« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Supravegherea tehnică. Punerea în executare de către lucrători specializați din cadrul poliției
12.12.2016 | Radu SLĂVOIU


Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Drept penal, Selected, Studii | Toate secţiunile


JURIDICE - In Law We Trust

Dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP arată că ”procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției (s.n.)”. Această formă a articolului citat este cea rezultată în urma modificării CPP prin O.U.G. nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016, prin care sintagma ”sau de alte organe specializate ale statului”, existentă inițial în finalul aceluiași articol, a fost declarată neconstituțională.

Dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP nu ridică probleme în ceea ce privește pe procuror sau organele de cercetare penală. Punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică se poate realiza, din dispoziția procurorului, de organele de cercetare penală ale poliției judiciare. De asemenea, pentru realizarea acestei activități pot fi delegate și organele de cercetare penală speciale, în cauzele prevăzute la art. 57 alin. (2) teza I CPP.

Pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor contra securității naționale și al celor de terorism, pot fi desemnați ca organe de cercetare penală speciale și ofițeri din cadrul Serviciului Român de Informații – această posibilitate rezultând în urma modificării art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii prin art. IV pct. 2 din O.U.G. nr. 6/2016. Însă, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, acești ofițeri nu pot efectua niciun alt act de cercetare penală în respectivele cauze. Din analiza coroborată a dispozițiile art. 55 alin. (5), art. 57 alin. (2) teza finală CPP și art. 13 din Legea nr. 14/1992 rezultă că punerea în executare nu se face de Serviciul Român de Informații, ca instituție, ci de acei ofițeri de informații care au fost desemnați, în condițiile legii, drept organe de cercetare penală speciale.

Din art. 142 alin. (1) CPP rezultă însă că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică se poate realiza, pe lângă organele de cercetare penală, și de ”lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”. Această sintagmă nu este definită, astfel că devine necesară clarificarea sa.

În considerentele Deciziei nr. 51/2016, Curtea Constituțională a arătat că este justificată opțiunea legiuitorului de a permite punerea în executare a supravegherii tehnice de către alți lucrători din cadrul poliției, ”în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) CPP” (parag. 49).

Având în vedere această mențiune, în practica judiciară s-au ridicat următoarele probleme:

– dacă, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, lucrătorii specializați din cadrul poliției prevăzuți de art. 142 alin. (1) CPP necesită aviz de poliție judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condițiile legale pentru a obține avizul;

– dacă lucrătorii specializați din cadrul poliției care pot obține avizul de poliție judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

La data de 25 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea pentru dezlegarea acestei probleme de drept[1].

1. Cauzele chestiunii în discuție. Independent de considerentele pentru care instanța supremă a decis că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, problemele apărute în practica judiciară în legătură cu ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” își au o primă cauză într-o confuzie pe care Curtea Constituțională a făcut-o prin Decizia nr. 51/2016. Astfel, constatând constituționalitatea celorlalte dispoziții din art. 142 alin. (1) CPP (în afara de ”alte organe specializate ale statului”), Curtea justifică opțiunea legiuitorului de a permite punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către alți lucrători din cadrul poliției, ”în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) CPP (s.n.)”. Asocierea este greșită, întrucât dispozițiile art. 55 alin. (5) CPP se referă la organele de cercetare penală speciale, în timp ce organele de cercetare penală ale poliției judiciare sunt indicate la art. 55 alin. (4) CPP.

În al doilea rând, în aceeași decizie se utilizează o exprimare prolixă: ”în condiţiile în care aceştia pot (s.n.) deţine avizul”. Evident, a putea deține aviz nu este totuna cu a deține aviz.

În al treilea rând, o problemă de interpretare se naște chiar din dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP, care se referă la ”lucrători specializați din cadrul poliției (s.n.)”. Nu rezultă dacă legiuitorul a avut în vedere structurile Poliției Române sau pe cele ale Ministerului Afacerilor Interne (des asociate în limbajul comun cu ”poliția”).

2. Interpretarea art. 142 alin. (1) CPP. În urma adoptării O.U.G. nr. 6/2016, dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP au fost modificate numai în sensul excluderii sintagmei ”alte organe specializate ale statului”, în timp ce sintagma ”lucrători specializați din cadrul poliției” a fost menținută.

Într-o primă interpretare se poate afirma că, întrucât ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” sunt – în structura frazeologică a textului de lege – o categorie diferită față de organele de cercetare penală, legiuitorul a înțeles să le acorde vocația legală de a pune în executare supravegherea tehnică fără a le pretinde să îndeplinească condițiile specifice organelor de urmărire penală. Enumerarea din art. 142 alin. (1) CPP are caracter disjunctiv, ceea ce semnifică indicarea unor categorii distincte, separate (fie una, fie cealaltă), astfel că abilitarea vreuneia dintre cele două categorii nu depinde de atribute specifice celeilalte. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să subsumeze una dintre categorii celeilalte, nu ar fi utilizat această tehnică de redactare, ci ar fi indicat – în urma modificării art. 142 alin. (1) CPP prin O.U.G. nr. 6/2016 – numai o singură categorie, aceea care ar fi întrunit toate presupusele condiții. În această accepțiune, ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” nu sunt organe de cercetare penală.

O asemenea interpretare, deși este corectă din punct de vedere gramatical, nu ține totuși cont de contextul modificării art. 142 alin. (1) CPP și contravine considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016.

Astfel, Curtea a calificat activitățile prevăzute la art. 142 alin. (1) CPP drept procedee probatorii în procesul penal, motiv pentru care organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale” (parag. 34).

Prin urmare, Curtea nu admite ca punerea în executare a supravegherii tehnice să se realizeze de alte organe decât cele judiciare. Aceasta este de altfel și explicația pentru care, în parag. 49 al aceleiași decizii, se menționează, chiar cu eroarea semnalată mai sus, posibilitatea ca supravegherea tehnică să fie efectuată de ”lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară”.

Așadar, aprecierea pe care o formulăm este aceea că ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” pun în executare un procedeu probatoriu în materie penală și, prin urmare, trebuie să dețină calitatea de organ de cercetare penală, fie al poliției judiciare, fie special. Interpretarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) CPP în sensul celor statuate de Curtea Constituțională nu poate duce decât la această concluzie. Din moment ce organele care pot participa la realizarea supravegherii tehnice ”sunt numai (s.n.) organele de urmărire penală”, alți ”lucrători specializați din cadrul poliției” nu pot să rămână în afara acestora.

Este adevărat că, prin modificarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) CPP numai în sensul eliminării sintagmei ”alte organe specializate ale statului”, păstrându-se însă ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” alături de ”organele de cercetare penală”, se validează în aparență rezultatul metodei gramaticale de interpretare a acestei norme juridice, însă în realitate este vorba doar despre un text legal redundant. Explicațiile sunt relativ simple: pe de o parte, sintagma ”alte organe specializate ale statului” a fost cea care a generat controlul de constituționalitate (nu ”lucrători specializați din cadrul poliției”), motiv pentru care această sintagmă a fost subiectul modificării normei, pe de altă parte este cunoscută efervescența dezbaterii publice care a înconjurat Decizia nr. 51/2016 și mai ales graba cu care legiuitorul a modificat textul în discuție. Aceste cauze nu justifică însă interpretarea formei actuale a art. 142 alin. (1) CPP prin ignorarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016. În fond, sintagma ”lucrători specializați din cadrul poliției” este la fel de lipsită de previzibilitate ca cea privind ”alte organe specializate ale statului”, iar instanța de contencios constituțional nu a făcut altceva decât să o explice. Dacă, în contextul Deciziei nr. 51/2016, Curtea Constituțională a apreciat că sintagma ”alte organe specializate ale statului” este neclară – deși, în opinia noastră, era mai mult decât evident, chiar de notorietate publică, că erau vizate Serviciul Român de Informații și Direcția de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (actualmente, Direcția Generală de Protecție Internă) – sintagma ”lucrători specializați din cadrul poliției”, interpretată ca alți polițiști decât cei din cadrul organelor de cercetare penală, devine cel puțin la fel de neclară.

Un alt argument în sprijinul opiniei noastre derivă din faptul că, în urma adoptării O.U.G. nr. 6/2016, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor de securitate națională și a celor de terorism se poate face de ofițeri din cadrul Serviciului Român de Informații, desemnați ca organe de cercetare penală speciale. Nu vedem rațiunea juridică pentru care la nivelul acestei instituții publice să fie necesară o calitate specială (organ de cercetare penală) pentru a efectua activitatea procedurală, dar în cadrul Poliției Române lucrurile să stea diferit, astfel că punerea în executare a supravegherii tehnice să se realizeze și de lucrători care nu dețin calitatea de organ de cercetare penală. Din această perspectivă nu există nicio diferență între cele două situații, întrucât simpla calitate de polițist nu permite desfășurarea de activități de cercetare penală. Ar fi lipsit de sens, spre exemplu, ca în cazul unei infracțiuni de spionaj, dacă procurorul dispune ca supravegherea tehnică să se efectueze de ofițeri ai Serviciului Român de Informații, acestora să li se ceară calitatea de organ de cercetare penală, dar dacă procurorul deleagă supravegherea către organele poliției, pentru acestea să nu fie necesară respectiva calitate. Or, ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.

În consecință, ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” care pun în executare supravegherea tehnică în cauze penale trebuie să fie desemnați ca organe de cercetare penală.

3. Obligativitatea avizului. În condițiile în care, după cum am arătat anterior, ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” care pun în executare mandatele de supraveghere tehnică nu pot fi decât cei din cadrul organelor de cercetare penală, considerăm că, la momentul efectuării activităților, aceștia trebuie să dețină avizul la care face referire art. 55 alin. (4) sau, după caz, alin. (5) NCPP. Lipsa acestui aviz echivalează cu însăși lipsa calității de organ de cercetare penală. Mențiunea Curții Constituționale – ”în condiţiile în care aceştia pot (s.n.) deţine avizul” – nu poate fi interpretată ca și condiție potestativă, întrucât tot instanța de contencios constituțional a statuat că punerea în executare a supravegherii tehnice este un procedeu la care participă numai organele de urmărire penală. Or, dispozițiile art. 55 alin. (4)-(5) CPP arată fără echivoc că atribuțiile organelor de cercetare penală ale poliției judiciare și ale celor speciale sunt îndeplinite de lucrători sau ofițeri ”care au primit (s.n.) avizul”, așadar nu de persoane care îl pot primi, întrucât îndeplinesc condițiile legale. Din moment ce punerea în executare a supravegherii tehnice este un procedeu probatoriu în materie penală, este evident că ea nu poate fi realizată de un organ de urmărire penală virtual.

4. Lucrătorii specializați din cadrul poliției – organ de cercetare penală al poliției judiciare sau organ de cercetare penală special. În opinia noastră, aceasta constituie o falsă problemă, fiind irelevant a se determina căreia dintre cele două categorii îi aparțin ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” câtă vreme ambele pot pune în executare supravegherea tehnică, din dispoziția procurorului. Considerăm că se poate apela la ”lucrătorii specializați” indiferent că aceștia dețin aviz de poliție judiciară sau aviz de organ de cercetare penală special. Din punct de vedere practic, activitatea lor se rezumă de cele mai multe ori la efectuarea operațiunilor specifice supravegherii (datorită specializării lor tehnice). Practic, ei suplinesc activitatea organelor care efectuează urmărirea penală în cauza respectivă.

5. Structura de apartenență. ”Lucrătorii specializați” pot aparține oricăreia dintre structurile Ministerului Afacerilor Interne, esențial fiind să li se fi atribuit calitatea de organ de cercetare penală. Această calitate nu este limitată exclusiv la structurile Poliției Române.

Astfel, potrivit art. 1-2 din Legea nr. 364/2004, poliţia judiciară este organizată şi funcţionează în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, fiind constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală. Conform art. 4 din același act normativ, organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate şi funcţionează în structura aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, în structura Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române şi a unităţilor teritoriale ale acestora. De asemenea, potrivit Ordinului nr. 216/2009 privind cercetarea penală a personalului din structura Ministerului Administrației și Internelor, la nivelul acestui minister se desemnează, prin ordin de zi pe unitate, organele de cercetare penală speciale.

Prin urmare, pot pune în executare mandate de supraveghere tehnică lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Poliției Române (spre exemplu, din cadrul Direcției de Investigații Criminale, Direcției de Investigare a Criminalității Economice, Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, Direcției de Operațiuni Speciale, precum și din cadrul structurilor subordonate acestora), lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie [potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aceștia au competenţa să efectueze actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârşite de personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor], lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Poliției de Frontieră [desemnați în condițiile art. 23 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române]. Legea nu impune ca organul care pune în executare supravegherea tehnică să facă parte din aceeași structură cu cel care instrumentează cauza, pentru această activitate procurorul apelând la mecanismul procesual al delegării (spre exemplu, procurorul poate dispune ca supravegherea tehnică într-o cauză instrumentată la nivelul Direcției de Investigare a Criminalității Economice să fie efectuată, prin delegare, de un lucrător de poliție judiciară, specializat, din cadrul Direcției de Operațiuni Speciale).

La nivelul Direcției Naționale Anticorupție, mandatele de supraveghere tehnică se pun în executare de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției.

Punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică obținute de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se realizează fie de ofițerii și agenții detașați la Direcție special în acest scop [art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative], fie de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul structurilor specializate în combaterea criminalității organizate din cadrul Poliției Române.

Apreciem că personalul Direcției Generale de Protecție Internă nu poate dobândi calitate de organ al poliției judiciare, întrucât nu poate efectua acte de cercetare penală [art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne]. Prin urmare, ofițerii acestei Direcții nu pot pune în executare nici mandatele de supraveghere tehnică emise în cauze penale.


[1] I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizia nr. 22/2016, www.scj.ro


Asist. univ. dr. Radu Slăvoiu
Facultatea de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu din București

Notă: Acest studiu constituie o parte din comentariul art. 142 CPP, în M. Udroiu (coordonator), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, ediția a 2-a, 2017 (în curs de publicare).

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD