Falimentul de 13 ani
2 decembrie 2016 | Gheorghe MOROȘANU
Gheorghe Moroșanu
Am scris 13 ani pentru că îmi place mie acest număr, dar se poate şi mai mult.
E vorba despre dosarele de faliment din tribunalele noastre. Am văzut cândva într-un birou: 5-6 dosare de acest fel ocupau o masă întreagă, grefiera nu se vedea din dosul lor. Toate aveau vechimea de 5-7 ani şi mult/multe peste.
Procedura este teribil de greoaie şi de complicată – nu am judecat aşa ceva, nici nu mi-aş fi dorit – iar rezultatele pozitive sunt cam zero. Asta pentru că în faliment statul şi alţi creditori se înscriu pe listă să recupereze datoriile după ce patronul respectiv a păpat tot ce a avut, a transferat totul pe numele altora, şi-a tras o vilă şi o maşină tot pe numele altora, iar, când treaba s-a împuţit, ce credeţi? şi-a cerut singur falimentul.
Astfel că o grămadă de creditori rămân ca în vorba românească: trăindo sperando/murindo… pentru că firma este S.R.L., iar patronul răspunde în limita patrimoniului care nu mai este. În timp ce, ghiciţi ce face acelaşi patron? înfiinţează altă firmă, cu numele doar puţin schimbat, şi continuă bine-mersi să facă ce ştie el mai bine.
Eu, deşi sunt (fost) judecător, nu am lucrat pe această „felie”, şi, pur şi simplu, nu ştiu ce să propun. Poate ar fi o idee să se desfiinţeze conceptul de „societate cu răspundere limitată”, fiind evident că în România orice astfel de firmă este în realitate afacerea unei persoane, care ori nu se pricepe la nimic, ori se pricepe la „inginerii”.
Specialiştii vor trebui să se adune de urgenţă şi să propună modificări legislative substanţiale.
Eu ştiu doar atât: trebuie mărit numărul personalului din justiţie şi redus drastic formalismul absurd din acel sistem. Pentru că aceste procese de 5-10-13 ani pur şi simplu trag România înapoi.
Judecător pensionar Gheorghe Moroșanu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
