Atribuţiile judecătorului de cameră preliminară. Constituționalitate
14 decembrie 2016 | Bogdan GUBICI
Bogdan Gubici
În Monitorul Oficial al României nr. 990 din data de 08 decembrie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 511 din 5 iulie 2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 lit. b) şi art. 342 din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Ioan Ciureanu şi de Tribunalul Suceava – Secţia penală, din oficiu.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 54 lit. b) şi art. 342 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
– Art. 54 lit. b): „Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia: […] b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; […]”;
– Art. 342: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.”
Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.(…)
Prin Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, Curtea a reţinut că (…) judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. (…) Odată începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalităţii administrării probelor ce au rămas câştigate procesului, aşa încât, după rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia inculpatul să poată ridica cereri ori excepţii referitoare la aspecte deja analizate în camera preliminară.(…)
Prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare (…), Curtea a tras concluzia că acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal.(…)
Totodată, prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, Curtea a conchis că, prin deciziile menţionate în considerentele acesteia, a înlăturat consecinţele afectării dreptului la un proces echitabil, sens în care oricare persoană interesată are posibilitatea de a-şi susţine cauza, în mod util în faţa instanţei judecătoreşti, din perspectiva obiectului procedurii camerei preliminare, în aşa fel încât condiţionările existente nu aduc atingere substanţei dreptului şi nici nu-l lipsesc de efectivitate.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că art. 54 lit. b) şi art. 342 din Codul de procedură penală sunt constituționale.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
