ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
13 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Provocările procedurii de plată a taxei de timbru
06.12.2016 | Andrei DUMBRAVĂ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Andrei Dumbravă

Andrei Dumbravă

Procedura de plată a taxei de timbru prezintă propriile ei provocări. Tranziția greoaie a sistemului public, inclusiv cel al justiției, spre o digitalizare izbăvitoare de șicanele birocrației determină abuzul asupra timpului, răbdării și confortului psihic al justițiabilului.

Se întâmplă în viață să ai un litigiu. Dacă nu cumva ai ”șansa” să ai mai multe litigii, de la cauze de mică importanță (contravenții rutiere), până la a fi implicat în cauze serioase (revendicare imobiliară, divorț, insolvență, litigii salariale, etc.). Numitorul comun pentru mare parte din aceste cauze îl reprezintă taxa de timbru. Mai exact, taxa judiciară de timbru.

Deși pare mai degrabă ca fiind o procedură administrativă, ce cade în sarcina celui care formulează o acțiune sau cerere la instanțele judecătorești, plata (sau neplata) taxei de timbru are consecințe jurisdicționale asupra acțiunii/cererii timbrate insuficient sau netimbrate: art. 197 Cod procedură civilă prevede o sancțiune jurisdicțională, de anulare a cererii, pe care o aplică judecătorul, în acord și cu dispozițiile art. 34 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, după ce în prealabil a acordat reclamantului un termen de 10 zile pentru achitarea acesteia, conform art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Justificarea plății unei astfel de taxe este indicată în art. (1) alin. (2) al O.U.G. nr. 80/2013: „ … reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. Preambulul Ordonanței detaliază ceva mai amănunțit necesitatea instituirii taxei de timbru:
– Sistemul de taxare trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil;
– Să asigure noile garanții (cele prevăzute în noul Cod de procedură civilă și noul Cod civil) acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil;
– Acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale;
– Necesitatea asigurării unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor;
– Transparența aplicării normelor în materie, ce implică o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare (repetiția aparține legiuitorului).

Dintre toate argumentele legiuitorului indicate în actul normativ, mie mi-a rămas în minte obligația mea, ca cetățean (și justițiabil din când în când) de a susține statul, instituțiile acestuia, de a-mi furniza un serviciu public, în cazul de față un act de justiție. Cât despre stat și instituțiile judiciare, lor le revine doar sarcina de a se asigura că efortul bugetar poate fundamenta un serviciu de calitate, ceea ce înseamnă că dacă efortul nu este îndeajuns, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor mele, ale celorlalți justițiabili de plată a taxei de timbru, nici actul de justiție nu va fi unul de calitate. Este interesantă condiționarea mercantilă a unui serviciu public de calitate, de plata acestuia.

Ați fost vreodată, ca cetățean, justițiabil în același timp, ori profesionist al unei meserii liberale juridice, pus pe drumuri pentru a plăti o taxă de timbru și a face dovada plății acesteia? V-ați izbit vreodată la registraturile instanțelor sau v-ați trezit cu atenționări scrise din partea judecătorului cauzei să faceți dovada cu chitanță originală și ștampila unității administrativ teritoriale de domiciliu sau al sediului social de care aparțineți? Deși ați plătit prin virament on-line sau prin portalul ghișeul.ro?

Vă puteți imagina un caz real? Unul în care răbdarea cetățeanului (și justițiabil în același timp) e pusă serios la încercare? E același cetățean căruia statul îi cere să susțină funcționalitatea serviciului public.

Iată odiseea simplă a unui caz, ce poate fi multiplicat la sute de astfel de cazuri: după depunerea acțiunii introductive de instanță, i s-au indicat, prin adresa emisă de instanță, justițiabilului nostru taxele de timbru pentru fiecare capăt de cerere, potrivit dispozițiilor legale. Conștiincios, informat și înarmat cu cunoștințe în ce privește legislația în materie, dar și viitorul asumat de statul român în ce privește digitalizarea serviciilor publice (voi indica mai sus sursele europene și românești în materie, statistici și strategii, la care România și românii se pricep), al nostru justițiabil plătește cuantumurile fixate de legiuitor și precizate de judecător.

Plata s-a făcut prin intermediul portalului ghiseul.ro, la secțiunea corespunzătoare prevăzută expres în interiorul portalului – subcapitolul 21.A.07.03.00, pentru unitatea administrativ teritorială unde justițiabilul are domiciliul. Dovada plății, un formular electronic emis potrivit punctului 3.3.1.4. Normelor metodologice publicate ca urmare a Ordinului nr. 95/2011 al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, a fost depusă de justițiabil la dosarul cauzei.

Judecătorul, însă, nu a fost mulțumit cu dovada depusă și i-a cerut justițiabilului dovada „originală” a plății. Ceea ce a însemnat drumuri la banca ce a făcut transferul cuantumului prin ghiseul.ro către beneficiar (respectiva bancă a explicat justițiabilului că nu se mai eliberează la sedii în format hârtie dovezi de transfer bancar semnate, iar ștampila băncii se află la sediul central din București, astfel că i s-a eliberat prin mail o dovadă în format electronic…), un alt drum la primăria de domiciliu pentru a solicita și primi o adeverință, format hârtie, ce atestă plata făcută, semnată și ștampilată, și un al treilea drum la instanță (sediul în altă localitate și județ decât unde justițiabilul are domiciliul), pentru a depune toate aceste „dovezi” care să complinească dovada primită de la SNEP (Sistemul Național electronic de plată online, ce administrează portalul ghiseul.ro).

O adevărată odisee în care nu știi la care întrebare să răspunzi, întrebări care sunt, de fapt, inerții ale sistemului de justiție:
– grija (legitimă) a judecătorului cauzei ca justițiabilul să nu folosească aceeași dovadă a plății taxei de timbru într-un alt proces, eludând astfel obligația sa pecuniară?;
– actele/înscrisurile pe care părțile, participanții le depun la dosar nu pot fi decât acte originale sau care să poarte o certificare autentică/autentificată de autoritatea/instituția emițătoare?;
– digitalizarea, inclusiv în ce privește procedurile și comunicările procedural civile, nu sunt decât un moft care nu se aplică, nu se potrivește activității instanțelor?;
– nu justițiabilul este important – timpul și răbdarea lui, ci ca procedura civilă să dea satisfacție ideii că statul și susținerea lui financiară, inclusiv prin taxe de timbru a căror dovadă trebuie făcută cu înscrisuri originale, sunt mai presus de cetățean?

S-a instalat o cutumă potrivit căreia în chiar situația în care plata taxei de timbru se face online sau virament bancar electronic, instanța să ceară dovada/chitanța în original, pe care apoi o barează în ideea ca debitorul taxei să fie împiedicat de a folosi aceeași dovadă într-un nou dosar.

Este adevărat că art. 197 Cod procedură civilă menționează că ”… dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.”, fără să precizeze în ce constă această dovadă. Art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că ”Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar prin virament sau în sistem online, într-un cont distinct de venituri al bugetului local ‘Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru’, al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.”

Dacă plata s-a făcut electronic, prin virament (servicii bancare homebank) sau în sistem online (ghiseul.ro, sistemul național SNEP, cerința ca justițiabilul să prezinte dovada „originală” este cel puțin hilară: evident că nu e posibilă obținerea unui act semnat și parafat în cazul în care plata s-a realizat printr-un virament online sau printr-o platformă online.

Familiarizarea personalului instanțelor cu legislația în domeniu, cu cerința afirmată de Comisia Europeană de digitalizare a serviciilor publice ale statelor membre, în interesul cetățenilor ar fi una necesară. Ca să nu mai spunem că avantajele ar fi enorme pentru sistemul de justiție și pentru justițiabil (avantajele sunt generale pentru digitalizarea activității instanțelor):
– celeritate în soluționare cauzelor;
– comunicare rapidă și eficientă, timp și resurse financiare gestionate eficient de justițiabil;
– costuri reduse atât pentru instanțe, cât și pentru justițiabil;
– evitarea unei birocratizări excesive;
– disponibilizarea resursei umane a instanțelor, în sensul de a nu-și irosi eforturile în stocarea și comunicarea manuală de hârtii.

Trebuie spus că statul român și-a propus un ritm alert de digitalizare a serviciilor publice, însă rezultatul este pe departe de a fi realizat. Astfel, Raportul privind progresul digital al Europei (EDPR) 2016, publicat de Comisia Europeană, subliniază că România se situează pe locul 28 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii, conform Indicelui economiei și societății digitale (DESI). Concluzia, în ce privește utilizarea serviciilor publice prin intermediul digital, este una seacă: „ponderea utilizatorilor care interacționează cu autoritățile publice a crescut, dar este în continuare cea mai scăzută din UE”.

Pentru a avea un termen de comparație, potrivit datelor furnizate de tabloul de bord al Comisiei Europene pentru anul 2016 în ce privește digitalizarea serviciilor publice, Estonia a înregistrat cel mai mare scor, urmată de Danemarca și Finlanda. La coada celor 28 de state se află Bulgaria, Slovacia și România. Pentru a ne familiariza cu modul în care Comisia Europeană cuantifică performanțele, dimensiunea digitalizării serviciilor publice consistă în patru indicatori: the percentage of internet users who have sent completed forms to a public administration via the internet (eGovernment users indicator); the level of sophistication of a country’s eGovernment services (the pre-filled forms indicator, which measures the extent to which data that is already known to the public administration is pre-filled in forms presented to the user); the level of completeness of a country’s range of eGovernment services (the online service completion indicator, which measures the extent to which the various steps in an interaction with the public administration can be performed completely online), and the government’s commitment to open data (open data indicator).

Pe hârtie, România, la strategiile de digitalizare a serviciilor publice, stă, însă, excelent: în anul 2010 a fost adoptată Strategia Națională e-România, în anul 2013 o altă strategie a fost anunțată a intra în vigoare, Strategia Națională România Digitală, pentru ca recent să fie adoptată Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020. Doar prima strategie, cea din 2010, avea un capitol special pentru justiție (e-Justiție), celelalte două nu conțin prevederi pentru digitalizarea justiției, ca serviciu public în slujba cetățenilor.

Revenind la plata online a taxelor judiciare de timbru: aceasta, potrivit actualei legislații secundare, este posibilă și ușurează nu numai colectarea de către beneficiari, adică unitățile administrative, a acestor taxe, dar și aduce beneficii în ce privește timpul, lipsa birocrației, lipsa efortului fizic și financiar (drumuri până la birourile de taxe și impozite) pentru justițiabili: așa-numitul ghiseul.ro, portal (SNEP). Reglementarea, așa cum spuneam, este una legală: Ordinul nr. 95/2011 emis de ministrul comunicațiilor și societății informaționale, prin care se aprobă Normele metodologice privind SNEP.

Capitolul 3 al Normelor detaliază modalitatea în care se realizează plata electronică cu cardul prin SNEP, în special punctul 3.3. cu subpunctele aferente, inclusiv faptul că, după efectuarea tranzacției, respectiv cea constând în plata taxei judiciare de timbru, SNEP va emite contribuabilului la adresa acestuia de mail dovada de plată cu informațiile indicate în actul normativ.

Formularul de pe website-ul ghiseul.ro obligă utilizatorul să dea toate detaliile necesare, așa cum se poate observa în următoarele capturi de ecran:

ghiseul-ro

taxa

Debitorul primește și pe mail o dovadă:

dovada

Așadar, dovada pe care o emite SNEP are, în opinia mea, toate garanțiile de a fi acceptată ca o dovadă a plății taxei de timbru ca și cea eliberată de un funcționar al Primăriei.

Dacă, totuși, se pune problema identificării acestei dovezi ca fiind una reală, ar trebui să fie sarcina sistemului de justiție, a statului să găsească soluții, și nu de a purta justițiabilii pe drumuri inutil.

Posibile soluții: fiecare virament bancar poate fi identificat în SNEP, însă pentru implementarea unui sistem ce se bazează pe urmărirea și înregistrarea fiecărui transfer trebuie construită o bază de date menită a identifica viramente făcute cu titlu de taxă de timbru, pe baza unor formulare electronice prestabilite. O modificare a Ordinului nr. 95/2011 similar textului de la art. 3.4.1. din Ordin poate fi făcută, în sensul ca SNEP să pună la dispoziția Ministerului Justiției, ca gestionar al ECRIS-ului și, în acest fel, la dispoziția instanțelor, o interfață în care instanțele să poată verifica realizarea unei plăți a taxei de timbru. Pentru aceasta, ar putea fi creat un câmp nou în ECRIS în care să se treacă înregistrarea viramentului cu respectivul său cod unic, iar la regularizarea cererii de chemare în judecată, judecătorul sau grefierul însărcinat special cu această operațiune nu trebuie decât să facă o simplă căutare în baza de date. De asemenea, justițiabilul poate menționa la observații scopul pentru care face plata, incluzând destule detalii astfel încât să poată fi identificată cauza fără probleme, această strategie putând fi aplicată deja, numai să accepte instanțele metoda.

Andrei Dumbravă

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 13 de comentarii cu privire la articolul “Provocările procedurii de plată a taxei de timbru”

  1. Dar Ordinul 95/2011 prevede explicit la pct. 3.4.4 că operatorul instituției publice prestatoare – în speță, judecătorul sau grefierul – are obligația de a verifica în SNEP încasarea obligației de plată, prin introducerea numărului de identificare a tranzacției (RRN) şi CNP-ul al persoanei pentru care se achită obligația de plată.

    Deci nu poate fi obligat contribuabilul să aducă dovezi suplimentare celor prevăzute la pct. 3.4.3, respectiv RRN-ul.

    Eu de câte ori am avut problema cu ”chitanța originală” a plății prin SNEP (mi s-a întâmplat de două ori din sute de astfel de plăți) am trimis note scrise cu conținutul acestui articol și nu am mai avut alte discuții ulterioare.

  2. Valentin BULIGA spune:

    Aşa cum bine a remarcat şi autorul, dispoziţiunile art.197 C.pr.civ.(2010)-rep. nu pretind un anumit mijloc de probă ori o formă anume a acestuia pentru a dovedi îndeplinirea obligaţiei anticipate de achitare a taxelor de judecată – găsesc prilejul să-mi manifest reproşul pentru utilizarea cu funcţie atributivă a substantivului „timbru” în O.U.G.nr.80/2013, fiind desuetă în raport de exprimările utilizate de acelaşi legiuitor în cuprinsul noului Cod de procedură civilă (2010)-rep., dar şi în contextul eliminării timbrului judiciar.
    Aşa fiind, dispoziţiunile art.282 alin.1-2 C.pr.civ.(2010)-rep. oferă suficiente repere obiective juridic pentru a putea reţine cu uşurinţă şi cu putere doveditoare suficientă şi rezonabilă (art.284 alin.1 C.pr.civ.(2010)-rep.) un înscris/document în cuprinsul căruia sunt redate datele generate de un suport informatic de felul celor la care se face referire. Aş sesiza chiar un antagonism între tendinţele de transmitere cât mai rapidă a informaţiilor prin mijloace electronice, inclusiv a celor juridice, şi o habotnicie retrogradă a formelor.V.B.

  3. Constantin POPA spune:

    Cu riscul de a abuza de timpul celor care se încumetă să citească, vă reproduc mai jos notele pe care le-am depus într-un dosar al Judecătoriei Timișoara. Nu am putut să refuz pretenția instanței de a depune un act cu ștampila băncii (deși am pierdut pentru aceasta aproape o oră) pentru a nu risca pierderea termenului unei contestații la executare.
    Pot să afirm că majoritatea magistraților instanțelor din Timișoara acceptă extrasele de cont pentru plăți on-line confirmate de parte sau de avocat

    Am atașat contestației extrasul de cont generat electronic pentru plata on-line a taxei, confirmat de avocat prin semnătură și ștampilă, plata făcându-se din contul său.
    Nu există nicio dispoziție legală care să impună depunerea la dosar a unui înscris original de plată a taxei judiciare de timbru.
    În cazul plății on-line (formă de plată prevăzută expres de art.40 alin.1 din OUG nr.80/2013) nu există un înscris original, operațiunea făcându-se exclusiv prin sisteme informatice protejate și prin folosirea unor coduri unice pentru fiecare plată.

    Potrivit art.V din OG nr.17/2015 (M.Of. nr.540/20.07.2015), aprobată prin Legea nr. 316/2015 : 
    ”(1) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampila pe declaraţii, cereri sau orice alte documente depuse la instituţiile sau autorităţile publice.
       (2) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampila pe documente sau orice alte înscrisuri emise în relaţia dintre acestea.
       (3) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă toate prevederile legale referitoare la obligaţia aplicării ştampilei de către persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (1) şi (2)”.
    Prin urmare, este suficientă semnătura de confirmare a cuprinsului documentului, fără a fi necesară aplicarea ștampilei.
    Rațiunea plății on-line este tocmai evitarea pierderii mari de timp în cazul deplasării la bancă pentru efectuarea sau confirmarea plății prin aplicarea unei ștampile.
    Pe de altă parte, art.284 C.proc.civ. prevede că documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informativ, face deplină dovadă până la proba contrară.
    Art.282 şi 283 C.proc.civ. definesc atât noţiunea de înscris pe suport informativ, cât şi prezumţia de validitate a înscrierii datelor unui act juridic pe un suport informativ.

    Extrasul de cont atașat contestației la executare îndeplineşte condiţiile prevăzute de aceste articole : este inteligibil şi prezintă garanţii serioase (prezumate de art.283 C. proc.civ.) care fac deplină credinţă cu privire la conţinutul său şi la identitatea persoanei de la care emană.
    O prezumţie legală care nu poate fi înlăturată decât prin proba contrară, probă care nu s-a făcut în speţă.
    Simpla punere la îndoială a autenticităţii actului juridic sau a operațiunii de plată a taxei, fără un motiv serios, nu constituie proba contrară care răstoarnă o prezumţie legală.

    Potrivit art.150 alin.(2) C.proc.civ., copiile după înscrisuri se depun la dosar certificate de parte pentru conformitate cu originalul (exact cum am procedat inițial).

    Înscrisul depus respectă textul citat și nu a fost relevat un motiv serios pentru care o astfel certificarea ar trebui pusă la îndoială numai pentru că provine de la avocat sau pentru care ştampila băncii ar trebui să fie mai credibilă decât semnătura şi ştampila avocatului (înscrisul rămânând sub semnătură privată şi dacă este ştampilat de bancă).

    Documentul prezentat are un format stabilit de bancă şi nu poate fi modificat de nimeni, înscrierea plăţii pe suportul informativ fiind definitivă, iar plata electronică făcându-se numai cu „semnătura” plătitorului (un cod numeric generat on-line separat pentru fiecare plată).
    Obligaţia aplicării ștampilei băncii pe înscrisul atestând actul juridic pe suport informatic ar lăsa fără aplicare dispoziţiile art.40 alin.1 din OUG nr. 80/2013 privind plata on-line a taxei judiciare de timbru.

    Prin urmare, înscrisul depus odată cu actul de sesizare a instanței îndeplinește toate condițiile legale pentru a face dovada deplină a plății taxei judiciare de timbru.

    Depun atașat prezentei și o copie după art.V din OG nr.17/2015, precum și un extras (pct.IV) din nota de fundamentare emisă de Guvernul României cu referire la art. V citat supra, notă din care rezultă cu claritate faptul că ”nu au fost identificate prevederi legale de nivelul legislației primare care să instituie obligația pentru persoane fizice autorizate, liber profesioniști, persoane juridice sau alte entități fără personalitate juridică de a utiliza ștampila în relația cu autoritățile sau instituțiile publice”.

    M-am conformat, totuși, dispozițiilor instanței pentru a evita anularea unei contestații, care este supusă unui termen care putea fi pierdut.

  4. Constantin POPA spune:

    Dintr-o eroare, textul a ”plecat” incomplet.
    Așadar : magistrații acceptă extrasele on-line emise de bancă fără alte formalități decât acea evident necesară a asumării prin semnătură a extrasului de cont.
    Surpriza neplăcută am avut-o de la chiar președintele Judecătoriei, care, fără vreo motivare sustenabilă, a adoptat opinia contrară, anulând o cerere, iar cererea de reexaminare a fost respinsă de un subordonat al său pe linie administrativă (competența soluționării reexaminării este o altă discuție și nu o abordez acum).
    Surpriza este cu atât mai mare cu cât este vorba despre magistrați tineri, bine pregătiți și de la ei (nu de la mine, care sunt trecut de 60 ani!) mă așteptam la o viziune modernă a unor situații de acest gen.
    Cred că lucrurile sunt lămurite de art.V al OG nr.17/2015, act normativ care, spre marea mea surprindere, este aproape necunoscut, deși reglementează o chestiune extrem de importantă în relația cetățeanului cu instituțiile statului.
    M-aș bucura dacă am ajutat cu ceva la lămurirea problemei.
    Până la urmă, dacă acceptăm ca probă copia certificată de parte a unui contract de milioane, de ce am refuza un înscris certificat de parte și emis electronic de bancă ca dovadă a taxei pentru acel contract ??

  5. Constantin POPA spune:

    Revin asupra comentariilor anterioare: între timp a apărut OUG nr. 84/2016, care modifică Codul de procedură fiscală reglementând detaliat dovada plății unor obligații fiscale, bugetare etc., ceea ce ar trebui să excludă în viitor orice discuții.
    Pentru că nu are rost să reproduc dispoziții legale, voi spune doar că, în mare, în ceea ce privește dovada plăților on-line, susținerile mele au primit confirmare legislativă (evident, nu am vreun merit în acest sens).

  6. Remus RUSU spune:

    Extras din MINUTA Întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu presedinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație si Justiție si curților de apel- 11-12 mai 2017-Curtea de Apel București
    (disponibilă la adresa: http://www.inm-lex.ro/displaypage.php?p=85&d=1913)

    ˝Titlul problemei de drept:
    Dovada plății on-line a taxelor judiciare de timbru
    Materia: drept civil
    Subcategoria: alte tipuri de cauze
    Obiect ECRIS: alte cereri
    Acte normative incidente: art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr.80/2013; art. 1504 alin. (1)C. civ.; art. 3.3.2.3. din Normele metodologice privind Sistemul național electronic de plată online a taxelor și impozitelor utilizând cardul bancar, aprobate prin Ordinul nr. 95/2011 al ministrului comunicațiilor și societății informaționale
    Cuvinte cheie: taxă judiciară de timbru; dovada plății on-line
    Opinia Institutului Național al Magistraturii:
    Potrivit art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru”, al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social; costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.
    În conformitate cu art. 1504 alin. (1) C. civ., dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor si vizat de instituția de credit plătitoare prezumă efectuarea plății, până la proba contrară. Alin. (2) prevede că debitorul are oricând dreptul să solicite instituției de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plății prin virament; această confirmare face dovada plății.
    Dovada achitării taxelor judiciare de timbru în sistem on-line se face prin extrasul de cont trimis prin e-mail de instituția de credit plătitoare.
    De asemenea, în ipoteza plății taxei judiciare de timbru prin intermediul http://www.ghiseul.ro, potrivit art. 3.3.2.3. din Normele metodologice privind Sistemul național electronic de plată online a taxelor și impozitelor utilizând cardul bancar, aprobate prin
    Ordinul nr. 95/2011 al ministrului comunicațiilor și societății informaționale, după efectuarea tranzacției, SNEP va emite contribuabilului o dovadă de plată, la adresa de e-mail solicitată
    contribuabilului pentru efectuarea plății, aceasta făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
    În ambele situații, atât extrasul de cont, cât și dovada plății fac dovadă până la proba contrară, prin raportare la art. 1504 alin. (1) C. civ., care se aplică în mod corespunzător.
    Este de menționat faptul că este necesar ca, la rubrica „referințe” sau, după caz
    „explicații”, contribuabilul să insereze date de natură a identifica dosarul în legătură cu care a fost achitată taxa judiciară de timbru respectivă, tocmai pentru a evita riscul folosirii aceleiași dovezi de plată și într-un alt dosar.
    A pretinde efectuarea dovezii plății numai printr-un ordin de plată semnat de debitor si vizat de instituia de credit plătitoare anulează avantajele plății on-line, permise expres de legislația taxelor judiciare de timbru.
    În unanimitate, participanții au agreat că:
    – în sistem on-line, dovada plății taxei de timbru se poate face cu extrasul de cont emis de instituția de credit plătitoare și trimis prin e-mail sau, după caz, cu dovada transmisă prin e-mail, în ipoteza în care taxa a fost achitată prin intermediul portalului http://www.ghiseul.ro.;
    – în situația în care există suspiciuni rezonabile că taxa judiciară de timbru pentru care a fost prezentată dovada achitării nu vizează dosarul în care a fost depusă, aspect care urmează a fi apreciat de la caz la caz de către instanță, aceasta
    va pune în vedere părții fie să achite taxa de timbru pentru dosarul respectiv, completând rubrica „explicații/referințe” cu numărul de dosar, fie să ateste, pe propria răspundere, sub semnătură înscrisă pe dovada de plată, faptul că taxa
    judiciară respectivă a fost achitată și folosită exclusiv pentru dosarul respectiv.˝

    • Eu nu înţeleg de ce se implică CSM în această chestiune? Ce treabă are CSM cu taxele de timbru. Uite aşa ne pierdem vremea. CSM nu se ocupă de administrarea justiţiei, ci de răspunderea profesională a magistraţilor.
      Am şi eu o amendă de circulaţie, nu vrea CSM să mă ajute s-o plătesc mai repede, online, ceva? Că doar văd că asta e treaba lor acum… altceva nu mai au de făcut.

  7. Gheorghe-Liviu ZIDARU spune:

    Domnule Popa, nu există „subordonare pe linie administrativă” între președintele instanței și alt judecător al acelei instanțe, cel puțin – și în cazul discuției noastre asta interesează – în ce privește atribuțiile jurisdicționale. Nu cred că vreun judecător normal ar avea vreo reținere să admită o cerere de reexaminare în considerarea poziției temporare deținute de colegul președinte, care este doar un primus inter pares. Aceste incidente fiind unele frecvente și de mică complexitate procedurală, ar fi excesiv ca ele să fie date în competența alte instanțe, astfel încât art. 124 NCPC se aplică pe deplin. În altă ordine de idei, cerința ștampilei și alte asemenea chestiuni sunt desigur vetuste și este important ca justițiabilul să poată plăti taxa în forme cât mai simple, uneori modalitatea de plată este un cost în sine, mult mai mare decât taxa ca atare.

    • Amelia FARMATHY spune:

      Ei nu… în mentalitatea colectivă, mă tem că există o astfel de – nu opinie -, ci chiar convingere, respectiv că judecătorul e subordonat celui care, temporar, cu sau fără inspirație managerială, conduce un sector de activitate judiciară.
      Evident că nu este așa, dar când aud/citesc pe diverse canale media despre judecătorii ”simplii” și cei cu ”foncție”, realizez că, în capul românului, funcția e totul – în sine, dar și pentru tot ce pare a se situa ”sub ea”.
      Este, de asemenea evident, c-ar vrea să se încerce, adică să se creeze acel tip de dependență de șefime (e un termen generic, sunt oameni și oameni și în posturile astea, nu pot fi cuantificați toți la negativ sau la pozitiv ), însă, pentru asta, le cam trebuie să modifice Constituția în ceea ce privește inamovibilitatea.
      Căci, bref, dacă nu ai nevoie de vreun transfer sau de vreo detașare care să te scape, ani buni, de munca pentru care, de altfel, continui să fii plătit și pe perioada detașării, nu are nimeni cu ce te ”oferta”, restul chestiilor mai ”mici” de genul speranța la complete/secții ”mai bune”, la birouri ori săli de ședință mai acătării sau la locuri de parcare țintuite libere până la ore mai înaintate din zi, prin lanțuri asigurate cu lăcățele, este prea minor pentru a fi pus la socoteală.

      Apropo de lăcățele, nu pot să nu menționez, e definitoriu pentru educație în general, care nu ține cont de ce ajungi, ci de ceea ce ești, am avut ocazia să văz un șef de secție care nu doar că avea loc de parcare asigurat pentru mașina personală – subliniez, nu era una dintre mașinile Curții – dar care, odată ajuns în dreptul acestuia, în loc să purceadă repejor la a-și da tocurile jos din mașină și a se grăbi să bage cheița în locașul potrivit, băga ”mânuța delicată” în claxon, doar-doar s-o găsi vreun jandarm ori alt om ”de bine” să sară să dezlege lanțul, între timp, văzând că nu se înghesuie nimeni la asemenea semnale, a renunțat, imaginați-vă…, coboară singură:)))) din mașinuță, dar – fie nu se pricepe, fie o face special – nu se grăbește, deși coada de mașini care așteptă rezultatul rotirii cheiței și îi invidiază avantajul nepermis ce sfidează regula primul venit, primul ocupant, devine suficient de lung încât să înceapă alte claxoane și, nu mă îndoiesc, și ceva ”urări” adresate persoanei nepermis privilegiate.

      Revenind la ce sublinia corect domnul judecător, ei bine, da, de ăștia simpli se vor lovi cei care cred că ierarhia salvează România:)))))), că funcția ține loc de cap sau/și de coloană.

  8. A fost un coșmar când a trebuit să plătesc o taxă de timbru în unica situație în care am avut calitatea de justițiabil-reclamant. Am pierdut vreo oră ca să fac o atare plată, și a trebuit să traversez jumătate de Craiova. Sper că s-au mai remediat lucrurile. Și evident că taxa mai era și derizorie. Nu înțeleg logica unor astfel de mecanisme.

  9. Remus RUSU spune:

    Logica unor astfel de mecanisme? Există tocmai pentru a releva lipsa de logică a altora (speța de mai jos este cu privire la dovadă de achitare taxă timbru constând în ordin de plată emis prin bancă- cu număr unic de emitere, semnat, ștampilat, depus în original..):

    ˝Curtea -de Apel Târgu-Mureș- reține că apelanta a anexat apelului taxa de timbru (fila 8). Din conținutul acestui înscris se constată că o taxă de timbru în valoare de 100 lei a fost achitată la data de 16 iunie 2017 fără a se indica dosarul în care ea era datorată. În condițiile în care sentința atacată a fost pronunțată la data de 14.07.2017 (așadar ulterior datei la care s-a achitat taxa), în procedura regularizării apelantei i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 100 lei aferentă acestei căi de atac (fila 96). Aceasta a trimis la data de 03.10.2017 înscrisul de la fila 174 din conținutul căruia rezultă că taxa a fost achitată tot la 16 iunie 2017 fără a se indica dosarul în care ea era datorată. Nici la termenul de judecată din 04.12.2017 apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații procesuale care prevalează asupra celorlalte aspecte legate de fondul cauzei.

    Conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat iar potrivit art. 470 alin. 2 Cod procedură civilă la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, în alineatul 3 prevăzându-se că lipsa dovezii taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

    Instanța nu poate reține susținerile apelantei referitoare la practica acestei instituții cu referire la modalitatea în care aceasta face dovada îndeplinirii obligației de achitare a taxei de timbru. Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă faptul că taxa de timbru se achită pentru fiecare cerere adresată instanței de judecată iar în cazul unui dosar de insolvență, pentru fiecare cerere din dosarele asociate.

    În speță, apelanta a achitat o taxă de timbru de 100 lei la o dată anterioară pronunțării instanței de fond, în conținutul chitanței nefiind precizat nici măcar nr. dosarului de insolvență, cu atât mai puțin al acelui asociat.

    Față de dispozițiile imperative care reglementează obligativitatea achitării unei taxe de timbru aferentă unei cererii adresate instanței de judecată, constatând că nu s-a făcut respectiva dovadă, instanța va aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă și în consecință, va anula ca netimbrat apelul formulat ˝

    Note suplimentare:
    -în procedura de regularizare, adresa primită nu a făcut vreo mențiune cu privire la „deficiențele” primei dovezi de plată, ci s-a menționat doar ˝Să faceți dovada achitării taxei judiciare de 100 lei, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii; …”
    -apelanta a prezumat că din moment ce prin cererea de apel se tinde la reformarea soluțiilor cu privire la două capete ale cererii introductive, solicitarea instanței de apel are în vedere completarea taxei de timbru cu dovada achitării sumei suplimentare de 100 lei (taxa pentru un capăt de cerere la fond fiind de 200 lei), astfel încât s-a dat curs solicitării instanței (în același mod cu prima dovadă).
    -la primul (și ultimul termen de judecată) stabilit în cadrul fazei apelului a fost invocată din oficiu excepția netimbrării cererii de apel formulate de către subscrisa, motivat de împrejurarea că documentele depuse cu privire la timbrare nu ar reprezenta o dovadă suficientă a achitării taxelor datorate, întrucât datele de plată menționate în documentele respective sunt anterioare datei pronunțării hotărârii apelate și/ sau nu specifică dosarul cu privire la care sunt efectuate plățile.
    – apelanta s-a apărat invocând depunerea în original a dovezilor de plată cu titlu de taxă de timbru, fiind irelevantă data anterioară a plății sau lipsa unei mențiuni de identificare a dosarului în legătură cu care se face plata, din moment ce depunerea chitanțelor de plată în original reprezintă dovada necesară și suficientă pentru a se constata realitatea plății, potrivit scopului legii.
    – au fost depuse note scrise (până la data pronunțării)invocând OUG 80/2013 (Art. 14 (1), Art. 31 (1), Art. 33 (1) și (2), Art. 40(1)), art. 1504 Cod civil care prevede că: „dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară” și alte dispoziții legale prin care se prevăd modalităţile de verificare pentru înregistrarea datelor referitoare la taxele de timbru,
    – mai mult de atât, înainte de pronunțare pe excepție (anexat concluziilor scrise) au fost depuse noi dovezi de plată a taxelor datorate, cu menționarea numărului de dosar la referințe… (despre motivele respingerii contestației în anulare formulate exclusiv în raport de ultimele dovezi de plată depuse nu putem discuta…pentru că încă nu au fost redactate și comunicate)

    Despre alte motive nu putem discuta (pentru că ele rămân ˝secretul deliberării˝ și ar însemna să facem supoziții)…

    • „fără a se indica dosarul în care ea era datorată”
      Acest neajuns putea fi regularizat în faţa instanţei printr-o simplă declaraţie a avocatului sau a plătitorului dată în faţa judecătorului şi consemnată de magistrat.
      Declaraţiile false date în faţa judecătorului se pedepsesc foarte aspru şi reprezintă dovada maximă admisă de lege. Indicarea numarului devine un fapt admis de judecător şi introdus în dosar în ce priveşte îndeplinirea cerinţelor de procedură.
      Ce rost are judecătorul să trimită justiţiabilul înapoi la bancă sau trezorerie, să întârzie dosarul pentru un mic neajuns care poate fi rectificat pe loc?
      Există un formalism pe care eu nu îl înţeleg. Parcă judecătorii încearcă cu tot înadinsul să lungească procesele.
      Ei nu se gândesc la administrarea justiţiei, la pierdere de vreme, la politica publică, la ordinea de drept care stă la baza normelor de lege?
      Formalism de inutilitate maximă.

      • Revin la educaţia slab juridică inculcată la INM cu privire la puterea judecătorului. Judecătorii habar nu au ce puteri au.
        Habar nu au că ei înterpretează legea, ei aplică legea şi înfăptuiesc justiţia.
        Habar nu au ce înseamnă asta.
        Sunt de un formalism înfiorător.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate