Bogdan Gubici: Magistrații români îmi plac

Alina Matei

Bogdan Gubici

Laura-Cristina Dumitru

Valeria Bălănel

Alina Matei: Mulţumesc, Bogdan, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor J. Felicitări!!! De mai multe ori felicitări!!! E scris în stele deci să fii magistrat. Procuror sau judecător?

Bogdan Gubici: Multumesc și eu! Dacă știam că e scris în stele aș fi stat mai liniștit înainte de aflarea rezultatelor. La interviu mi-au sugerat să devin procuror, la fel mă îndrumă și un prieten magistrat, dar cu greu mă văd altceva decât judecător. Mai am timp de gândire, totuși.

Alina Matei: Dar hai să ne spui povestea ta. Cum a fost prima oară? Cum a fost a doua oară?

Bogdan Gubici: La început a fost de încercare, apoi m-am axat pe memorare și, în final, am realizat că înțelegerea scopului reglementărilor, atât în contextul apropiat, cât și în cel îndepărtat, e de preferat; adică întrebarea „de ce?” să însoțească mereu cele citite. După nereușită mi-am tot pus întrebarea dacă e rațional să perseverez, dacă sunt cu adevărat potrivit pentru profesia de judecător și aș putea să mă situez în jumătatea de sus a magistraților, iar procesele astea de gândire m-au alimentat pentru examenele viitoare. Mi-am scris disertația și proiectul doctoral la filosofie pe Etica profesiei de judecător și am reușit să pătrund mai bine în toate aceste aspecte precum vocația, responsabilitatea, dificultățile luării unei decizii, scopul profesiei și raportarea la societate etc., care m-au ajutat să văd dacă sunt potrivit.

Alina Matei: Apreciezi că este un examen dificil? Sau dificultatea este întărită sau mărită raportată la candidaţi şi nu la scopul acestui examen: de a selecta viitorii magistraţi?

Bogdan Gubici: Dificil este. Și stresant. Pare că nu se mai termină și că orice probă te poate întoarce la zero. Iar dificultatea cred că nu se raportează la candidați, nici chiar la anumite nevoie ale sistemului, precum suplimentarea locurilor, ci pare că se caută candidați care să împlinească sau să depășească anumite standarde pe care le impun cei din comisii. Altfel nu văd de ce la admiterea în magistratură au lăsat să fie ocupate un sfert din locuri, iar la INM mai puține decât maximul posibil.

Alina Matei: Care a fost planul tău? Cum ţi-ai organizat timpul, cum ai împărţit materiile?

Bogdan Gubici: Planul se întinde pe mai multe paliere. De la stabilirea orelor de masă și somn, mâncare nu prea multă și sănătoasă, post, zahăr cât mai puțin, fără alcool, jumătate de oră de somn la prânz, ora de culcare sub 23:00, grile seara când ești mai obosit, în apropierea examenului grile și dimineața ca să te obișnuiești cu atmosfera de examen, concentrarea în final pe materiile forte, repetarea la final a fiecărei materii în maxim 2 zile, etc. Cine a participat la concursuri sportive înțelege importanța regimului tripartit: somn, mâncare, antrenament. Timpul a fost dedicat aproape total studiului. Nu am avut vacanțe, nici ieșiri prea des. Am început să învăț serios cu aproximativ trei luni înainte de examene. Am învățat de la colegi care au promovat anterior că este important să începi serios studiul cu suficient timp înainte încât să fii în formă cât mai bună, sau maximă, la momentul examenului.

Alina Matei: Codurile sunt suficiente? Se poate reuşi la acest examen învăţând doar din coduri?

Bogdan Gubici: La Drept civil, pentru mine, codul a fost suficient. La Drept procesual penal, codul a avut nevoie de discuțiile de la seminarul ținut de domnul profesor Anastasiu Crișu la master. La Drept penal, codul am încercat să-l învăț pe de rost și să știu cât mai bine doctrina (M. Udroiu pentru concentrarea informației, F. Streteanu pentru stilul de abordare al multor grile de penal de la admiterea la INM, V. Cioclei și colaboratorii săi la comentarea codului pentru explicațiile unor opinii). Iar la Drept procesual civil, codul, cartea domnului profesor Gabriel Boroi și, mai ales, seminarul ținut de domnul profesor Liviu Zidaru, care mi-a dublat numărul de grile corecte la examenul de admitere la Barou și mi le-a înjumătățit pe cele greșite la admitere la INM. Iar pentru cei care nu au acest privilegiu de a se lăsa dăscăliți, articolele publicate de dumnealui, și nu numai, pe juridice.ro.

Alina Matei: Cum ai abordat cele trei probe? Ce a funcţionat în cazul tău?

Bogdan Gubici: Studiu cât mai mult și strategic la prima probă, simț comun, grile din anii trecuți și cartea domnului Sorin Costreie la a doua probă, iar, pentru a treia probă, reflecție, studiul textelor din cartea domnului Cristi Danileț și interesul de-a lungul timpului pentru filosofie și teologie care mi-au format gândirea. Asta ca răspuns pentru prima întrebare. Cu privire la cea de a doua, Dumnezeu.

Alina Matei: Care dintre cele trei probe ajută candidatul?

Bogdan Gubici: Cea la care este cel mai pregătit, desigur.

Alina Matei: La interviu ce ţi s-a părut interesant?

Bogdan Gubici: Faptul că membrii comisiei nu aveau reacții și îți impuneau în felul acesta să te desfășori cât mai mult personal, nu pe baza interacțiunii. Nu aveai ocazia să întrevezi ce vor să audă, pentru că lipsa reacțiilor nu-ți dădea de înțeles nici că e bine, nici că e rău ce spui. Și a mai fost interesant și faptul că mai grea a fost așteptarea rezultatelor decât pregătirea dinainte.

Alina Matei: Şi reuşita cum ai primit-o? Nu s-a strecurat pur şi simplu, ci cu fiecare probă şi-a făcut simţită prezenţa.

Bogdan Gubici: Eu m-am bucurat câte puțin după fiecare probă și apoi am privit spre următoarea. Rezultatul se materializează lent și fiecare probă te poate surprinde, încât la sfârșit nu poți decât să te simți ușurat că nu te-a surprins neplăcut, mai degrabă decât să resimți succesul cum probabil îl resimte un câștigător la loto, uno ictu și definitiv.

Alina Matei: Dacă te-ai uita îndărăt, în timpul facultăţii, ce ai schimba sau ce liniuţă ai adăuga?

Bogdan Gubici: Aș profita de prezența majorității profesorilor, aș face tot posibilul să fiu cât mai atent la cursuri și, mai ales, la seminare. Și n-aș mai ține cont, cum țineam în facultate, de răutățile colegilor ori de indiferența unor profesori care te pot face să simți că pierzi timpul învățând, pentru că trebuie să înveți pentru tine. Mi-aduc aminte că la un examen trebuia să scriem despre coerciție în statul de drept, am dezbătut concepția lui Hayek în lucrare și am luat nota 8, iar o colegă a scris despre coerciția ei asupra surorii sale și de cea a tatălui asupra ambelor și a luat nota 9.

Alina Matei: Ar putea face Facultatea de Drept, oricare din ţară, pentru cei care îşi doresc să devină magistraţi, să le arate că sunt de partea lor? Uneori pare că drumurile lor nu se întâlnesc…

Bogdan Gubici: Cu siguranță seminare opționale pentru admiterea la INM, respectiv Barou, ar fi un câștig important pentru studenți și facultăți. Și, mai ales, introducerea în curriculum a Eticii profesiilor juridice, o materie care să nu se rezume la regulile deontologice. Edmund Burke spunea că studiul exclusiv al dreptului ascute mintea prin faptul că o îngustează. Dacă nu lărgim sfera de studiu de la drept către filosofie, psihologie, sociologie, teologie, beletristică, nu cred că putem înțelege atât de bine dreptul, pentru că n-am înțelege societatea. Trebuie privit și istoric, prin studierea concepțiilor care au format gândirea societății; și în prezent prin cercetarea gândirii moderne care reflectă și anunță tendințele epocii noastre și ale celei viitoare; și trebuie reflectat și asupra felului în care putem aplica cele cercetate la probleme reale din practică. Iar astea am putea să le facem la Etica profesiei, materie ce ar combina dreptul cu filosofia și cu aspectele practice. Totodată, cred că ar fi de un real folos accentuarea aspectului practic prin stagii realizate de profesorii de la seminare sau cursuri și examinarea care să pună accent pe înțelegerea rațiunii reglementărilor, decât să fie punctată la examene redarea informației din cursuri.

Alina Matei: Şi pentru că ochii tăi au fost permanent deschişi către acest examen, ce gânduri ai peste cei care îşi doresc să-şi realizeze visul de a fi auditori de justiţie?

Bogdan Gubici: Sper să-și găsească drumul pe care și-l doresc și care le e și potrivit.

Alina Matei: Vei continua să publici materiale pe J şi când vei începe Institutul?

Bogdan Gubici: Da. Sper, fără întârzieri, pentru că redactarea articolelor pe baza deciziilor Curții Constituționale mă determină să citesc aproape toate deciziile ei în domeniile de interes și să înțeleg gândirea juridică ce stă la baza lor. Din cele citite încerc să le aduc la lumina publicului juridic pe cele mai interesante.

Alina Matei: Dacă te-ar întreba un student la Drept dacă „merită” să aplice pentru un internship la Societatea de Ştiinţe Juridice, ce i-ai spune? În mod sigur nu te-ar crede dacă ai spune că nu trag enimeni de tine să faci ceva, dar că voluntariatul este foarte apreciat.

Bogdan Gubici: Merită din plin, în primul rând pentru atmosfera creată de domnul Săvescu și de dumneavoastră, dar și pentru faptul că prin acest stagiu poți fi la curent cu cele mai importante aspecte de drept, atât prin redactarea de articole, cât și prin participarea la conferințe, ajungi să cunoști oameni noi, perspective diferite, să faci față diferitelor provocări, să te distrezi, etc. Apreciez spiritul ludic și capacitatea domnului Săvescu și ale dumneavoastră cu care gestionați greșelile și promovați reușitele stagiarilor și colaboratorilor JURIDICE. Este un aspect foarte important al vieții de student de care se ocupă JURIDICE cu succes.

Alina Matei: Cum vezi tu magistraţii români? Ai făcut practică, i-ai văzut pe unii la conferinţe, dezbateri, pe alţii la TV cu cătuşe ori comentând pe Facebook.

Bogdan Gubici: Magistrații români îmi plac. Mai ales datorită ideii în sine de magistrat, dar și datorită magistraților pe care i-am întâlnit sau pe care i-am citit și care m-au făcut să apreciez gândirea juridică românească, fie ea pură, sau influențată de gândirea juriștilor străini. Ca oriunde în lume și ca în orice profesie sau meserie, avem și persoane care nu se ridică la înălțimea rolului pe care ar trebui să-l împlinească, care însă nu trebuie să lase pe privitori să cadă în capcana generalizării sau să se simtă dezamăgiți de întregul corp profesional. Majoritatea întâlnim două sau cinci persoane dintr-un domeniu, fie ei preoți, judecători, funcționari publici, etc., și avem tendința să slăvim întreaga profesie sau să fim dezamăgiți de întreaga ramură, fără temei, pentru că o experiență lărgită ne-ar putea schimba perspectiva sau pentru că însăși rațiunea acelei profesii este lăudabilă în sine chiar dacă într-un anumit timp sau loc este desfășurată greșit.

Alina Matei: Te rog să ingădui Laurei şi Valeriei care au început internshipul la SSJ anul acesta să îţi adreseze două întrebări. O să observi, fiecare cu stilul si curiozităţile ei.

Bogdan Gubici: Cu mare plăcere!

Laura-Cristina Dumitru: Ce ați învățat pe parcursul colaborării cu JURIDICE și cum v-a dezvoltat această experiență?

Bogdan Gubici: Printre altele, am învățat că dificultățile trebuie privite ca o formă de a te dezvolta și că, dacă știi că poți face un lucru mai bine, trebuie să bați cu răbdare și diplomație la ușă până poți trece să-ți faci treaba.

Valeria Bălănel: Prin prisma experienţei de a fi admis la INM şi de a trece cu brio prin toate probele admiterii, cum comentezi procesul de selectare a viitorilor magistraţi şi reacţiile (uneori scandaloase) a celor care nu au reuşit să treacă de probele admiterii? Sunt ele fundamentate sau reprezintă doar o reacţie bazată pe resentiment în încercarea de a-şi motiva eşecul? (Asta fiindcă e mereu mai simplu să dai vina pe altcineva în loc să încerci să vezi unde ai greşit).

Bogdan Gubici: Atât cât ne putem forma opinii din exterior, poate că unii caută țapi ispășitori în loc să își caute lipsurile, iar alții au motive să se îndoiască de imputabilitatea nereușitei lor. Procesul de selecție este resimțit ca fiind foarte riguros, iar uneori, poate, prea riguros. Dacă regulile sunt făcute pentru noi, nu noi pentru ele, poate că ar trebui să se amelioreze în anumite cazuri relativitatea rezultatelor, încât, pentru 0.02 puncte, un candidat cu 6.98 să nu mai aștepte încă un an sau mai mult ca să promoveze. Părerea mea este că între cei cu 6.98 sau 6.96 și cei cu 7.00 nu găsim o diferență relevantă.

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.

Bogdan Gubici: Spor și succes în cele de folos!

Alina Matei: Mulţumesc pentru că ai stat de vorbă cu noi.

Bogdan Gubici: A fost o plăcere! Mulțumesc și eu!

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?