ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Nu restaurației cu iz penal! Apel pentru o putere judecătorească independentă

06.01.2017 | Dragoș Alin CĂLIN, Ionuț MILITARU
Abonare newsletter

Vineri, 6 ianuarie 2017, având în vedere luările de poziție publice referitoare la iminenta necesitate a unei noi legi a răspunderii materiale a magistraților, precum și a unei legi pentru amnistierea unor infracțiuni, grațierea și reducerea unor pedepse, respectiv nenumăratele declarații iresponsabile la adresa magistraților români din perioada recentă, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” a emis următorul comunicat:

„1. Reglementări internaționale privind independența puterii judecătorești

Potrivit art. 10 și următoarele din Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la standardele privind independența puterii judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor, independența judecătorilor este o condiție obligatorie pentru existența statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil. Judecătorii „au sarcina hotărârii finale asupra vieții, libertăților, drepturilor, obligațiilor și proprietății cetățenilor”. Independența acestora nu este o prerogativă sau un privilegiu în propriul lor interes, ci în interesul statului de drept și al celor care caută și doresc înfăptuirea justiției.

Conform ideilor principale din Avizul nr. 18 (2015) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la poziția puterii judecătorești și relația ei cu celelalte puteri ale statului în democrația modernă:

Puterea judecătorească este una dintre cele trei puteri ale statului într-o democrație. Acestea sunt complementare și nicio putere nu este supremă și nu le domină pe celelalte. Într-un stat democratic, cele trei puteri ale statului funcționează ca un sistem de control și de echilibru (checks and balances), care responsabilizează pe fiecare dintre ele în interesul societății în ansamblu. Principiul separării puterilor este el însuși o garanție a independenței judiciare.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă pentru a-și îndeplini rolul constituțional față de celelalte puteri ale statului, față de societate în general și de părțile oricărei dispute. Legitimitatea constituțională a fiecărui judecător care are garantate drepturile titularului nu trebuie să fie subminată de măsuri legislative sau executive luate ca rezultat al schimbării puterii politice.

Puterea judecătorească (ca și celelalte două puteri ale statului) oferă un serviciu public. Prin urmare, puterea judecătorească, la fel ca și celelalte puteri, are responsabilitatea de a demonstra celorlalte puteri ale statului și societății în ansamblu în ce mod își folosește puterea, autoritatea și independența. Aceasta se numește „răspundere”.

Această „răspundere” cunoaște mai multe forme. În primul rând, este sistemul căilor de atac. Sistemul căilor de atac este, în principiu, singura modalitate prin care o decizie judiciară poate fi anulată sau modificată după ce a fost pronunțată și singurul mod prin care judecătorii care acționează cu bună credință pot fi responsabilizați pentru deciziile lor. CCJE a numit-o „răspundere judiciară”. În al doilea rând, judecătorii sunt responsabilizați atunci când lucrează în mod transparent, în ședințe de judecată deschise și prin motivarea sentințelor, care se adresează publicului și celorlalte puteri ale statului. CCJE a numit această formă de responsabilizare “răspundere explicativă”. În al treilea rând, dacă un judecător se implică în acțiuni nepotrivite suficient de grave, acesta trebuie tras la răspundere în mod mai riguros, de exemplu prin aplicarea procedurilor disciplinare și, după caz, a dreptului penal. CCJE a numit aceasta „răspundere punitivă”. De fiecare dată, trebuie avută în vedere păstrarea independenței justiției.

Celelalte puteri ale statului trebuie să recunoască funcția constituțională legitimă îndeplinită de puterea judecătorească și să se asigure că aceasta dispune de resurse suficiente pentru a îndeplini acele funcții. Analizele și criticile aduse de o putere a statului unei alte puteri a statului trebuie făcute într-un climat de respect reciproc. Deciziile puterilor legislativă sau executivă care elimină protecțiile de bază ale independenței judiciare sunt inacceptabile, chiar dacă sunt disimulate.

Comentariile critice neechilibrate ale politicienilor sunt iresponsabile și pot cauza o problemă gravă, deoarece pot submina încrederea publică în puterea judecătorească și, în cazuri extreme, pot fi echivalente cu un atac la adresa echilibrului constituțional al statului democratic.

Puterile executivă și legislativă au datoria de a pune la dispoziție orice protecție necesară și adecvată atunci când funcțiile instanțelor judiciare sunt puse în primejdie de atacuri fizice sau de intimidări la adresa magistraților. Politicienii nu trebuie să încurajeze nesupunerea la deciziile judiciare, cu atât mai puțin violența împotriva judecătorilor.”

2. Cadrul răspunderii magistraților în România, condamnările la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și lupta împotriva corupției

Într-un stat democratic, statutul magistratului trebuie să fie previzibil și stabil. În România, magistrații nu pot adopta orice fel de comportament, deoarece există un sistem de răspundere amplu, reglementat în coordonare cu exemplele de bune practici din statele membre ale Uniunii Europene și lăudat deMecanismul de cooperare și de verificare, creat la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în anul 2007, pârghie utilă pentru reformarea justiţiei române.

Magistrații români răspund penal (în perioada de 10 ani de la aderarea la UE fiind condamnați penal pentru corupție zeci de judecători și procurori),disciplinar (fiind sancționați zeci de magistrați, o parte dintre aceștia excluși din magistratură), deontologic, administrativ, precum și civil (material, dacăStatul a fost obligat să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, iar magistrații în cauză au manifestat rea-credință sau gravă neglijență în activitatea lor, este reglementat dreptul de regres al statului împotriva acestora, în baza art. 96 alin. 6 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor).

Un sistem atât de exigent şi de eficient al răspunderii profesionale nu există pentru nicio altă funcţie sau demnitate publică!

În urma numeroaselor condamnări ale României, în opinia publică s-a transmis cu o siguranță specifică, de către oamenii politici, presă, uneori de către autoritățile publice (chiar miniștri) ideea că judecătorii poartă vina exclusivă a acestor condamnări, fiind, desigur, în planul cauzalității, ultima verigă înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazează pe argumente speculative, care sunt contrazise de o cercetare științifică amănunțită, realizată în 5.000 de pagini, asupra condamnărilor pronunțate până la 31.12.2014 în cadrul studiului „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile”.

Ca atare, deși responsabilitatea judecătorilor din România nu poate fi exclusă, aceasta nu este singura cauză a condamnărilor. De cele mai multe ori, România nu a fost condamnată pentru încălcarea regulilor procesului echitabil, ci pentru fapte săvârșite de alte autorități publice, din cadrul puterii executive (spre exemplu, pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești) sau legislative (spre exemplu, pentru exces de reglementare, nesistematizare, reglementări contradictorii etc.), autorități care nu răspund pentru aceste condamnări. În proporție covârșitoare, responsabilitățile sunt concurente între cele trei puteri (legislativă, executivă și judecătorească) ori între două dintre acestea (legislativă și judecătorească, legislativă și executivă, executivă și judecătorească).

Magistrații nu trebuie să poarte întreaga responsabilitate pentru nerespectarea în anumite dosare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la libertate întrucât aceștia nu creează normele pe care le-au aplicat, acestea existând deja, iar magistrații le aplică circumstanţelor concrete. Unele texte legislative sunt îndoielnice, insuficient determinate sau contradictorii, iar aceste aspecte determină magistratul ca în procesul de interpretare să complinească lacunele existente, înlăturându-i contradicţiile sau limitând ori extinzând aplicarea normei. Faptul că în acest sens s-a statuat pentru un anumit litigiu o anumită interpretare dintre cele multe pe care le evocă o normă creată de puterea legislativă și care este susceptibilă de interpretare nu poate fi de natură să atragă răspunderea exclusivă a magistratului. Alegerea unei anumite variante de interpretare a legii este inerentă activităţii jurisdicţionale, iar tranşarea unui concept imprecis este o problemă de drept care poate fi rezolvată numai de puterea judecătorească, iar în acest proces de interpretare, ea trebuie să rămână liberă de orice presiuni din partea puterii legislative sau executive.

Dezechilibrul cantitativ între modalitatea de tragere la răspundere a reprezentanților diferitelor puteri și consecințele pe care le pot suporta aceștia, poate conduce la o schimbare calitativă a noțiunii de stat de drept, în sensul că echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale nu mai poate fi păstrat. Puterea judecătorească trebuie să rămână și să reprezinte în continuare o garanție pentru existența democrației și pentru păstrarea echilibrului puterilor într-un stat de drept.

Într-un stat măcinat de o corupție endemică, este necesară creșterea capacității instituționale de luptă împotriva corupției, inclusiv pentru recuperarea prejudiciilor, care descurajează fenomenul, nicidecum sancționarea aspră a magistraților care anchetează infracțiunile de corupție, amnistierea unor infracțiuni, grațierea și reducerea unor pedepse aplicate acestora.

Spre deosebire de magistrați, a căror cercetare penală nu a fost niciodată blocată de Consiliul Superior al Magistraturii, zeci de parlamentari au beneficiat de protecția votului colegilor lor pentru a se sustrage răspunderii penale.

3. Nu restaurației cu iz penal! Apel pentru o putere judecătorească independentă!

Prin urmare, nu este necesară o suprareglementare a răspunderii magistraților în România, toate formele acesteia fiind deja incluse în legislația în vigoare.

Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, publicat la 27 ianuarie 2016, reţine drept circumstanţe negative frecvenţa criticilor la adresa magistraților exprimate de politicieni și în mass-media, precum și lipsa de respect față de hotărârile judecătorești, în condiţiile în care Consiliul Superior al Magistraturii nu oferă ajutor juridic magistraților care cer reparații în instanță.

Așadar, puterea judecătorească are nevoie de independență reală, nu de atacuri furibunde și amenințări cu legi fantasmagorice ale răspunderii magistraților, pentru a crea spaimă sau neîncredere, după caz, în rândul cetățenilor – beneficiari ai actului de justiţie, și a zădărnici eforturile zilnice ale magistraților români pentru funcționarea unui stat de drept.

Politicienii nu se pot substitui justiției, într-un astfel de context apărând din ce în ce mai necesară menținerea Mecanismului de cooperare și de verificare.

O Românie democratică nu presupune blândețe față de fenomenul corupției, ci fermitate și curaj!”

Judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte
Judecător Ionuț Militaru, Curtea de Apel București, co-președinte

* Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală și apolitică, asociație profesională a judecătorilor, își propune să contribuie la progresul societății prin acțiuni ce au drept scop realizarea unei justiții independente, imparțiale și performante, afirmarea și apărarea independenței justiției față de celelalte puteri ale statului, precum și prin inițierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea și realizarea de proiecte privind îmbunătățirea, modernizarea și reformarea sistemului de administrare a justiției.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Nu restaurației cu iz penal! Apel pentru o putere judecătorească independentă”

  1. Florin RADU spune:

    Exercitarea cailor de atac reprezinta o forma de raspundere a magistratilor?!
    Va bateti joc de noi, cititorii JURIDICE.ro?!
    Si ne scoateti ochii cu raspunderea disciplinara?!
    Credeti ca ne incalzeste faptul ca un judecator e sanctionat ca venit beat la birou sau altele asemenea?!
    Magistratii trebuie sa raspunda MATERIAL pentru erorile judiciare cauzate cu intentie sau cu grava neglijenta!!!
    Oricum, efectiv nu vor plati ei depagubirile, ci societatile de asigurari, dar macar se muta plata a zeci de milioane de euro pe an, de la stat, la aceste societati.

    • Amelia FARMATHY spune:

      La Multi Ani si dvs., domnule Radu!
      Multumim pentru urările, sub forma de interogatii, pe care ni le adresati!
      Nu va ingrijorati, se va rezolva cumva, desi am senzatia ca nu va va multumi îndeajuns.

    • Mihail EMINOVICI spune:

      Magistratii trebuie sa rapunda material, scris cu litere mari. Pentru? Pentru ca trebuie sa aplice niste legi proaste facute de un Parlament… si desigur Parlamentul plin de penali nu raspunde, nu le ajunge imunitatea impotriva infractiunilor de coruptie!?!?!?! Probabil sunt vinovati magistratii pentru ca legile sunt proaste?

      Dar pana acolo hai sa vorbim de avocati! De fiecare data cand un avocat depune o cerere vadit netemeinica nu trebuie sa raspunda MATERIAL pentru paguba cauzata sistemului de justitie pe care il aglomereaza cu cereri care nici un student la fara frecventa cu media 5 nu le-ar depune? Dar pentru paguba facuta partilor implicate care astfel mai au de asteptat pana cand reusesc sa obtina ceea ce cer? Sigur ca persoana care a angajat avocatul poate raspunde, dar de obicei persoana respectiva nu are cunostinte juridice. Si avocatul avand cunostinte juridice, unii au, nu ar trebui niciodata sa depuna asemenea cereri care pot fi catalogate ca fiind penibile. Nu ar fi timpul ca acesti avocati care depun cererile penibile sa plateasca pentru ca prin astfel de cereri aglomereaza instantele si indirect fac magistratii sa greseasca…?

      Si am gasit si cauza greselilor magistratilor, acei avocati care aglomereaza instantele cu cereri vadit netemeinice… 🙂

      Deci de aici ar trebui sa inceapa raspunderea magistratilor, de la raspunderea MATERIALA a avocatilor, am scris materiala cu litere mari si apoi raspunderea parlamentarilor care fac scut impotriva justitiei si legi proaste si la urma desigur ca putem vorbi si de raspunderea magistratilor care abia atunci au posibilitatea sa aplice legea in mod corect.

  2. Reglementarea actuală referitoare la răspundere este, din punctul meu de vedere, incompletă.
    O analiză de drept comparat cred că ar ajuta mult la o mai bună reglementare a răspunderii.
    Totodată, consider că trebuie reglementată și răspunderea legiuitorului pentru prejudiciile cauzate prin legile declarate neconstituționale. Există în alte state membre ale Uniunii o atare răspundere și s-ar putea argumenta că inclusiv în România dreptul Uniunii ar impune – în domeniul său de aplicare – o atare răspundere a Parlamentului.
    De cele mai multe ori răspunderea instanței este în solidar cu răspunderea legiuitorului (de exemplu, în Bulgaria unde atât instanța supremă cât și Parlamentul au fost condamnate să plătească vreo 350.000 de mii de euro. Instanța supremă pentru refuzul de a adresa o trimitere preliminară CJUE, și Parlamentul pentru legiferarea contrară jurisprudenței CJUE).

    • Singura problemă cu răspunderea aceasta este că de regulă o instanță inferioară ajunge să condamne o instanță superioară. De aceea, ar trebui temeinic reglementat și stabilit care instanță are dreptul să primească astfel de acțiuni (de regulă să fie măcar o instanță ultimă în grad precum o curte de apel sau ÎCCJ).

  3. Darius MARCU spune:

    Răspundere înseamnă obligația de a răspunde de îndeplinirea unei sarcini, a da socoteală, a răspunde pentru faptele sale, nu definiția fantezista invocată.

    Din peste 7216 plângeri în 2015, 1,6% sunt cercetate, și sub 1% se soldează cu sancțiuni. Inspecția Judiciară mușamalizează abuzuri grosolane ale judecătorilor.
    În urma condamnărilor la CEDO, niciun judecător nu a răspuns material. Asta înseamnă perfecțiune, de-a dreptul.
    Mulți nu mai ajung la CEDO, din cauză că sunt scârbiți, obosiți, sau costurile ar fi prea mari față de valoarea obiectului litigiului.

    Întradevăr, ar trebui să existe și o răspundere a Parlamentului și a unor autorități publice pentru reglementarea realizată cu rea-credință sau gravă neglijență. E cazul încălcării unor norme elementare de tehnică legislativă prevăzute de Legea 24/2000 rep, sau de Constituție, de încălcarea unor convenții europene sau internaționale. Nu se poate tolera nici debandada legislativă.

  4. Darius MARCU spune:

    Apropo de răspunderea altor autorităţi publice, am următoarea speţă.
    Am sesizat Consiliul legislativ, ca, în virtutea competenţei sale legale de eliminare a paralelismelor de reglementare, să avizeze negativ un proiect de lege prin care se stabileşte un paralelism de reglementare instituţional, indicînd concret legea pe care o dublează proiectul şi practica CCR de declarare ca neconstituţională a unui legi pe motivul paralelismului de reglementare. Mi-au trimis răspuns că mi-au înregistrat memoriul, iar după aceea mi-au dat block la mailul instituţiei.
    Proiectul a rămas ca lege în forma nelegală şi neconstituţională, cuprinzînd paralelismul de reglementare.
    Dacă o persoană va suferi prejudicii din cauza existenţei acestui paralelism de care care Consiliul legislativ a fost în deplină cunoştinţă, dar l-a ignorat, instituţia ar trebui să răspundă?
    Eu zic că da.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week