BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la solicitanții de azil aparținând grupului LGBT

16.11.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la solicitanții de azil aparținând grupului LGBT (C-473/16 F.)

Situația de fapt:
1. spațiul de libertate, securitate și justiție
2. în cazul solicitanților de azil aparținând grupului LGBT se solicită și se analizează un raport de expertiză întocmit de un psiholog medico legal criminalist pe baza unor teste de personalitate prospective
3. pentru întocmirea raportului respectiv nu se adresează întrebări cu privire la practicile sexuale ale solicitantului de azil, iar acesta nu este supus unei examinări fizice
4. necesitatea de a primi confirmarea că dreptul UE nu s-ar opune unui astfel de raport de expertiză
5. în eventualitatea în care totuși dreptul UE s-ar opune, și prin urmare un atare raport de expertiză nu ar putea fi folosit ca probă, necesitatea de a afla dacă într-o atare situațiune s-ar putea considera că atunci când cererea de azil se bazează pe persecuția din motive de orientare sexuală, nici autoritățile administrative naționale și nici instanțele nu au vreo posibilitate de a examina, pe baza unei expertize, veridicitatea susținerilor solicitantului de azil, indiferent de caracteristicile expertizei respective

Dispoziții incidente: Articolul 4 din Directiva 2004/83/CE (abrogată prin directiva 2011/85/UE) interpretat în lumina articolului 1 din Carta DFUE (și a explicațiilor aferente)

Articolul 4
Evaluarea faptelor și circumstanțelor

(1) Statele membre pot considera că este obligația solicitantului să prezinte, de îndată ce este posibil, toate elementele necesare în sprijinul cererii sale de protecție internațională. Statele membre au obligația de a evalua, în cooperare cu solicitantul, elementele relevante ale cererii.
(2) Elementele menționate la alineatul (1) înseamnă informațiile furnizate de solicitant și toate documentele de care acesta dispune privind vârsta sa, trecutul său, inclusiv cel al rudelor relevante, identitatea, cetățenia sau cetățeniile, țara sau țările, precum și localitatea sau localitățile în care a avut reședința anterioară, cererile anterioare de azil, itinerarul, documentele de identitate și de călătorie, precum și motivele care justifică cererea de protecție internațională.
(3) Evaluarea unei cereri de protecție internațională trebuie efectuată individual, ținând seama de următoarele elemente:
(a)toate faptele relevante privind țara de origine în momentul luării unei decizii privind cererea, inclusiv de actele cu putere de lege și actele administrative ale țării de origine și de modul lor de aplicare;
(b)informațiile și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv informațiile care permit să se stabilească dacă solicitantul a făcut sau ar putea face obiectul unei persecuții sau al unor vătămări grave;
(c)statutul individual și situația personală a solicitantului, inclusiv factori precum trecutul, sexul și vârsta acestuia, pentru a se stabili dacă, ținând seama de situația personală a solicitantului, actele la care solicitantul a fost sau riscă să fie expus ar putea fi considerate o persecuție sau o vătămare gravă;
(d)faptul că, de când a părăsit țara de origine, solicitantul a întreprins sau nu activități având ca scop unic sau scop principal crearea unor condiții necesare pentru a depune o cerere de protecție internațională, pentru a se stabili dacă respectivele activități ar expune solicitantul la o persecuție sau o vătămare gravă în cazul în care s-ar întoarce în țara de origine;
(e)faptul că se poate considera că solicitantul ar putea beneficia de protecția unei alte țări în care ar putea solicita cetățenia.
(4) Faptul că solicitantul a fost deja persecutat, a suferit deja vătămări grave sau a făcut deja obiectul amenințării directe a unei astfel de persecuții sau a unor astfel de vătămări reprezintă un indiciu serios al temerilor fondate ale solicitantului de a fi persecutat sau al riscului real de a suferi vătămări grave, cu excepția cazului în care există motive întemeiate de a crede că respectiva persecuție sau respectivele vătămări grave nu se vor mai repeta.
(5) Atunci când statele membre aplică principiul conform căruia este obligația solicitantului să își susțină cererea și când anumite aspecte din declarațiile solicitantului nu sunt susținute de dovezi documentare sau de altă natură, aceste aspecte nu necesită o confirmare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a)solicitantul a depus un efort real de a-și susține cererea;
(b)au fost prezentate toate elementele relevante de care dispune solicitantul și s-a furnizat o explicație satisfăcătoare în ceea ce privește absența unor alte elemente de probă;
(c)declarațiile solicitantului sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informații generale și specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa;
(d) solicitantul a depus cererea de protecție internațională de îndată ce a fost posibil, cu excepția cazului în care solicitantul poate dovedi un motiv întemeiat pentru care nu a procedat astfel și
(e) credibilitatea generală a solicitantului a putut fi stabilită.

Articolul 1 din Carta DFUE
Demnitatea umană

Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.

Explicaţie cu privire la articolul 1 – Demnitatea umană

Demnitatea persoanei nu constituie numai un drept fundamental în sine, ci reprezintă însuşi temeiul drepturilor fundamentale. Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 a inclus demnitatea umană în preambulul său: „… întrucât recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, al dreptăţii şi al păcii în lume”. În hotărârea sa din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos/Parlamentul European şi Consiliu, Rec. 2001, p. I-7079, punctele 70-77, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la demnitatea umană face parte din dreptul Uniunii. Din hotărâre reiese, în special, faptul că nu se poate face uz de niciunul dintre drepturile înscrise în această cartă pentru a aduce atingere demnităţii altei persoane şi că demnitatea persoanei face parte din substanţa drepturilor înscrise în această cartă. Carta trebuie, prin urmare, respectată, chiar în cazul restrângerii unui drept.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la solicitanții de azil aparținând grupului LGBT”

  1. Avocatul general propune:

    „Articolul 4 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele aplicabile condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, statutului uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru acordarea protecției subsidiare și conținutului protecției acordate, interpretat în lumina articolului 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu se opune utilizării de către autorități a unui raport de expertiză întocmit de un psiholog, în special pentru a aprecia credibilitatea generală a unui solicitant de protecție internațională, cu condiția ca: (i) examinarea solicitantului să aibă loc cu consimțământul acestuia și să fie efectuată într‑un mod care respectă demnitatea solicitantului și viața sa privată și de familie; (ii) raportul de expertiză să se bazeze pe metode, principii și noțiuni care sunt suficient de fiabile și de relevante în împrejurările speței și care pot produce rezultate suficient de fiabile; (iii) constatările experților să nu fie obligatorii pentru instanțele naționale care examinează decizia referitoare la cererea de protecție internațională.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week