ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Aspecte referitoare la definirea unor termeni în legislația privind securitatea și sănătatea în muncă
18.11.2016 | Ionel PETREA, Daniela HAMZA


Ionel Petrea

Ionel Petrea

Daniela Hamza

Daniela Hamza

Sunt puține situațiile în care persoanele cu atribuții în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă se opresc asupra semnificației unor termeni definiți în actele normative de reglementare în domeniu.

De cele mai multe ori, definițiile sunt prezentate la cursurile de formare, eventual sunt memorate și redate mecanic de cursanți. În practică, nici lucrătorii și nici angajatorii nu-și bat capul cu definițiile și nici nu cred că acestea pot avea vreun rol în clarificarea unor situații sau pot produce consecințe în abordarea poblematicii în domeniu, în toată complexitatea ei.

Există însă o categorie de persoane care ar trebui să privească și să analizeze în profunzime definițiile, să înțeleagă și să explice și altora adevărata semnificație a termenilor definiți.

De fapt, prin definiție se înțelege, potrivit DEX, ,,operația logică prin care se determină conținutul unei noțiuni, notele ei esențiale…”. Categoria despre care aminteam mai sus este reprezentată de persoanele cu atribuții de control în domeniu, precum și de persoanele care reprezintă unitățile în fața instanțelor de judecată.

Ne propunem în materialul de față să analizăm definiția termenului ,,angajator” din legislația în domeniul securității și sănătății în muncă și să facem și o propunere.

Astfel, art. 5 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă definește angajatorul după cum urmează: ,,angajator – persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității”.

La prima vedere se poate observa că termenul este definit din perspectiva actului normativ în care este prevăzut, în sensul că, pe lângă noțiunea generică din DEX – ,,cel care angajează” – definiția conține și o serie de particularități:

– Este denumit cel ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu – persoană fizică sau juridică;

– Este precizată partea cu care se încheie raportul de muncă ori de serviciu – lucrătorul;

– Termenul vizează doar persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu ,,lucrătorul respectiv”;

– Persoana fizică sau juridică vizată are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității.

Este important de analizat dacă definiția ,,angajator” este o construcție logică prin care se determină conținutul noțiunii, notele ei esențiale, dacă definiția este acoperitoare în raport cu toate situațiile care pot apărea în practică. În același timp, nu este lipsit de importanță să aflam dacă nu cumva unele elemente care intră în definitia ,,angajator” pot conduce la interpretări și pot crea complicații, pot induce concluzii care limiteaza posibilitatea de a acționa pentru eliminarea unor deficiențe depistate la persoanele juridice/fizice controlate.

În opinia noastră, definiția ,,angajator” din legea securității și sănătății în muncă trebuie reformulată cel puțin pe baza concluziilor pe care le-am desprins din activitatea curentă în cadrul inspectoratului din care facem parte.

Din analiza noastră au rezultat trei puncte slabe ale definiției:

1. Expresia ,,persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă sau de serviciu”;

2. Sintagma ,,lucrătorul respectiv”;

3. Partea din definiție ,,are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității”.

Detaliind cele menționate mai sus vom putea concluziona că definiția din legea securității și sănătății în muncă este deficitară, chiar conține elemente care împiedică pe cei îndreptățiți să intervină și să sancționeze neconformitățile constatate în unele cazuri.

În primul rând, are calitatea de angajator doar persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul, cerință ce impune existența unui contract individual de muncă ori a unui raport de serviciu, legal încheiate.

Din cuprinsul Legii nr. 319/2006 reiese foarte clar că răspunderea pentru tot ce înseamnă sănătatea și securitatea în muncă revine angajatorului, toate atribuțiile, obligațiile și răspunderile cad în sarcina acestuia.

Să analizăm ce se întâmplă în cazul în care la un angajator sunt identificate persoane care prestează munca fără forme legale de angajare exact din ziua în care au fost depistate. Evident că din punctul de vedere al dispozițiilor Codului Muncii fapta constituie contravenție și poate fi sancționată. Din punctul de vedere al legii securității și sănătății în muncă lucrurile nu par a fi la fel de clare, deși la prima verificare s-a constatat că persoanele depistate nu au fișă de aptitudine, nu au fost instruite corespunzător, etc.

Nu intrăm în amănunte în ceea ce privește definiția lucrătorului, o vom face cu altă ocazie.

În speța noastră avem persoane fără forme legale de angajare, în prima zi de muncă și nu se poate vorbi în niciun fel de respectarea legislației în domeniul securității și sănătății în muncă. Se pune întrebarea: se pot aplica dispozițiile sancționatorii pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 319/2006?

În dorința de a fi foarte exigenți, de a combate eficient munca la negru, la cald, s-ar putea răspunde ,,da”. Lucrurile nu sunt așa simple cum par, pentru că între cele două părți, unitate-lucrător fără forme legale de angajare, nu există încheiat un raport de muncă, deci unitatea nu are calitatea de angajator în sensul legii. Toate obligațiile prevăzute de Legea nr. 319/2006 presupun existența unui raport juridic de dreptul muncii, născut în baza unui contract individual de muncă sau trebuie să vizeze alți participanți la procesul de muncă, adică persoane pentru care se poate face dovada existenței unor raporturi de muncă. Se pot aduce argumente legale cum că, în prima zi de muncă, s-au conturat elementele unui raport juridic de muncă? Evident că este foarte greu să faci acest lucru.

Concluzia noastră este că, în situația descrisă, în absența unui contract individual de muncă, angajatorul respectiv nu poate fi sancționat pentru încălcarea dispozițiilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă ,,din cauza definiției”.

În al doilea rând, sintagma ,,lucrătorul respectiv” are un rol restrictiv, de nominalizare cu precizie, de localizare exactă, în sensul că, în cazul în care se face referire la un lucrător, acesta trebuie obligatoriu să fie în raporturi de muncă ori de serviciu cu persoana fizică sau juridică despre care se face vorbire.

Sunt situații în care într-o locație își desfășoară activitatea lucrători ai mai multor angajatori. Dacă la un asemenea loc de muncă se produce un eveniment mortal, iar în urma cercetării se concluzionează că sunt neconformități în sarcina mai multor angajatori care au avut lucrători în acea locatie, cum este și firesc, pentru eliminarea deficiențelor, se dispun măsuri și se aplică sancțiuni contravenționale, atunci când faptele îmbracă forma contravențiilor.

Așa cum am mai arătat, prin prisma definiției din lege, calitatea de angajator într-o asemenea situație o are doar cel care are o relație contractuală ori de serviciu cu victima, adică cu ,,lucrătorul respectiv”.

Ceea ce punem în discuție nu este o invenție, o situatie ipotetică, ci este o situație reală, care, cu siguranță a mai fost întâlnită și de alți inspectori de muncă. Chiar dacă asemenea cazuri s-au întâlnit probabil de,,n” ori, nimeni nu a tras semnalul de alarmă, până acum și nu a pus în discuție consecințele sintagmei ,,lucrătorul respectiv” din definiția ,,angajator”. Poate nici noi nu am fi făcut-o dacă nu am fi fost puși în postura de a găsi modalități de justificare, de susținere, atât a definiției, cât și a necesității ca, într-un asemenea caz, să aplicăm sancțiuni contravenționale unui angajator care nu avea raporturi de muncă încheiate cu victima unui eveniment în care au fost implicate două unități.

Concret, în anul 2014, la o stație de pompare situată într-un sistem de irigații, un lucrător al acelei unități s-a electrocutat mortal în timpul programului de muncă, în incinta postului de transformare aparținând unității de distribuție a energiei electrice, situat în perimetrul stației.

Urmare a cercetării efectuate, au fost aplicate sancțiuni contravenționale ambelor unități, și celei de distribuție a energiei, și celei de irigații. Potrivit prevederilor Legii nr. 319/2006 sancțiunile au fost aplicate angajatorilor.

Societatea de distribuție a energiei electrice a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006 care stabilesc: ,,În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: (…) f) să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe”. S-a reținut faptul că încăperea în care era amplasat echipamentul electric (proprietatea societății de distribuție a energiei electrice) nu era asiguraă corespunzător, fapt ce a permis accesul lucrătorului unității de irigații și producerea evenimentului.

Prin plângerea adresată instanței de judecată, petenta a motivat că, în raport cu victima accidentului mortal, ea nu avea calitatea de angajator, singurul angajator al decedatului fiind unitatea de irigații, lucru perfect adevarat.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, acesta este legal întocmit, nefiind incidente vreunul din motivele de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut culpa petentei în îndeplinirea obligației prevăzute de art. 13 lit. f)  ce a avut drept consecință moartea unei persoane, dar persoana decedată nu poate fi încadrată drept lucrător al acelui angajator, în sensul definiției prevăzută de Legea nr. 319/2006, deoarece aceasta nu era în raporturi de muncă cu petenta, ci cu cealaltă unitate.

Cu alte cuvinte, victima nu era salariatul unității de distribuție a energiei electrice, nu era ,,lucrătorul respectiv” din definiția ,,angajatorului”. Este foarte adevărat, victima era angajatul unitații de irigații. În această situație, instanta a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și exonerarea societății de distribuție a energiei electrice de la plata amenzii.

Iată cum o definiție ,,nepotrivită” poate produce consecințe însemnate în aplicarea dispozițiilor sancționatorii ale legii securității și sănătății în muncă, în condițiile în care se reținuse vinovăția societății de distribuție în ceea ce privește asigurarea spațiului în care era amplasat echipamentul electric.

Nu știm dacă mai există situații de acest fel în țară. Credem însă că o sentință a unei instanțe de judecată poate constitui un precedent, că și alți contravenienți pot invoca lipsa calității de angajator într-o situatie similară.

În al treilea rând, angajatorul este cel care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității. Considerăm această parte a definiției tot un punct slab, pentru că angajator este doar cel care are responsabilitatea unității, fără a se ține cont și de faptul că activitățile se pot desfășura în alte locuri decât întreprindere/unitate, că în evenimente pot fi implicate echipamente de muncă aflate pe teritoriul altor unități. Sintagma întreprindere/unitate trebuie să fie completată cu alte posibile locuri, lucrări, etc., care se află în afara perimetrului unității angajator.

Pe baza celor arătate, fără a avea pretenția că am epuizat subiectul, considerăm că definiția ”angajator” din Legea nr. 319/2006 trebuie modificată.

În ceea ce ne privește, formulăm următoarea propunere de redefinire a termenului analizat: ,,angajator – persoana fizică sau juridică, ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă sau raport de serviciu și care are, prin reprezentanții săi, responsabilitatea întreprinderii/unității sau locului de muncă/lucrării/echipamentului de muncă”.

Rugăm să se observe:

– Angajator este cel ce poate, potrivit legii, să angajeze, nu cel care se află în raporturi de muncă sau de serviciu;

– am eliminat sintagma ,,lucrătorul respectiv”;

– am corelat definiția cu cea din alte acte normative din legislația muncii (legea dialogului social, Codul muncii);

– persoana juridică sau fizică vizată raspunde prin reprezentanții săi;

– am precizat obiectul responsabilității, l-am extins de la ,,întreprindere/unitate” la loc de muncă, lucrare, echipament de muncă. Daca nu am face acest lucru este foarte posibil să intre în ,,discuție” definiția unității/întreprinderii și să se concluzioneze că, eventual, evenimentul nu a avut loc în incinta unității, iar aceasta să fie absolvită de răspundere.

Consideram ca o asemenea definiție este acoperitoare pentru diversitatea cazurilor întâlnite în practică, pentru a putea contracara ofensiva avocaților în disputele cu juriștii inspectoratelor.

Ionel Petrea
Inspector Șef ITM Galați

Daniela Hamza
Consilier Juridic ITM Galați

* Mulţumim revistei Obiectiv

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate