Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
13 comentarii

Provocările procedurii de plată a taxei de timbru
06.12.2016 | Andrei DUMBRAVĂ

Secţiuni: Opinii, Procedură civilă, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Dumbravă

Andrei Dumbravă

Procedura de plată a taxei de timbru prezintă propriile ei provocări. Tranziția greoaie a sistemului public, inclusiv cel al justiției, spre o digitalizare izbăvitoare de șicanele birocrației determină abuzul asupra timpului, răbdării și confortului psihic al justițiabilului.

Se întâmplă în viață să ai un litigiu. Dacă nu cumva ai ”șansa” să ai mai multe litigii, de la cauze de mică importanță (contravenții rutiere), până la a fi implicat în cauze serioase (revendicare imobiliară, divorț, insolvență, litigii salariale, etc.). Numitorul comun pentru mare parte din aceste cauze îl reprezintă taxa de timbru. Mai exact, taxa judiciară de timbru.

Deși pare mai degrabă ca fiind o procedură administrativă, ce cade în sarcina celui care formulează o acțiune sau cerere la instanțele judecătorești, plata (sau neplata) taxei de timbru are consecințe jurisdicționale asupra acțiunii/cererii timbrate insuficient sau netimbrate: art. 197 Cod procedură civilă prevede o sancțiune jurisdicțională, de anulare a cererii, pe care o aplică judecătorul, în acord și cu dispozițiile art. 34 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, după ce în prealabil a acordat reclamantului un termen de 10 zile pentru achitarea acesteia, conform art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Justificarea plății unei astfel de taxe este indicată în art. (1) alin. (2) al O.U.G. nr. 80/2013: „ … reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. Preambulul Ordonanței detaliază ceva mai amănunțit necesitatea instituirii taxei de timbru:
– Sistemul de taxare trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil;
– Să asigure noile garanții (cele prevăzute în noul Cod de procedură civilă și noul Cod civil) acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil;
– Acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale;
– Necesitatea asigurării unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor;
– Transparența aplicării normelor în materie, ce implică o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare (repetiția aparține legiuitorului).

Dintre toate argumentele legiuitorului indicate în actul normativ, mie mi-a rămas în minte obligația mea, ca cetățean (și justițiabil din când în când) de a susține statul, instituțiile acestuia, de a-mi furniza un serviciu public, în cazul de față un act de justiție. Cât despre stat și instituțiile judiciare, lor le revine doar sarcina de a se asigura că efortul bugetar poate fundamenta un serviciu de calitate, ceea ce înseamnă că dacă efortul nu este îndeajuns, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor mele, ale celorlalți justițiabili de plată a taxei de timbru, nici actul de justiție nu va fi unul de calitate. Este interesantă condiționarea mercantilă a unui serviciu public de calitate, de plata acestuia.

Ați fost vreodată, ca cetățean, justițiabil în același timp, ori profesionist al unei meserii liberale juridice, pus pe drumuri pentru a plăti o taxă de timbru și a face dovada plății acesteia? V-ați izbit vreodată la registraturile instanțelor sau v-ați trezit cu atenționări scrise din partea judecătorului cauzei să faceți dovada cu chitanță originală și ștampila unității administrativ teritoriale de domiciliu sau al sediului social de care aparțineți? Deși ați plătit prin virament on-line sau prin portalul ghișeul.ro?

Vă puteți imagina un caz real? Unul în care răbdarea cetățeanului (și justițiabil în același timp) e pusă serios la încercare? E același cetățean căruia statul îi cere să susțină funcționalitatea serviciului public.

Iată odiseea simplă a unui caz, ce poate fi multiplicat la sute de astfel de cazuri: după depunerea acțiunii introductive de instanță, i s-au indicat, prin adresa emisă de instanță, justițiabilului nostru taxele de timbru pentru fiecare capăt de cerere, potrivit dispozițiilor legale. Conștiincios, informat și înarmat cu cunoștințe în ce privește legislația în materie, dar și viitorul asumat de statul român în ce privește digitalizarea serviciilor publice (voi indica mai sus sursele europene și românești în materie, statistici și strategii, la care România și românii se pricep), al nostru justițiabil plătește cuantumurile fixate de legiuitor și precizate de judecător.

Plata s-a făcut prin intermediul portalului ghiseul.ro, la secțiunea corespunzătoare prevăzută expres în interiorul portalului – subcapitolul 21.A.07.03.00, pentru unitatea administrativ teritorială unde justițiabilul are domiciliul. Dovada plății, un formular electronic emis potrivit punctului 3.3.1.4. Normelor metodologice publicate ca urmare a Ordinului nr. 95/2011 al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, a fost depusă de justițiabil la dosarul cauzei.

Judecătorul, însă, nu a fost mulțumit cu dovada depusă și i-a cerut justițiabilului dovada „originală” a plății. Ceea ce a însemnat drumuri la banca ce a făcut transferul cuantumului prin ghiseul.ro către beneficiar (respectiva bancă a explicat justițiabilului că nu se mai eliberează la sedii în format hârtie dovezi de transfer bancar semnate, iar ștampila băncii se află la sediul central din București, astfel că i s-a eliberat prin mail o dovadă în format electronic…), un alt drum la primăria de domiciliu pentru a solicita și primi o adeverință, format hârtie, ce atestă plata făcută, semnată și ștampilată, și un al treilea drum la instanță (sediul în altă localitate și județ decât unde justițiabilul are domiciliul), pentru a depune toate aceste „dovezi” care să complinească dovada primită de la SNEP (Sistemul Național electronic de plată online, ce administrează portalul ghiseul.ro).

O adevărată odisee în care nu știi la care întrebare să răspunzi, întrebări care sunt, de fapt, inerții ale sistemului de justiție:
– grija (legitimă) a judecătorului cauzei ca justițiabilul să nu folosească aceeași dovadă a plății taxei de timbru într-un alt proces, eludând astfel obligația sa pecuniară?;
– actele/înscrisurile pe care părțile, participanții le depun la dosar nu pot fi decât acte originale sau care să poarte o certificare autentică/autentificată de autoritatea/instituția emițătoare?;
– digitalizarea, inclusiv în ce privește procedurile și comunicările procedural civile, nu sunt decât un moft care nu se aplică, nu se potrivește activității instanțelor?;
– nu justițiabilul este important – timpul și răbdarea lui, ci ca procedura civilă să dea satisfacție ideii că statul și susținerea lui financiară, inclusiv prin taxe de timbru a căror dovadă trebuie făcută cu înscrisuri originale, sunt mai presus de cetățean?

S-a instalat o cutumă potrivit căreia în chiar situația în care plata taxei de timbru se face online sau virament bancar electronic, instanța să ceară dovada/chitanța în original, pe care apoi o barează în ideea ca debitorul taxei să fie împiedicat de a folosi aceeași dovadă într-un nou dosar.

Este adevărat că art. 197 Cod procedură civilă menționează că ”… dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.”, fără să precizeze în ce constă această dovadă. Art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că ”Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar prin virament sau în sistem online, într-un cont distinct de venituri al bugetului local ‘Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru’, al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.”

Dacă plata s-a făcut electronic, prin virament (servicii bancare homebank) sau în sistem online (ghiseul.ro, sistemul național SNEP, cerința ca justițiabilul să prezinte dovada „originală” este cel puțin hilară: evident că nu e posibilă obținerea unui act semnat și parafat în cazul în care plata s-a realizat printr-un virament online sau printr-o platformă online.

Familiarizarea personalului instanțelor cu legislația în domeniu, cu cerința afirmată de Comisia Europeană de digitalizare a serviciilor publice ale statelor membre, în interesul cetățenilor ar fi una necesară. Ca să nu mai spunem că avantajele ar fi enorme pentru sistemul de justiție și pentru justițiabil (avantajele sunt generale pentru digitalizarea activității instanțelor):
– celeritate în soluționare cauzelor;
– comunicare rapidă și eficientă, timp și resurse financiare gestionate eficient de justițiabil;
– costuri reduse atât pentru instanțe, cât și pentru justițiabil;
– evitarea unei birocratizări excesive;
– disponibilizarea resursei umane a instanțelor, în sensul de a nu-și irosi eforturile în stocarea și comunicarea manuală de hârtii.

Trebuie spus că statul român și-a propus un ritm alert de digitalizare a serviciilor publice, însă rezultatul este pe departe de a fi realizat. Astfel, Raportul privind progresul digital al Europei (EDPR) 2016, publicat de Comisia Europeană, subliniază că România se situează pe locul 28 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii, conform Indicelui economiei și societății digitale (DESI). Concluzia, în ce privește utilizarea serviciilor publice prin intermediul digital, este una seacă: „ponderea utilizatorilor care interacționează cu autoritățile publice a crescut, dar este în continuare cea mai scăzută din UE”.

Pentru a avea un termen de comparație, potrivit datelor furnizate de tabloul de bord al Comisiei Europene pentru anul 2016 în ce privește digitalizarea serviciilor publice, Estonia a înregistrat cel mai mare scor, urmată de Danemarca și Finlanda. La coada celor 28 de state se află Bulgaria, Slovacia și România. Pentru a ne familiariza cu modul în care Comisia Europeană cuantifică performanțele, dimensiunea digitalizării serviciilor publice consistă în patru indicatori: the percentage of internet users who have sent completed forms to a public administration via the internet (eGovernment users indicator); the level of sophistication of a country’s eGovernment services (the pre-filled forms indicator, which measures the extent to which data that is already known to the public administration is pre-filled in forms presented to the user); the level of completeness of a country’s range of eGovernment services (the online service completion indicator, which measures the extent to which the various steps in an interaction with the public administration can be performed completely online), and the government’s commitment to open data (open data indicator).

Pe hârtie, România, la strategiile de digitalizare a serviciilor publice, stă, însă, excelent: în anul 2010 a fost adoptată Strategia Națională e-România, în anul 2013 o altă strategie a fost anunțată a intra în vigoare, Strategia Națională România Digitală, pentru ca recent să fie adoptată Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020. Doar prima strategie, cea din 2010, avea un capitol special pentru justiție (e-Justiție), celelalte două nu conțin prevederi pentru digitalizarea justiției, ca serviciu public în slujba cetățenilor.

Revenind la plata online a taxelor judiciare de timbru: aceasta, potrivit actualei legislații secundare, este posibilă și ușurează nu numai colectarea de către beneficiari, adică unitățile administrative, a acestor taxe, dar și aduce beneficii în ce privește timpul, lipsa birocrației, lipsa efortului fizic și financiar (drumuri până la birourile de taxe și impozite) pentru justițiabili: așa-numitul ghiseul.ro, portal (SNEP). Reglementarea, așa cum spuneam, este una legală: Ordinul nr. 95/2011 emis de ministrul comunicațiilor și societății informaționale, prin care se aprobă Normele metodologice privind SNEP.

Capitolul 3 al Normelor detaliază modalitatea în care se realizează plata electronică cu cardul prin SNEP, în special punctul 3.3. cu subpunctele aferente, inclusiv faptul că, după efectuarea tranzacției, respectiv cea constând în plata taxei judiciare de timbru, SNEP va emite contribuabilului la adresa acestuia de mail dovada de plată cu informațiile indicate în actul normativ.

Formularul de pe website-ul ghiseul.ro obligă utilizatorul să dea toate detaliile necesare, așa cum se poate observa în următoarele capturi de ecran:

ghiseul-ro

taxa

Debitorul primește și pe mail o dovadă:

dovada

Așadar, dovada pe care o emite SNEP are, în opinia mea, toate garanțiile de a fi acceptată ca o dovadă a plății taxei de timbru ca și cea eliberată de un funcționar al Primăriei.

Dacă, totuși, se pune problema identificării acestei dovezi ca fiind una reală, ar trebui să fie sarcina sistemului de justiție, a statului să găsească soluții, și nu de a purta justițiabilii pe drumuri inutil.

Posibile soluții: fiecare virament bancar poate fi identificat în SNEP, însă pentru implementarea unui sistem ce se bazează pe urmărirea și înregistrarea fiecărui transfer trebuie construită o bază de date menită a identifica viramente făcute cu titlu de taxă de timbru, pe baza unor formulare electronice prestabilite. O modificare a Ordinului nr. 95/2011 similar textului de la art. 3.4.1. din Ordin poate fi făcută, în sensul ca SNEP să pună la dispoziția Ministerului Justiției, ca gestionar al ECRIS-ului și, în acest fel, la dispoziția instanțelor, o interfață în care instanțele să poată verifica realizarea unei plăți a taxei de timbru. Pentru aceasta, ar putea fi creat un câmp nou în ECRIS în care să se treacă înregistrarea viramentului cu respectivul său cod unic, iar la regularizarea cererii de chemare în judecată, judecătorul sau grefierul însărcinat special cu această operațiune nu trebuie decât să facă o simplă căutare în baza de date. De asemenea, justițiabilul poate menționa la observații scopul pentru care face plata, incluzând destule detalii astfel încât să poată fi identificată cauza fără probleme, această strategie putând fi aplicată deja, numai să accepte instanțele metoda.

Andrei Dumbravă

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

13 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti