România la CEDO: cauza pendinte Ciupercescu. Viermi în apă, lipsă comunicare on-line cu soția, și obligația de a comunica numerele de telefon (printre altele)
5 decembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Cristina GRIGORAȘ
Mihaela Mazilu-Babel
Cristina Grigoraș
Secția a patra, CEDO
Cererea nr. 41995/14
Dragoş CIUPERCESCU împotriva României
introdusă la 6 august 2014 și comunicată părților la 9 februarie 2016
1. Situația de fapt (precum a fost prezentată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi)
Reclamantul, dl Dragoș Ciupercescu, este cetățean român, născut în 1971 și este în prezent deținut în închisoarea Jilava.
În 2005, Tribunalul București a condamnat reclamantul la 18 ani de închisoare. El a fost deținut în Penitenciarul Giurgiu, între 21 ianuarie 2009 și 26 ianuarie 2015.
Întrucât Curtea a examinat deja plângerea reclamantului cu privire la condițiile de detenție din Penitenciarul Giurgiu pentru perioada cuprinsă între 21 ianuarie 2009 și 24 iulie 2012, prezenta cerere se referă numai la condițiile de detenție suportate de reclamant, în aceeași închisoare, în perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 26 ianuarie 2015.
La data de 26 ianuarie 2015, reclamantul a fost transferat la închisoarea Jilava, unde își execută în prezent pedeapsa.
1.1. Condițiile de detenție suportate de reclamant în penitenciarele Giurgiu și Jilava
Reclamantul se plânge cu privire la pretinsele condiții inumane de detenție din ambele penitenciare.
În ceea ce privește închisoarea Giurgiu, acesta se plânge de supraaglomerare, acces limitat la apă curentă rece și caldă, celule infestate cu ploșnițe, gândaci de bucătărie, lipsa unei ventilații adecvate, a iluminatului și a căldurii timp de o lună.
La data de 26 ianuarie 2015, reclamantul a fost transferat la închisoarea Jilava. El se plânge de supraaglomerare și lipsa unui loc adecvat pentru a lua masa. De asemenea, el susține că, din cauza temperaturii inadecvate, în celulă existau urme de igrasie pe pereți. De asemenea, el se plânge de calitatea proastă a apei, care conține viermi și care are un miros și gust dezagreabil.
Reclamantul susține că, în conformitate cu articolul 66 din Legea nr. 254/2013 el are dreptul la comunicare on-line cu soția lui, care locuiește în Italia și nu a putut veni să-l viziteze mai des. Cu toate acestea, el susține că autoritățile închisorii nu-i permit nici să aibă un computer privat în celula sa, nici sa-i trimită e-mailuri soției sale (probabil de pe un computer al închisorii – n.n.).
1.2. Condițiile de transport suportate de reclamat
Reclamantul se plânge de expunerea la fumat pasiv din timpul transportului de la închisoarea Giurgiu la instanțele de judecată și din sălile de așteptare de la instanțele de judecată. El afirmă, în continuare, că dubele închisorilor sunt pline de miros de gaz.
Conform fișei medicală a reclamantului, acesta suferă de astm bronșic.
1.3. Plângeri depuse de reclamant în fața și pe rolul autorităților naționale
Reclamantul a depus mai multe plângeri la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în baza Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (în continuare Legea nr. 254/2013).
(a) Plângerea privind condițiile de detenție suportate de reclamant în Penitenciarul Giurgiu
Reclamantul a depus o plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate susținând că temperatura din celulă a fost mai mică de 19 grade și că nu a putut primi vizite fără dispozitive de separare. Pe 12 noiembrie 2014, judecătorul a admis plângerea și a ordonat autorităților închisorii să permită solicitantului să primească o vizită fără dispozitive de separare și, de asemenea, să asigure o temperatură corespunzătoare de minimum 19 grade în celula sa. Această decizie a fost confirmată și de către Judecătoria Giurgiu, la 19 ianuarie 2015.
(b) Plângerea privind spațiul individual al reclamantului la închisoarea Jilava
Printr-o hotărâre din 16 martie 2015, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a respins ca nefondată o plângere prin care reclamantul a reclamat lipsa spațiului individual și a tratamentului medical.
Reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalul București. Pe 20 aprilie 2015, instanța a admis în parte plângerea reclamantului considerând că celula E 5.26, în care reclamantul a fost deținut, a avut mai puțin de 4 metri pătrați. Cu toate acestea, intanța nu a acordat nicio compensație reclamantului întrucât Legea nr. 254/2013 nu asigură un cadru legal adecvat pentru acordarea de daune.
(c) Plângerile reclamantului cu privire la dreptul său de comunicare on-line
Reclamantul s-a plâns judecătorului de supraveghere a privării de libertate în închisoarea Jilava că dreptul său la comunicare on-line a fost încălcat și că nu a fost selectat pentru a participa la programe de formare profesională. Judecătorul a respins plângerea ca nefondată printr-o decizie din 11 mai 2015. Contestația introdusă de reclamant împotriva respectivei decizii a fost admisă în parte de Judecătoria București la data de 23 iunie 2015. Instanța a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la comunicare on-line. De asemenea, a menționat că, deși în conformitate cu articolul 66 din Legea nr. 254/2013 persoanele condamnate au dreptul la comunicare on-line cu familia lor, în fapt, deținuții nu au putut beneficia de acest drept deoarece nu au fost adoptate normele de punere în aplicare a legii. Instanța a ajuns la concluzia că, deși administrația penitenciarului nu poate fi considerată răspunzătoare pentru această încălcare, drepturile deținuților au fost încălcate din cauza lipsei de previzibilitate a legii. Instanța a respins plângerea reclamantului referitoare la dreptul de a beneficia de formare profesională, constatând că acesta nu a prezentat toate documentele solicitate de către administrația penitenciarului în acest sens.
Reclamantul a depus o altă plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate cu privire la pretinsa încălcare a dreptului său de comunicare on-line. Judecătorul a respins plângerea la 19 august menționând că în anul 2015 comunicarea on-line a devenit posibilă doar în rețeaua închisorii și că nu a fost încă utilizată pentru comunicarea cu persoane aflate în afara rețelei închisorii. Judecătorul a apreciat că autoritățile penitenciarului nu pot fi ținute răspunzătoare pentru eșecul altor autorități ale statului de a adopta normele de aplicare a legii în termenul prevăzut de aceasta.
La data de 30 septembrie 2015, Tribunalul București a respins calea de atac introdusă de reclamant împotriva acestei decizii. S-a constatat că încălcarea dreptului reclamantului la comunicare on-line a fost deja constatată printr-o decizie definitivă din 23 iunie 2015. Aceasta a considerat că dreptul reclamantului a continuat să fie încălcat prin neadoptarea normelor de punere în aplicare.
(d) Plângerea privind confidențialitatea convorbirilor telefonice ale reclamantului și a corespondenței
Reclamantul a depus o altă plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate în închisoarea Jilava cu privire la o presupusă încălcare a confidențialității convorbirilor sale telefonice. Reclamantul a pretins că a avut obligația de a informa autoritățile penitenciarului cu privire la numerele de telefon pe care urma să le apeleze iar acestea trebuiau să fie aprobate de către autoritățile penitenciarului. Numărul maxim de numere de telefon pe care le putea apela era zece.
Pe 4 august 2015, judecătorul a respins plângerea pe motiv că identitatea tuturor persoanelor cu care solicitantul a intrat în contact prin telefon trebuie să fie cunoscută de către autoritățile penitenciarului pentru a preveni comiterea fraudei și a altor infracțiuni; judecătorul a reținut, de asemenea, că dreptul la convorbiri telefonice private în închisoare nu este un drept absolut, ci un drept care ar putea fi restrâns pentru asigurarea disciplinei într-un centru de detenție.
Reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalul București.
La data de 29 septembrie 2015, Tribunalul București a respins plângerea, confirmând decizia judecătorului de supraveghere a privării de libertate .
2. Dreptul şi practica interne relevante
Articolul 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede că persoanele condamnate pot face plângere împotriva măsurilor luate de către administraţia penitenciarului, la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data luării la cunoştinţă a măsurii luate.
În conformitate cu articolul 66 din aceeași lege, pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea on-line cu membrii de familie sau alte persoane. Modalitatea concretă de punere în aplicare a acestei prevederi urma a fi stabilită printr-un regulament ce trebuia adoptat în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a legii.
3. Capete de cerere
1. Invocând articolul 3 al Convenției, reclamantul se plânge de condițiile de detenție din penitenciarele Giurgiu și Jilava. De asemenea, el se plânge de fumatul pasiv din timpul transportului său de la Penitenciarul Giurgiu la instanțele de judecată și din sălile de așteptare de la instanțe. El pretinde că dubele închisorii sunt pline de miros de gaz.
2. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 8 din Convenție, de faptul că dreptul său la respectarea viații private și de familie a fost încălcat prin imposibilitatea de a comunica on-line cu soția care locuia în Italia, și prin obligația de a furniza autorităților închisorii o listă cu toate numerele de telefon pe care urma să le apeleze, pentru a fi autorizat să efectueze apeluri telefonice din închisoare.
4. Întrebări adresate părților
1. A existat o încălcare a articolului 3 al Convenției, din cauza condițiilor materiale de detenție suportate de reclamant în penitenciarele Giurgiu și Jilava, a expunerii sale la fumat pasiv în timpul transportului la ședințele de judecată și în sălile de așteptare de la instanța de judecată, precum și a expunerii la mirosul de gaz din duba închisorii?
2. A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție din cauza imposibilității sale de a comunica on-line din închisoare cu soția sa și din cauza obligației sale de a prezenta o listă a numerelor de telefon pe care dorea să le apeleze ca o condiție prealabilă pentru obținerea autorizației autorităților penitenciarului de a efectua apeluri telefonice?
În caz afirmativ, au fost aceste ingerințe în concordanță cu legea și necesare în raport de articolul 8 § 2?
Cristina GRIGORAȘ (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea din București
dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator proiect și selecție)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
