« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Posibilitatea coexistenței formelor de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie
05.12.2016 | Alexandra-Paula CHIȘ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alexandra Paula Chiș

Alexandra Paula Chiș

Recidiva este o formă a pluralității de infracțiuni întâlnită în cazul săvârșirii de infracțiuni după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare.

Hotărârile definitive prin care s-au pronunțat soluții de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se circumscriu noțiunii „hotărâre de condamnare”.[1] Aceasta deoarece, conform art. 81  alin. (1) NCP, instanța aplică infractorului un avertisment în cazul dispunerii unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei și, mai mult decât atât, art. 82 alin. (1) NCP prevede expres că „persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită”. În mod similar, legiuitorul a prevăzut în cazul pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei că „persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare”[2].

În doctrină[3], recidiva cunoaște o serie de clasificări, însă în cele ce urmează ne vom concentra atenția asupra recidivei postcondamnatorii și postexecutorii, mai cu seamă, asupra posibilelor raporturi dintre cele două forme de recidivă, iar nu asupra elementelor specifice fiecărei forme.

Aspectul asupra căruia doresc să atrag atenția este coexistența recidivei postcondamnatorii cu cea a recidivei postexecutorii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin pronunțarea Deciziei nr. XVIII/2007[4] că „în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât şi în cele ale stării de recidivă postexecutorie”[5]

Unele instanțe au apreciat că săvârșirea unei infracțiuni în cursul executării unei pedepse, dar înainte de intervenirea reabilitării pentru o pedeapsă anterioară executată integral la momentul săvârșirii ultimei infracțiuni nu ar putea atrage aplicarea concomitentă a regimurilor sancționatorii prevăzute de lege atât pentru recivida postexecutorie, cât și pentru recidiva postcondamnatorie, deoarece s-ar sancționa de două ori aceeași faptă[6].

În motivarea soluției, Curtea arată că reținerea recidivei postexecutorii concomitent cu recidiva postcondamnatorie nu duce la sancționarea aceleiași fapte mai mult de o dată, ci este o consecință firească atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. „Ca urmare, în ipoteza în care fapta din urmă a fost săvârşită în condiţiile care întrunesc cerinţele specifice ambelor forme de recidivă, sunt aplicabile mai întâi dispoziţiile referitoare la recidiva postexecutorie, după care trebuie să se procedeze la aplicarea dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie”.[7]

Cu toate că decizia sus citată a fost pronunțată sub incidența vechiului cod penal, consider că soluția este aplicabilă și în condițiile actualei reglementări.

În primul rând, cele două forme de recidivă au puncte temporale de referință diferite. În timp ce recidiva postcondamnatorie poate interveni din momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare până în momentul executării integrale sau considerării ca executată a pedepsei, recidiva postexecutorie poate interveni din momentul executării integrale ori considerării ca executată a pedepsei până în momentul reabilitării sau împlinirii termenului de reabilitare. Din acest punct de vedere, se poate chiar afirma că recidiva postexecutorie ia naștere acolo unde recidiva postcondamnatorie încetează.

În al doilea rând, legiuitorul nu a prevăzut incompatibilitatea celor două forme de recidivă expres ori pe cale de interpretare, dimpotrivă, așa cum am menționat anterior, din redactarea condițiilor în forma actuală rezultă posibilitatea coexistenței recidivei postcondamnatorii cu cea a recidivei postexecutorii.

În al treilea rând, prin aplicarea concomitentă a regimurilor sancționatorii specifice celor două forme de recidivă nu s-ar pedepsi mai mult de o dată săvârșirea unei infracțiuni deoarece acest regim se va aplica doar ultimei infracțiuni (al doilea termen – comun ambelor forme de recidivă), fără să aducă atingere hotărârilor de condamnare anterioare (cele care constituie prim termen). Consider că acest argument necesită explicații, astfel că le voi oferi în cele ce urmează cu ajutorul unui exemplu concret:

X este condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe. După executarea integrală a acestei pedepse (a doua zi de la liberare), X săvârșește infracțiunea de furt pentru care este condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani. În cursul executării acestei din urmă pedepse, X își vatămă corporal colegul de celulă săvârșind astfel încă o infracțiune.

Se observă că infracțiunea de vătămare corporală este săvârșită în prezența recidivei postcondamnatorii, întrucât X este în executarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt și totodată în prezența recidivei postexecutorii în raport cu infracțiunea de loviri și alte violențe.

Instanța, la judecarea infracțiunii de evadare, va da aplicare Deciziei nr. XVIII/2007 a ÎCCJ astfel că:

1. va aplica regimul sancționator al recidivei postexecutorii, adică va majora limitele de pedeapsă cu o jumătate

2. va stabili pedeapsa pentru infracțiunea de evadare între limitele majorate

3. va cumula pedeapsa stabilită cu restul rămas neexecutat (pentru infracțiunea de furt) la momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.

Urmarea acestor etape nu duce la sancționarea multiplă a aceleiași fapte pentru că, așa cum se observă din exemplul sus expus, instanța aplică sancțiunile specifice ambelor forme de recidivă doar ultimei infracțiuni, cea pe care o judecă, fără să intervină asupra infracțiunii intermediare (infracțiunea de furt din exemplu). Chiar dacă la momentul judecării infracțiunii intermediare s-au aplicat regulile recidivei postexecutorii, acest fapt nu duce la imposibilitatea aplicării acestei forme de recidivă în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni. Mai mult decât atât, dacă instanța ar refuza aplicarea celor două forme de recidivă concomitent, ar săvârși o încălcare flagrantă a legii din moment ce condițiile legale sunt îndeplinite integral pentru o astfel de soluție.

În al patrulea rând, scopul recidivei este acela de a descuraja (funcție preventivă) și sancționa (funcție punitivă) persistența infracțională, deci în cazul în care am opta spre imposibilitatea coexistenței celor două forme de recidivă, am obstacula în mod substanțial atingerea scopului propus de legiuitor.

În concluzie, consider că, așa cum afirmă Înalta Curte de Casație și Justiție[8], dar și doctrina[9], aplicarea regimului sancționator al recidivei postexecutorii este compatibilă cu aplicarea concomitentă a regimului sancționator al recidivei postcondamnatorii, întrucât nu există impedimente de ordin juridic în acest sens.


[1] M. Udroiu, Drept Penal. Partea Generală. Ediția 3, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 197.
[2] Art. 90 NCP, denumit marginal Efectele amânării aplicării pedepsei.
[3] M. Udroiu, op. cit., p. 195; V. Pașca, Curs de drept penal. Partea generală, ediția a II-a, actualizată cu modificările noului Cod penal, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 316.
[4] Decizia sus menționată se bucură de caracter obligatoriu, întrucât a fost pronunțată cu ocazia sesizării instanței supreme în legătură cu pronunțarea unui recurs în interesul legii privind aplicarea art. 37 lit. b) în concurs cu art. 37 lit. a) din Codul penal 1969.
[5] http://lege5.ro/Gratuit/geytinrzgu/decizia-nr-18-2007-privind-examinarea-recursului-in-interesul-legii-declarat-de-procurorul-general-al-parchetului-de-pe-langa-inalta-curte-de-casatie-si-justitie-cu-privire-la-aplicarea-dispozitiilor-
[6] http://lege5.ro/Gratuit/geytinrzgu/decizia-nr-18-2007-privind-examinarea-recursului-in-interesul-legii-declarat-de-procurorul-general-al-parchetului-de-pe-langa-inalta-curte-de-casatie-si-justitie-cu-privire-la-aplicarea-dispozitiilor-
[7] Ibidem.
[8] Decizia nr. XVIII/2007
[9] M. Udroiu, op. cit., p. 210.


Alexandra-Paula Chiș

 
Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD