Completarea hotărârii pronunțate de instanța de judecată. Constituționalitate
13 decembrie 2016 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 908 din data de 11 noiembrie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 597/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) – (3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 129. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate în cauza de faţă, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Curtea Constituţională a constatat că stabilirea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, termen care începe să curgă de la data pronunţării hotărârii, nu contravine dreptului de acces liber la justiţie. În esenţă, Curtea a reţinut că niciuna din părţi nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situaţia în care părţile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoştinţă de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii. Ca atare, depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze corespunzător dacă observă că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.
În cauza de faţă, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, a fost obligată în primă instanţă, de către Tribunalul Timiş, să reintegreze în funcţie o angajată, ca urmare a admiterii acţiunii în contencios administrativ promovată de aceasta pentru anularea deciziei de concediere. În apel, Camera de Comerţ a susţinut că acţiunea fusese introdusă tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut de lege. Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia tardivităţii, a respins apelul şi a menţinut sentinţa. În continuare, Camera de Comerţ a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând că termenul de introducere a acţiunii în anularea actului administrativ a fost calculat în mod eronat, ceea ce a condus la respingerea excepţiei tardivităţii. Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu este incident motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă potrivit căruia poate fi introdusă contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului (apelului) este rezultatul unei erori materiale. În consecinţă, a respins contestaţia în anulare, apreciind că modul de calcul al termenului pe care contestatoarea îl considera a fi corect reprezenta, în realitate, doar o viziune personală a acesteia asupra metodei de calcul aplicabile, fără fundament în dispoziţiile legale aplicabile. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul judecării cererii de completare a hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare, Camera de Comerţ solicitând completarea motivării cu precizarea explicită de către instanţă a modului în care aceasta a calculat termenul de decădere din dreptul de a introduce acţiunea în contencios administrativ. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în considerarea riscului posibilei respingeri ca tardive a cererii sale de completare a hotărârii, soluţie pe care, de altfel, ulterior înregistrării dosarului la Curtea Constituţională, instanţa a şi pronunţat-o.
În acest context, Curtea observă că autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al textului de lege criticat, aceea a existenţei unor erori în considerentele hotărârii, pe care acesta urmăreşte să le corecteze pe calea procedurii reglementate de prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or, nu motivarea este cea care se completează prin intermediul procedurii cuprinse în art. 444 din Codul de procedură civilă, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, urmărindu-se, aşadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părţile din proces. Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absenţa soluţiei cu privire la cererea reconvenţională, la o cerere de intervenţie sau la o cerere de chemare în garanţie. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanţa trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunţării, fiind accesibilă tuturor părţilor, care pot constata de îndată dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.
Or, în cauza de faţă, autorul excepţiei urmăreşte o altă finalitate, şi anume explicarea modului de calcul al termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune în cazul litigiului dedus soluţionării instanţei de contencios administrativ, în legătură cu acest aspect solicitând completarea motivării cu precizarea explicită de către instanţă a modalităţii în care aceasta a calculat termenul amintit. În consecinţă, prevederile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu sunt incidente în cauză.
Astfel, Curtea decide: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă.
Avocat Anda-Laura Tănase
ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII
