Radu-Gheorghe Geamănu: Introducerea în NCC a teoriei impreviziunii este un pas înainte în dreptul comerțului internațional
30 noiembrie 2016 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Prof. univ. dr. Radu-Gheorghe Geamănu, Decanul Facultăţii de Drept a Universității Lucian Blaga din Sibiu, s-a referit, în cadrul Conferinței „Probleme dificile de drept civil (ed. 5). Răspunderea civilă contractuală”, organizată de Societatea de Științe Juridice, la faptul că, prin includerea în noul Cod civil, a teoriei impreviziunii, legea română este mai probabil să fie aleasă ca lex contractus de către părțile din contractele comerciale internaționale, spre deosebire de perioada vechiului Cod civil, care nu conținea astfel de reglementări.
Radu-Gheorghe Geamănu: „Evident că, în vechiul Cod civil – care s-a încercat de multe ori să fie modificat, nu s-a reușit, dar, astăzi, îl avem pe cel nou și vă spun, chiar dacă, la început, nu eram un fan al sistemului monist, nu pot să nu apreciez realizările de reglementare din acest Cod –, nu era reglementată expres impreviziunea, dar jurisprudența și chiar doctrina au sprijinit, până la urmă, bazate pe textele din vechiul Cod civil și, mai apoi, apariția unor legi speciale, care au dus spre acceptarea impreviziunii. Dar sigur că, la un moment dat, dacă țin eu bine minte, era prima aplicare a teoriei impreviziunii, prin anii 1920, în Afacerea „Lascăr Catargiu” contra Banca Bergovici. Deci, iată că aceste chestiuni, chiar dacă nu au fost reglementate expres, în vechiul Cod civil, ele și-au găsit, prin aportul jurisprudenței și, să spunem, aportul doctrinei, o aplicabilitate, este drept, puțin mai restrânsă. Iată de ce am salutat, cu multă plăcere, apariția, în reglementările noului Cod civil, a impreviziunii. Impreviziunea sigur că ajută, prin modul în care este reglementată, părțile să aleagă legea română ca lex contractus, pentru că este și de substanță, și de procedură.”
