BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Sistemele de drept ca vehicule ale competiției economice

02.12.2016 | Gheorghe PIPEREA
Abonare newsletter
Gheorghe Piperea

Gheorghe Piperea

1. Un nou cod comercial. Motivatie

Incepand cu 1 octombrie 2011, vechiul Cod comercial, ce data din anul 1888, a fost partial abrogat. Au ramas in vigoare doar dispozitiile relative la dreptul maritim. Prin intermediul unor norme tranzitorii inserate in Legea nr. 71/2011 de punere in aplicarea noului Cod civil, cum ar fi, de exemplu, art. 102, vechiul Cod comercial a ramas, totusi, aplicabil tuturor actelor juridice incheiate inainte de 1 octombrie 2011, supravietuind, cumva, unei aparent transante abrogari. Un urias volum de acte juridice ale caror efecte nu se epuizasera inainte de intrarea in vigoare a noii legi au ramas supuse vechiului Cod comercial. In afara de aspectele constitutionale relative la potentiala discriminare intre particularii aflati in situatii identice sau similare, dar “separati” de momentul intrarii in vigoare a legii noi si, deci, segregate in functie de sansa de a fi incheiat contracte dupa data de 1 octmobrie 2011 si de nesansa de a fi incheiat contracte anterior acestei date[1], situatia legala creata de Legea nr. 71/2011 “beneficiaza” si de tușele grele ale incertitudinii si impredictibilitatii in contractele cu executie succesiva care se intind pe zeci de ani (ma refer, in special, la contractele de furnizare de lichidati, la creditele ipotecare si la asigurarile de viata sau de sanatate). Cert este ca, atat notiunea de activitate comerciala, cat si cea de comerciant, au fost dezavuate de autorii noului Cod civil, fiind inlocuite cu notiunile imprecise de profesionist si exercitiu al unei intreprinderi. Mai mult, cuvintele “comercial” si “comerciant” au fost aproape eliminate din limbajul normativ. Spre exemplu, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, o lege de esenta pentru mediul de afaceri si intrata in constiinta publica sub aceasta denumire, a fost rebotezata, fiind denumita acum, in mod cu totul imprecis, Legea societatilor nr. 31/1990. Asa-zisul principiu care a generat aceasta cavalcada in care lupta se da nu cu idei sau cu persoane, ci cu cuvinte, a fost ca dreptul comercial nu exista, el fiind, de fapt, un alt fel de drept civil, mai putin algebraic, mai muncitoresc, dar, oricum, un drept civil. De aici si ideea de sistem “monist” (o idee, de altfel, incomplet pusa in practica). In plus, cu toata aceasta artificiala reunire a ceea ce ne-am obisnuit sa numim drept comercial sub imperiul Codului civil si cu tot efortul de a impune terminologia legala dihotimica profesionist – intreprindere, o multitudine de acte normative, acte juridice si jurisprudente fac inca referire la aceste realitati faptice cotidiene ale mediului de afaceri: comertul si comerciantul.

De altfel, Dreptul UE, atat la nivel normativ, cat si la nivel jurisprudential, mai ales in domeniile emergente ale afacerilor, continua (sau chiar insista) sa reglementeze, sa interpretezensi sa aplice dreptul comercial. Evolutiile recente ale acestui drept ne demonstreaza ca dreptul comercial nu numai ca nu a fost inglobat de dreptul civil “clasic”, ci, dimpotriva, el se extinde si la entitatile fara personalitate juridica[2] si la institutii publice[3].

La fel se prezinta lucrurile si in dreptul anglo-saxon. Este simplu sa observam ca, in SUA, exista si se aplica un Cod comercial uniform al SUA, menit a solutiona diferitele chestiuni de conflicte de legi si jurisdictii ale statelor membre ale Uniunii.

Iar in dreptul comertului international lucrurile sunt si mai evidente. In acest domeniu se mentin conceptul de comert si conceptul de comerciant. Realitatea normativa a dreptului comercial este indubitabila din acest punct de vedere. In conditiile in care, conform art. 11, art. 20 si art. 148 alin. (2) din Constitutie, tratatele internationale ale Romaniei si Dreptul Uniunii Europene au prioritate fata de reglementarile interne, este evident ca realitatile normative si jurisprudentiale de “comert” si “comerciant” se impun in continuare in dreptul intern, indiferent de atitudinea temporara si fortata a legiuitorului Codului civil de a le ignora sau chiar combate. Or, a aplica dreptul comercial unor acte juridice in care exista un element de extraneitate, in timp ce actelor juridice fara element de extraneitate li s-ar refuza un asemenea tratament, ar insemna nimic altceva decat incalcarea principiul non-discriminarii, pe langa alte principii din Constitutie, cum ar fi garantia dreptului de proprietate[4].

In alta ordine de idei, o serie intreaga de domenii ale dreptului comercial (denumite, in doctrina, “domenii emergente ale dreptului comercial”) sunt raspandite intr-o vasta retea de legi si acte normative infralegale speciale, ceea ce rapeste sansa predictibilitatii acestor legi in raport de maretul Cod civil monist, precum si pe cea a coerentei si unitatii conceptuale. Exista o multitudine de legi si de alte acte normative care reglementeaza societatile comerciale, regiile autonome, organizatiile cooperatiste si grupurile de societati, protectia consumatorilor, concurenta, activitatea bancara, insolventa, piata de capital, titlurile comerciale de valoare, etc.

In mod paradoxal, desi conceptia declarativ monista a Codului civil este de a reglementa tot ceea ce am putea intelege prin vechiul drept comercial in acelasi instrument legislativ, aceste domenii emergente ale dreptului sunt, pur si simplu, ignorate ca institutii de Codul civil, fiind vizate numai cu totul incidental, ca si cand ar fi ocazionale sau chiar exceptionale. Or, intrucat viata de zi cu zi a participantilor la mediul de afaceri, inclusiv a simplilor particulari[5], este dominata de contracte si acte juridice pre-formulate[6], este inadmisibil ca aceste domenii ale dreptului sa fie in afara unui cod sau, si mai grav, sa circule si sa se dezvolte in paralel, in competitie ori chiar in contradictie cu un cod, fie el civil sau comercial.

Aceste domenii emergente ale dreptului comercial urmeaza a fi, fara indoiala, prezente intr-un viitor cod comercial, in toate elementele si caracteristicele lor esentiale, urmand ca detaliile sa fie delegate legislativ catre executiv, autoritati de control si supraverghere si organisme cu putere de autoreglementare.

In orice caz, sunt unele domenii (candva) emergente ale dreptului ale caror reglementari au devenit anacronice, fiind necesara o revedere a acestora. Asa sunt legislatia societatilor comerciale si legislatia titlurilor comerciale de valoare.

In plus, o conceptualizare si o reglementare generica in Codul comercial ale grupului de contracte, ale vanzarilor comerciale (cu variantele lor: vanzari cu executie succesiva, cu plata in rate, vanzari grupate, legate, cu discount, de lichidare, de promotie), ale reclamei comerciale si ale celorlalte variante de promovare a produselor si serviciilor, precum si, mai ales, ale contractele de adeziune, sunt absolut necesare.

In fine, un mare volum de instrumente juridice utilizate frecvent in practica sunt ignorate de Codul civil. A lasa aceste instrumente juridice nereglementate inseamna a le lasa la latitudinea partilor, iar, intrucat, in afaceri, partile nu sunt niciodata egale, aceste contracte si instrumente juridice nereglementate vor ajunge sa circule exact in acea varianta tipizata pe care o impune comerciantul cel mai puternic de pe piata, cu consecinta ca acesta va putea abuza, practic, nestingherit, de puterea sa economica, toti ceilalti neavand de ales decat sa se alinieze acestei practici dominante sau sa paraseasca domeniul, sa nu intre in competitie ori sa nu contracteze cele necesare activitatii sau vietii normale, urbane. Asa sunt intelegerile si practicile anticoncurentiale[7], contractul de distributie, concesiunea exclusiva, franciza si leasingul, contractul de credit si contractul de cont curent bancar, operatiunile cu instrumente financiare derivate, etc.Toate acestea sunt contracte nereglementate (=nenumite) sau doar partial reglementate, desi ele sunt dintre cele mai prezente in viata de zi cu zi. In mod evident, aceste acte juridice, cu sau fara caracter contractual, ar trebui sa isi gaseasca reglementarea de principiu in Codul comercial, in acest fel ele devenind instrumente juridice sau contracte numite.

In Codul comercial vor putea fi concepute si reglementate modele calitative de contracte-tip, mai ales din perspectiva consumatorilor si a IMM-urilor, a caror putere de negociere este insignifianta sau chiar absenta in raport de marii actori ai economiei care domina nu numai la nivel national, ci mai ales la nivel global. Incadrarea in aceste modele ar putea fi un bun criteriu de etichetare si selectie constienta, o alegere constienta a unui astfel de model care sa inlocuiasca (inexistenta) negociere, putand revigora institutia contractului ca acord de vointe si comuniune de interese. Acele contracte care ar intruni criteriile legale sau judiciare ar urma sa fie prezumate ca fiind corecte, echitabile, echilibrate, nesusceptibile de abuz sau de practici inselatoare. In aceleasi coordonate ar urma sa fie incadrate si caracteristicile esentiale ale unor reglementari, contracte si practici in domeniul insolventei, al pietei de capital, al societatilor comerciale si al activitatii bancare, caci aceste caracteristici esentiale ar fi un adevarat cod genetic comun al dreptului comercial[8].

2. Valoarea economica a unui sistem legal si judiciar

De o mare importanta pentru economia Romaniei este faptul ca un Cod comercial modern, adaptat circulatiei globale a capitalurilor, dublat de un sistem de jurisdictie si de arbitraj suplu, predictibil si profesionist, ar putea fi un bun instrument de concurenta si de competitie economica.

Atractivitatea unui sistem de legal si judiciar poate sa insemne mai multe vehicule investitionale implantate in teritoriul statal emitent al respectivului sistem legal si judiciar.

Economia Romaniei ar putea beneficia de un puternic levier constand in atractivitatea si competitivitatea legislatiei societatilor comerciale si a grupului de societati, precum si din conceptualizarea si utilizarea modelelor calitative de instrumente juridice. O legislatie si o practica in domeniul societatilor comerciale, adaptata mobilitatii unor afaceri mici sau medii, dar si circulatiei capitalurilor sub forma de valori mobiliare, de natura a facilita finantarea non-bancara, ar putea fi oportunitati majore de atragere a unor investii directe, non-speculative, in economia romaneasca. O procedura a insolventei supla si rapida, urmata, in caz de faliment scuzabil, de o descarcare de datorii, ar putea determina o migratie fructuoasa a domiciliilor si a centrelor principalelor interese economice ale debitorilor (COMI) interesati in regularizarea datoriilor catre creditori. Spre deosebire de situatia din prezent, caracterizata prin externalizarea profiturilor marilor jucatori ai economiei si prin instrumentalizarea unor vehicule cu scop special (SPV) relocalizate pe motiv de cost redus al fortei de munca, un astfel de regim juridic si fiscal prietenos ar putea determina chiar entitatile dominante ale grupului la stabilirea sediului principal real in Romania, cu consecinta unor volume mai mari de incasari la buget din taxe si impozite, unui numar mai mare de locuri de munca mai bine platite si, in final, a unei cresteri economice consistente.

In orice caz, convergenta cu alte sisteme de drept ar putea fi realizata in mod voluntar si coerent printr-un nou Cod comercial, ceea ce ar face inutile implanturile legale sau adaptarea implicita la Dreptul Uniunii Europene.


[1] Spre exemplu, in contractele consumatorilor cu comerciantii incheiate inainte de 1 octombrie 2011, nu se poate invoca impreviziunea reglementata de art. 1271 C. civ. Se poate apela, in aceste cazuri, numai la dispozitiile din vechiul Cod civil relative la executarea cu buna-credinta a contractelor si la limitele efectelor contractului, una dintre aceste limite fiind echitatea. Exploatarea situatiei dificile cauzate uneia dintre parti de un dezechiibru al prestatiilor partilor ar putea fi calificata drept executare cu rea-credinta a contractului si, deci, ar putea fi corectata de instanta printr-o revizuire judiciara a contractului, in sensul reinstalarii echilibrului contractual. De asemenea, pierderile continue sau chiar ruina uneia dintre parti, cauzate de un dezechilibru al prestatiilor contractuale, ar putea fi considerate inechitabile si, deci, limitate de instanta. In privinta consumatorului, dezechilibrul este prezumat, asa cum rezulta din practica instantei europene (CJUE) data in interpretarea directivelor relative la protectia consumatorilor. Doar ca toate aceste constructii juridice sunt constructii jurisprudentiale, fiind lasate la latitudinea instantei care, in lipsa unei prevederi exprese in lege, ar putea sa respinga actiuni in echilibrarea contractului ca inadmisibile. Lucru care, de altfel, s-a intamplat destul de frecvent in ultimii ani.
[2] Notiunea de undertaking, adica de intreprindere economica, poate fi si un conglomerat de intreprinderi aflate sub control unic sau in comun.
[3] Revelatorie in acest sens este speta BKK din 3 octombrie 2013 de la CJUE, speta care a extins notiunea de comerciant la casele publice de asigurari de sanatate germane pe motiv ca acestea s-au comportat ca un comerciant, in relatiile contractuale cu asiguratii – comsumatori.
[4] In Romania, notiunea de fond de comert a ramas, practic, fara obiect, fiind golita de continut printr-o simpla trasatura de condei; or, fondul de comert contine drepturi de proprietate ale celui care il organizeaza, inclusiv sub raportul relatiilor sale cu clientela atrasa, al proprietatii intelectuale sau industriale si al sporului de valoare al activelor reunite si organizate de titular – goodwill; a lasa acest fond de comert fara obiect, printr-o simpla rebotezare a ceea ce intelegem prin dreptul comercial, inseamna a incalca un drept de proprietate.
[5] Cu sau fara constiinta acestui fapt, consumatorii intra in afaceri cu comerciantii.
[6] Cele mai multe dintre actele juridice utilizate in lumea afacerilor sunt pre-formulate si sunt menite a exclude sau descuraja negocierea. In afaceri, pentru celeritate, se cere doar adeziunea “co-contractantului”, nu si vointa sa libera si completa de a contracta.
[7] Aceste intelegeri ar trebui sa fie considerate motive de nulitate, intrucat afecteaza indirect consumatorii.
[8] Formula a fost utilizata, in mod oficial, de un avocat general la CJUE, in speta Deko Marty Belgium, in domeniul insolventei. „In pofida diferentelor existente intre ordinile juridice ale statelor membre, exista un cod genetic comun al solutiilor pe care acestea le ofera ca raspuns la actele de dispozitie asupra patrimoniului realizate prin fraudarea drepturilor creditorilor”. A se vedea: concluziile avocatului general al CJUE, Damaso Ruiz-Jarabo Colomer, prezentate la 16 octombrie 2008, in speta Deko Marty Belgium (cauza C-339/07), considerentul 26.


Avocat prof. dr. Gheorghe Piperea
PIPEREA & ASOCIATII

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week