ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană sau ce se întâmplă când afectele domină rațiunea
16.12.2016 | Nicoleta PÂSLARU


Nicoleta Pâslaru

Nicoleta Pâslaru

Fiecare dintre noi a trecut printr-o relație care, deși avea toate premisele unei confluențe de succes, a eșuat lamentabil în momentul în care am lăsat ca judecata să fie umbrită de afecte în defavoarea rațiunii. De câte ori nu am ieșit dintr-o conversație trântind ușa în urma noastră, deoarece venirea inopinată a prietenilor zgomotoși ai jumătății noastre a iscat spaime privind invadarea căminului conjugal, a intimității, spaimă care a avut nevoie doar de pretextul unei replici prost înțelese pentru a ne conduce, irațional, într-o tiradă de observații ce, inevitabil, au șubrezit relația respectivă.

Și în cazul Marii Britanii, Actul Referendumului Uniunii Europene din 2015 care a permis exprimarea votului cu privirea la rămânerea sau ieșirea din Uniunea Europeană (“UE”) a Marii Britanii, a reprezentat pretextul care a condus la verbalizarea celor mai profunde temeri ale populației britanice cu privire la imigranți, contribuțiile efectuate la bugetul UE, ocuparea forțelor de muncă locale de alte persoane decât cei ce dețin cetățenie britanică. Și, dată fiind această oportunitate, cetățenii au ales afectele și nu rațiunea. Au ales să trântească ușa edificiului construit încă din anul 1972, când Marea Britanie a semnat Tratatul de Aderare, în urma căruia a aderat la Tratatele Comunităților Europene la 1 ianuarie 1973, edificiu care a fost clădit prin efort intelectual, diplomatic susținut și care garanta apartenența la o piață unică, dacă nu la o comunitate.

Cetățenii nu au putut accepta că UE este un organism viu, cu care se interacționează, realizându-se schimburi, care poate suferi transformări, dar, ca și celelalte state membre UE, și Marea Britanie putea rămâne deschisă vizavi de această entitate în plină dezvoltare. Echivalentul instituțional al opticii “îmi fac bagajele și plec” sau “my way or the highway” are, după cum vedem, consecințe cel puțin perturbatoare la nivelul societății britanice:

Curtea Supremă de Justiție a Marii Britanii a analizat, timp de trei zile, între 5 și 8 decembrie 2016, problema transmiterii de către Guvern a unei notificări în baza Articolului 50 al Tratatului Uniunii Europene privind intenția Marii Britanii de a se retrage din Uniunea Europeană, fără un act din partea Parlamentului care să-i confere autorizarea prealabilă în acest sens, urmând să dea publicității hotârârea la începutul anului 2017. Această analiză apare în contextul în care Înalta Curte de Justiție a decis deja la 16 noiembrie 2016 că Guvernul are nevoie de aprobarea Parlamentului britanic pentru a putea declanșa procedura de ieșire din Uniunea Europeană[1].

Cetățenii britanici sunt temători cu privire la dreptul lor la liberă circulație, întocmai ca și societățile din UE care doresc să desfășoare activități comerciale în Marea Britanie după ieșirea acesteia din urmă din Uniune. Totodată, cetățenii celorlalte state membre ale UE se întreabă dacă va fi nevoie să obțină viză pentru a vizita această țară ca urmare a deciziei acesteia de a părăsi UE[2].

Iată, prin urmare, cum o reacție de moment, bazată pe afecte, poate distruge un viitor cu potențial de dezvoltare. Dacă imigrația a fost una dintre temeri, de ce nu s-au ales măsuri la nivel intern care să acomodeze nou-veniții? Punerea în practică a expresiei idiomatice “throwing the baby out with the bathwater” avea să aducă mai multe beneficii atât britanicilor, cât și restului Uniunii Europene? Se pare că, din cauza câtorva elemente neînțelese pe de-a-ntregul[3], a fost respins întregul sistem.

Or, dacă în relațiile interumane, cu calm, rațiune și înțelegere, se poate șterge episodul ieșirii furtunoase din scenă a unuia dintre protagoniștii bântuiți de afecte și, cu încredere în posibilitățile reale de a putea fi împlinit alături de altcineva, se poate restabili conexiunea întreruptă, în cazul Marii Britanii, acest lucru nu mai este posibil decât cu aplicarea Articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană[4].

În așteptarea hotărârii Curții Supreme de Justiție, Guvernul Marii Britanii plănuiește să declanșeze procedura de ieșire din UE până la sfârșitul lunii martie 2017[5], moment care va da startul unor runde de negocieri de doi ani care vor viza condițiile retragerii Marii Britanii din UE. În acești doi ani, negociatorii își vor folosi intelectul pentru a salvgarda drepturile și libertățile garantate oricărui stat membru al UE, astfel încât, în final, cetățenii britanici să fie afectați cât mai puțin de acest proces. Ce garanții există că se va păstra status-quoul? Niciuna. Să ne considerăm norocoși că relațiile interumane au șansa de a se restabili mai ușor.


[1] https://www.judiciary.gov.uk/judgments/r-miller-v-secretary-of-state-for-exiting-the-european-union/
[2] http://www.bbc.com/news/uk-politics-32810887
[3] https://www.chathamhouse.org/expert/comment/brexit-reality?gclid=CJTuuuvX89ACFY5DGAodKW8GbA
[4] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12012M049&from=EN
[5] http://www.bbc.com/news/uk-politics-38247937


Avocat Nicoleta Pâslaru

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate