ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
16 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Jihadul judiciar împotriva tehnologiei (cazul UBER)
06.12.2016 | Razvan Nicolae MICUL


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Apariția UBER în România a stârnit reacția promptă a sistemului judiciar. O hotărâre recentă de la Cluj chiar interzice deservirea utilizatorilor aplicației. Acest „leagăn al tehnologiei” numit Cluj Napoca este printre puținele cazuri de pe mapamond unde este cenzurată o aplicație informatică. Problematica nu este una legală, ci de viziune și gândire critică. Dreptul este o știință vie, care ar trebui să avanseze odată cu progresul tehnologic al societății, deseori însă rezistențele și inerțiile din sistem refuză să progreseze sau să accepte schimbarea. Am căutat să mă edific asupra subiectului dialogând cu doi taximetriști. Cei doi pensionari, posesori a două dacii Logan cu peste 350.000 km la bord, povesteau despre activitățile ilicite UBER care îi lasă fără clienți. I-am întrebat care este motivul pentru care consideră că acest serviciu nu este legal. Răspunsul a fost prompt, nu au autorizație taxi și nu realizează demersurile birocratice pe care taximetristul este obligat să le realizeze. Mai exact, UBER nu este condiționat de întregul traseu al șpăgilor cotizate de taximetrist la fiecare 6 luni. Un întreg ecosistem administrativ atârnă de ciubucul bianual plătit de acesta. Testări psihologice, verificare ITP, certificat de agreare emis de RAR, certificat de operator radiotelefonist pentru dispeceri, certificat de competență profesională pentru șofer, ștampilă pe timbru, înregistrare ca persoană juridică sau PFA, plata taxei de dispecerat, Șamd. Practic industria taxi hrănește un ecosistem administrativ devenit redundant. Acest sistem se luptă pentru supraviețuire.

Un lucru este cert, învingătorul disputei cu taximetria tradițională vor fi aplicațiile pentru ride sharing și car pooling. În orașe precum Los Angeles sau New York industria taxi a fost decimată de UBER sau Lyft, iar mulți taximetriști au migrat spre aceste soluții. UBER excelează la cost, confort și customer service, în comparație cu Daciile obosite care își fac veacul prin Gara de Nord. În câțiva ani șoferii vor deveni redundanți. UBER „învață” de la utilizatorii săi echivalentul a 100 de milioane de mile conduse pe zi, percepe în fiecare zi trasee, calculează consumuri și costuri, este „educat” de fiecare utilizator al aplicației. În esență UBER va acumula atât de multă informație încât șoferii săi vor deveni redundanți și vor fi înlocuiți de mașini autonome (asta deja se întâmplă aici și se va întâmplă în curând în Europa).

Cu adevărat uluitoare vor fi schimbările preconizate pentru următorii 10 ani. Apariția vehiculelor pentru transport autonome (deja utilizate în SUA), conceptul internet of things (o explicație aici), conceptul „work on demand” sau „UBER-izarea” forței de muncă (conferința Future of Work aici). Schimbările care vor avea loc în următorii 10 ani vor fi cu adevărat uluitoare. Profesioniștii dreptului trebuie să avanseze această știință spre noile provocări. Cum vom proteja intimitatea și viața privată în această nouă eră a tehnologiei, care vor fi instrumentele, cum vom găsi și legifera justul echilibru între interesul comun și cel particular, cum ne vom adapta noilor structuri tehnologice care vor implica un nou model litigant? Mai mult ca oricând trebuie să înțelegem că lumea se schimbă, iar aceste schimbări vor fi de o magnitudine greu de cuantificat acum. Cu certitudine făurirea de grile nu va încuraja sau dezvolta skill-urile pe care profesionistul dreptului trebuie să le aibă în anii ce vor urma.

Răzvan Nicolae Micul

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 16 de comentarii cu privire la articolul “Jihadul judiciar împotriva tehnologiei (cazul UBER)”

  1. Darius MARCU spune:

    „Internet of things” este ”varză” la capitolul securitate cibernetică. Produsele se adreasează exclusiv comodității oamenilor, ignorând vulnerabilitățile lor, ascunse consumatorilor. Kaspersky si Bitdefender atrag atentia asupra insecurității lor cibernetice.
    Ultimul atac cibernetic serios din SUA în luna octombrie s-a produs prin dispozitive conectate la internet, precum camere, gadget-uri pentru monitorizarea bebeluşilor, routere de casă, frigidere inteligente.
    http://adevarul.ro/international/statele-unite/atacul-informatic-paralizat-numeroase-site-uri-sua-comis-grup-nestatal-hackerii-s-au-folosit-camere-video-frigidere-televizoare-inteligente-americanilor-1_5810303f5ab6550cb8ea1a39/index.html

  2. Sergiu-Leon RUS spune:

    Chestiunea nu are nici o legatura cu tehnologia. Transportul public de persoane in regim de taxi este o activitate autorizata. La fel este, bunaoara, cea practicata de notari publici sau avocati. Softul Uber nu realizeaza nimic altceva decat ca ofera o platforma de comunicare (plus una de plata, ceea ce nu schimba cu nimic datele problemei) alta decat cea de obicei utilizata de taximetristi si care consta in dispecerat si comunicare prin statie. De fapt, sunt acum destule aplicatii prin care comenzile se pot plasa online si in cazul taximetristilor autorizati. Intrebarea este: aparitia unui mijloc de comunicare client/prestator poate schimba sau eluda regimul juridic al activitatii autorizate? In mod clar, nu. Daca s-ar admite o atare aberatie ar trebui sa se admita ca poate redacta acte juridice orice persoana care se pricepe (si trebuie ca sunt multi care o pot face la nivelul redus la care activitatea este actualmente in genere realizata) si care poate fi contactata, de ex., pe upwork.com, elance.com, guru.com, flexjobs.com etc. Sau ca poate redacta aceleasi acte oricine pune mana pe un soft bun de redactat acte juridice si poate completa niste spatii libere.
    Iar cliseele astea cu conditii mai bune oferite de uber nu merg la noi. Nu exista uberisti cu ronghiuri de masini? Exista in mod evident. Am vazut chiar indivizi care prestau uber cu masina de serviciu, de agent comercial, posibil chiar in timpul de lucru pentru care angajatorul il platea.
    Parerea mea este ca institutia care trebuie sa puna capat acestei practici este ANAF. Este o evaziune fiscala masiva, deschisa, pe fata. Intrebare: suma care revine uberistului care isi foloseste masina de serviciu de agent (combi, ca sa poata duce si marfa) sau oricarui alt uberist, cum se impoziteaza? Raspuns: nicicum. De aia zic ca organele fiscale trebuie sa-si faca treaba.

    • Razvan Nicolae MICUL spune:

      Bănuiesc că în opinia dvs. aplicații precum cea descrisă aici http://www.telegraph.co.uk/finance/personalfinance/11842227/Appeal-parking-tickets-in-30-seconds-with-free-website.html sunt în afara legii. Ideea esențială a scurtului meu comentariu este că progresul tehnologic va duce invariabil la adaptarea legislației. Un exemplu facil, care relevă prin analogie cum tehnologia schimbă peisajul, este fostul operator telefonic de stat, a cărui clădiri stau și azi goale prin țară. Acum 10-15 ani aceste clădiri (unele construite la finalul anilor 90) erau pline ochi de telefoniste. Azi această meserie nu mai există. Viitorul aparține celor care înțeleg (sau măcar acceptă) inovația. Principiile (constituționale) economiei de piață garantează (practic) că UBER și aplicațiile car sharing vor decima taximetria tradițională. Evident că pentru judecător, practician al dreptului prin excelență, problema este una complexă, tocmai de aceea nu m-am adresat acestei bresele cu scurta mea scriere. Inovația trebuie (sperăm) să vină din mediul universitar, de la mințile netarate și neformatate ale celor care sunt acum în facultățile de drept. Este previzibil ca în viitorul nu foarte îndepărtat să avem primele generatoare românești de tipizate în domeniul juridic. Spre exemplu un generator de acțiuni pentru restituirea timbrului de mediu ar fi extrem de ușor de realizat. Bănuiesc că reacția va fi încarcerarea grabnică a persoanei care ar realiza așa ceva, sub acuzația de avocatură „clandestină”. Problema este că refuzăm să pricepem că acest avans va forța breasla să se adapteze, cei care nu se adaptează dispar și rămân cei competitivi, este practic o creștere naturală a performanței. Inerția sistemului este de înțeles, întregi atelaje administrative au devenit redundante, este sunt ținute azi artificial în viață, cu costuri enorme pentru întreaga societate. Chiar dvs. ați observat această chestiune la nivelul Curții de Apel Cluj. Alminteri, cât timp va trebui să cotizeze societatea pentru salarizarea unui judecător (în unele cazuri provenit direct din regimul represiv ceaușist) care judecă 50 de dosare pe an la curtea de apel, în condițiile în care la judecătorii un judecător soluționează 800 de dosare pe an. Unde alocarea resurselor este greșită, sistemul va tinde (mai devreme sau mai târziu) spre echilibru.

      • Sergiu-Leon RUS spune:

        Nu in opinia mea, dar cu siguranta in medie si in general printre elementele sistemului judiciar. Tocmai de aceea am juxtapus cazul uber cu practicarea avocaturii: avocatura este serviciul public cel mai bine aparat in tara asta, cu manifestari de un extremism feroce. Cand nu ai voie nici macar sa inregistrezi o firma cu obiect de activitate consultanta juridica, a fortiori este ridicol sa discuti daca uber e legal sau nu. La noi nu poti sa redactezi acte sau actiuni daca nu esti avocat pe cand in SUA activitatea se face aproape in intregime de juristi neavocati asa-numitii paralegals. Macar activitatea de consultanta juridica hors categorie e impozitata, pe cand veniturile uberistilor nu sunt (nici ca impozit pe venit, nici ca venit salarial).
        Nu sunt impotriva unui progres care sa inlesneasca derularea activitatilor si deci, per ansamblu, sa produca un efect social util, dar pastrand limitele legalitatii. Este sarcina lobby-ului sa modifice frontierele legislatiei, cum trebuia sa procedeze uber. Dar fac si ei ca atatia altii care stiu ca e mai usor prin „justitie” unde ajunge sa creezi o situatie ambigua cu un numar de hotarari favorabile si defavorabile – inevitabile in marasmul intelectual actual – ca sa ajungi sa poti mentine functionarea unei activitati dubioase.
        Sunteti optimist in privinta generatiilor care vin. Eu nu sunt astfel (chiar dimpotriva). Oricum, ar trebui sa fie super geniale si semnificative cantitativ ca sa influenteze cumva in bine acest sistem care a ajuns cea mai ineficienta, netransparenta, ilogica si absurda activitate din istoria omenirii, cu cele mai multe rateuri, cea mai mare impostura si cele mai bune conditii (per ansamblu) raportate la rezultate atat de mediocre.
        As remarca doar faptul ca persoana propusa pentru presedintia instantei supreme nu a participat la concursul de promovare la instanta respectiva. Dupa modesta mea opinie, este discutabil daca poate macar functiona acolo, daramite sa conduca instanta de gradul cel mai inalt. Doamna respectiva a fost propusa prin act aministrativ de CSM pentru pozitia de vicepresedinte, desi nu era judecator al instantei supreme si se putea ajunge acolo doar prin examen (spre deosebire de ani anteriori, exista deja introdus examenul). Acum este propusa pentru presedinte, oare seful statului nu analizeaza in nici un fel un astfel de „dosar de candidat”?
        Sper si eu intr-un echilibru la care sistemul ar putea ajunge in raport cu sine si cu societatea pe care o prejudiciaza atat, acordand ce nu trebuie acordat si refuzand ceea ce trebuie dat. Dar nu il vad venind.

    • Nu știu de ce în acest tip de discuție se pornește de la două premize enunțate axiomatic, respectiv (1) că șoferii nu ar plăti taxe și (2) că ar trebui să fie în vreun fel autorizați.

      Aceste susțineri nu sunt nici dovedire ori argumentate juridic, dar – mai important – ce legătură au ele cu funcționarea Uber? Nu Uber răspunde pentru aceste persoane care nu îi sunt nici prepuși, nici reprezentanți.

      • Sergiu-Leon RUS spune:

        1. Soferii uber nu platesc taxe: este o chestiune de fapt, nu de drept, asa incat nu poate fi „argumentata juridic”(chestiunea de drept e ca datoreaza taxe, ceea ce, sper, nu contestati). Cum o dovedesc? O afirm, e de notorietate, interesati-va si vedeti ca asa e. 2. Serviciul de transport public de persoane in regim de taxi este unul reglementat, care se realizeaza numai de persoane atestate profesional ca atare si care, in plus, dobandesc dreptul de a transporta persoane in regim taxi in baza a doua autorizatii. Sunt surprins ca nu cunoasteti aceste „argumente juridice” pe care nimeni nu s-a gandit sa le mentioneze in detaliu tocmai pentru ca ele sunt atat de comune. Sunt surpins si sa aflu ca soferii uber nu sunt nici prepusi, nici reprezentanti ai uber. Eu zic ca sunt si una si alta (fara sa conteze insa catusi de putin daca sunt una, alta sau niciuna), fie ca sunt priviti ca angajati in raport de munca, fie ca sunt priviti ca aflati intr-o relatie comerciala (in ambele cazuri, pentru ceea ce castiga acestia, exista dari catre stat neevidentiate in vreun fel si NEPLATITE). Soferul uber are cont uber, clientul transportat public are si el, clientul plateste din contul sau uber alimentat de la propriul card, uber isi retine un comision (pe care plateste fara indoiala ce e de platit dar numai ca impozit pe profit), iar restul il varsa in contul soferului, bani care sunt intru-totul nefiscalizati.

        • Poate sintaxa mea nu a fost clară.

          1. Faptul neplății taxelor este doar afirmat, nesusținut de nicio poziție a ANAF sau de dovezi concrete. Sigur că datorează taxe ca și producător de venituri, dar nu pot accepta răspunsul ”interesați-vă și veți vedea că așa e”. Cum să fac? Îmi răspunde ANAF dacă întreb? Sau șoferii? Unde să mă interesez ca să obțin un răspuns concret, nu o supoziție?

          2. obligativitatea autorizării este neargumentată juridic. Una e să fii taximetrist, alta e să prestezi servicii de transport rutier ocazional de persoane, activitate pentru care nu se cere o autorizare prealabilă la înregistrarea ca PFA.

          3. Dacă eu angajez un instalator, persoană fizică autorizată, pe care îl plătesc cu 5 lei să îmi schimbe o țeavă și primesc factură și chitanță, ce responsabilitate îmi revine în ceea ce privește achitarea obligațiilor sale fiscale? Din această perspectivă, ce obligație are Uber cu privire la sarcinile fiscale ale șoferilor? Dacă într-adevăr șoferul nu fiscalizează banii încasați, este culpa sa sau a Uber?

          • Sergiu-Leon RUS spune:

            1. Mi se pare ca vreti neaparat sa induceti o nota de originalitate in discutie. Atat de mult incat vorbim de lucruri cu totul diferite. Ca soferii uber nu platesc taxe stim cu totii, e notoriu. Exista si elemente de fapt care clarifica aspectul fara putinta de tagada: te poti inscrie pentru a conduce (terminologia lor) pe baza datelor pe care le furnizezi, singurul lucru care trebuie sa fie real e contul bancar. Deci uber nu cere sa fii ai o pozitie fiscala si nimic altceva in afara de un cont; ca sa ajungi sa platesti impozite trebuie sa ti se atribuie un cod fiscal si sa ti se deschida un rol fiscal, ceea ce nu se face decat daca esti comerciant – uber nu cere asa ceva pentru a fi sofer.
            2. Ocazional spuneti doar dvs., introducand o premisa pe care restul nu am avut-o in vedere si care NU este corecta. Este un transport sistematic de persoane, pe baza unui SISTEM de conectare a clientilor cu soferii, toti utilizatori ai aplicatiei. In plus, nu numai ca este transport sistematic, el este si un transport PLATIT, pe baza unor tarife stabilite de uber printr-un algoritm. Deci nu vorbim de transport OCAZIONAL.
            3. Dumneavoastra platind instalatorul nu sunteti intr-o situatie analoga cu uber. Uber incaseaza banii clientului, dumneavoastra in acest caz, din care defalca o parte instalatorului. Raspunde pentru ce face instalatorul cu banii? Da, cel putin din perspectiva faptului ca suma pe care o defalca soferului/instalatorului si-o deduce uber ca si cheltuiala. Daca ANAF ii recunoaste caracterul deductibil, tara asta nu exista ca stat, ci doar ca plamtatie de banane.

  3. Admiterea respectivei cereri de ordonanță președințială este într-adevăr controversată. Așteptăm, însă, cu interes și decizia pe care o va pronunța Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. 984/1285/2016, având în vedere faptul că pe 2 iunie 2016 Comisia Europeană (CE) a recomandat statelor membre să încurajeze serviciile din cadrul economiei colaborative și a noilor modele de afaceri, precum Uber sau Airbnb.

    • Sergiu-Leon RUS spune:

      Si credeti ca o recomandare CE trece peste norme imperative interne? O recomandare? Si incurajeaza comisia derularea de activitati altfel decat cu respectarea regimului autiorizat al respectivei activitati? Poate ne spuneti si noua urmatorul lucru: suma care se defalca soferului utilizator al aplicatiei uber, care constituie venitul sau si scopul pentru care deruleaza activitatea, este venit salarial sau este venit din activitati economice? Si, indiferent de raspunsul pe care il dati la aceasta intrebare, inca una: cum se impoziteaza acest venit al soferului uber? Eu zic ca nicicum, in prezent. Este o mare palma data ANAF, care nu vrea defel sa ridice aceasta manusa sfidator aruncata in fata.

  4. Amelia FARMATHY spune:

    N-aţi „prins” ideea… Mai nou, şi dacă strănută CE, devine obligatoriu să ne gândim la batistuţă.
    Acesta este „trendul”.

    Evident că orice activitate generatoare de profit, adică dacă mai transporţi încă un „invitat” (sau mai mulţi) neaşteptat, în fiecare zi, spre diferite destinaţii, se cheamă că desfăşori activitate cu profit intenţionat şi, de aceea, trebuie să plăteşti.

    Da, da, impozite se cheamă, căci, indiferent de cum şi cât va evolua lumea viitoare (ah, cât mi-ar plăcea nişte maşini automate care să „răspunză”, în locul meu, unor acţiuni imbecile cu care se întâmplă să îmi pierd mai mult timp decât cu cauzele serioase, căci prostiile sunt mai greu de contracarat, în sensul că prostul – la modul general vorbind, nicio persoană anume nefiind vizată de acest comentariu – pricepe greu şi, ca atare, trebuie să îi explici pe larg, deşi, cel mai probabil, tot nu va înţelege), nu putem trăi, ca stat sau în calitate de comunitate, fără plata impozitelor, oricâte maşini inteligente ne-ar înlocui, încetul cu încetul.
    Cu excepţia situaţiei în care vom ajunge – moi sigur Nu – să trăim doar virtual.

    Nişte „înapoiaţi” ce suntem, noi aştia care nu înţelegem progresul şi optăm pentru impozitare.
    A, şi sigur facem „lobby” pentru şoferii de taxi, asta ca să întregesc eventuala arcă conspiraţionistă (cacofonie inteţionată din motive stilistice).

    Eu una, mă gândesc că aş putea fi acuzată chiar că aş fi fiica nelegitimă (poate chiar nelegiuită) a lui Soros :))))))))))), dat fiind numele dobândit când am „redevenit” o doamnă cu „pedigriu” (adică soţ) şi actualele preocupări absurde de prin presă.

    Adevărul e că mi-ar plăcea să fiu, dar poate o să şi întâmple, în viitoarea viaţă, cea cu „automatele”.

    Mărturisesc că e ofertantă, chiar şi numai pentru viaţa următoare, ideea unui văsuleţ de croazieră şi orice ce se întâmplă să mai aibă bogătaşii, dar, mai ales, e nemaipomenită posibilitatea de a munci doar ca hobby.

    • Razvan Nicolae MICUL spune:

      Nu vad de ce sunteti malitioasa, eu nu am militat pentru neplata impozitelor. Banuiesc ca trebuie sa pornim de la prezumtia de buna credinta, cel care incaseaza un venit va merge, il va declara si va achita taxe. Finalmemte aplicatiile de car pooling si car sharing pot duce inclusiv la reducerea poluarii si traficului in marele orase.

  5. Ca să spui că UBER este o „tehnologie” este o exagerare. Uber este o platformă – dispecerat de transport. Există sute de oraşe în lume (mai ales în SUA) sau chiar state întregi în care Uber este interzis prin legile existente. Uber este o afacere foarte profitabilă. Este, în definitiv, vorba de transport public, profesionist, nu are caracter ocazional (şi chiar de ar avea, tot transport ar fi). Statul are dreptul să intervină, să protejeze populaţia. Faptul că e probabil o activitate afectată de o evaziune sălbatică este o caracteristică generală a societăţii româneşti. Evaziunea fiscală este sport naţional, România cred că e pe primul loc în Europa (Bulgaria ne suflă în ceafă). Dacă s-ar pedepsi toate faptele de evaziune fiscală, 50% din populaţie ar fi în puşcărie. Să fii cinstit în România este o anomalie, este un eveniment rar, de tip lebădă neagră. Corupţia este o infracţiune acceptată social. Ar trebui scoasă din codul penal deoarece nu prezintă pericol social. Nimănui nu îi este frică de corupţie; este o practică acceptată, cu reguli clare, din vechime, e o tradiţie în popor. Oamenii cinstiţi ar trebui închişi. A fi cinstit înseamnă să ai atitudine antiromânească.

    • Sergiu-Leon RUS spune:

      Intru-totul de acord si remarc ca ai antamat perspectiva pozitiei uber ca dispecerat de transport, ceea ce uber este intr-adevar. Mai adaug ca si pentru aceasta activitate (dispecerat taxi) este nevoie de o autorizatie speciala, care nu se emite pe toata tara, ci pe localitate. Eu nu inteleg cum poate exista un caz gen uber fara ca vreun parchet sa se autosesizeze, de ce nu chiar pentru grup si peste un milion.
      In rest, plastic si la obiect. Romania e plina de pacalici, infiltrati peste tot si megamajoritari. Pentru ca exista astia, pacat ca exista institutii pe care sa faca ei, din interior.

      • Parchetul trebuie să se sesizeze, deoarece Uber operează pe teritoriul României un dispecerat taxi fără înregistrare fiscală, fără licenţiere, fără plata TVA. Taximetriştii Uber nu au nicio licenţă. Faptul că nu se mai foloseşte telefonul şi se foloseşte internetul pentru plasarea comenzilor este total irelevant. Nu îi scuteşte de licenţiere. Este tot dispecerat – este operator de transport ilegal. Ce face ANAF-ul, poliţia economică?

    • Eu mă gândeam, citind comentariul dumneavoastră, că poate s-ar putea scoate și luarea și darea de mită din Codul penal, dar să se taxeze în schimb. 95% taxă. Păstrezi doar 5%. 5% dintr-un milion de euro ar putea părea acceptabil, mai ales dacă nu ai mai risca închisoare. Dacă totuși 95% ar fi prea mult, ducând la o altă infracțiune, și anume evaziunea fiscală, atunci aș dezincrimina și evaziunea fiscală (cum propuneți și dvs)… și aș taxa la fel (în fiscal), impunând o taxă de 95% din veniturile din evaziune fiscală. Sau bine, fie, numai 51% … rămâi cu 49% … (glumesc, cu totul glumesc, dar parcă …)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate