Arii de practică: LitigiiAchizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativ
ContravenţiiDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergie
Executare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocMedia & PublicitateMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiSocietăţiTelecomVaria
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
JURIDICE

Natura juridică a dispozițiilor privind atribuțiile de serviciu în domeniul constatării sau sancționării contravențiilor, în cazul variantei agravate a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare până la data de 31.01.2014)

7 ianuarie 2017 | Valerian CIOCLEI
JURIDICE
1.279 citiri
Print Friendly
 
Valerian Cioclei

Valerian Cioclei

Chestiune de drept[1]

Subsemnatul Valerian Cioclei
Profesor universitar doctor la Departamentul de Drept penal al
Facultății de Drept a Universității din București
La solicitarea I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală
În cauza înregistrată sub nr. 3838/1/2016 și
În baza art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) C.proc.pen.
am formulat prezenta

OPINIE JURIDICĂ

Cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Dacă în interpretarea și aplicarea formei agravante a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (formă în vigoare anterior anului 2014) este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu constatarea ori sancționarea contravențiilor, indiferent dacă infracțiunea de luare de mită nu are legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor, sau reținerea formei agravante este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor”.

TEXTE LEGALE CU INCIDENȚĂ ÎN CAUZĂ

Codul penal din 1969 (varianta în vigoare până la data de 31.01.2014)

Art. 254. Luarea de mită. (1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare până la data de 31.01.2014)

Art. 7(1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.

(2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

(3) Dacă infracţiunile prevăzute la art. 256 şi 257 din Codul penal, precum şi infracţiunile prevăzute la art. 61 şi 82 din prezenta lege au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare de la data de 1.02.2014)

Art. 7. Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:

a) exercită o funcţie de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;
d) este una dintre persoanele prevăzute la 293 din Codul penal

se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime.

Problema de drept avută în vedere

Natura juridică a dispozițiilor privind atribuțiile de serviciu în domeniul constatării sau sancționării contravențiilor, în cazul variantei agravate a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare până la data de 31.01.2014)

Dezlegarea problemei de drept ce a fost pusă în discuție presupune deslușirea naturii juridice a dispozițiilor ce se referă la atribuțiile de constatare sau sancționare a contravențiilor pe care le are subiectul activ al infracțiunii de luare de mită, în varianta agravată. Mai precis, trebuie stabilit dacă respectivele atribuții reprezintă doar o circumstanțiere a subiectului activ sau ele reprezintă, în același timp, o condiție a laturii obiective a infracțiunii. Pentru aceasta, pornind de la general la particular, două aspecte trebuie să fie lămurite: legătura între calitatea subiectului activ și atribuțiile de serviciu ale acestuia, în general, în cadrul infracțiunii de luare de mită (varianta tip) – pct. 1; legătura între calitatea subiectului activ și atribuțiile de serviciu ale acestuia, în particular, în cazul variantei agravate prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 – pct. 2.

1. Legătura între calitatea subiectului activ și atribuțiile de serviciu ale acestuia, în general, în cadrul infracțiunii de luare de mită (varianta tip)

Infracțiunea de luare de mită, în varianta tip, are și a avut întotdeauna un subiect activ circumstanțiat, fie în persoana funcționarului public, sub incidența actualului Cod penal, fie în persoana funcționarului (noțiune ce includea și funcționarul public) sub incidența Codului anterior[2]. Această calitate (circumstanțiere) reprezintă o condiție necesară (denumită și condiție prealabilă în doctrină) cu privire la existența subiectului activ al infracțiunii. Calitatea subiectului activ se află, însă, într-o legătură de interdependență cu o condiție esențială pentru existența obiectivă a infracțiunii. Această condiție este ca fapta să se realizeze în legătură cu atribuțiile de serviciu concrete ale funcționarului public, sub incidența actualului Cod penal, sau în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii (etc.) unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, sub incidența Codului anterior. Altfel spus, „calitatea abstractă” de funcționar (respectiv funcționar public, conform noului Cod), care este avută în vedere din perspectiva realizării circumstanțierii subiectului activ, este convertită într-o „calitate concretă” ce conține atribuții de serviciu clar stabilite, din perspectiva îndeplinirii cerinței esențiale a elementului material al laturii obiective. În acest sens, în unanimitate, doctrina și jurisprudența, atât sub incidența vechiului Cod penal, cât și sub incidența noului Cod, au apreciat că, pentru existența infracțiunii, este necesar ca fapta să se raporteze la atribuțiile de serviciu concrete ale subiectului activ. Dimpotrivă, infracțiunea de luare de mită nu subzistă, în cazul în care nu există nicio legătură între pretinderea, primirea (etc.) de bani sau alte foloase și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ[3].

Condiția atașată laturii obiective a infracțiunii, respectiv ca fapta să se raporteze la atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, este, așadar, obligatorie. Practica și doctrina au admis că această condiție este realizată și „în situația în care îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul competent.”[4]. Trebuie precizat foarte clar însă că, în astfel de cazuri, nu avem de a face cu o excepție de la regula conform căreia fapta trebuie să se raporteze la atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, ci cu o interpretare a acestei reguli, în spiritul legii, în sensul că, de fapt, tot „propriile sarcini de serviciu” ale subiectului activ sunt avute în vedere.

Rezumând, rezultă că în cazul infracțiunii de luare de mită calitatea de funcționar public (funcționar sub incidența Codului anterior) reprezintă o condiție necesară pentru existența subiectului activ al infracțiunii. Atribuțiile de serviciu concrete ale subiectului activ reprezintă o condiție a laturii obiective a infracțiunii, în sensul că fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuții concrete. Lipsa de legătură între pretinderea, primirea (etc.) de bani sau alte foloase și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ duce la inexistența infracțiunii.

2. Legătura între calitatea subiectului activ și atribuțiile de serviciu ale acestuia, în particular, în cazul variantei agravate prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

Regula descrisă la punctul anterior se aplică, mutatis mutandis, și în cazul variantei agravate ce se referă la fapta săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor. Astfel, constatăm că, în acest caz, subiectul activ este (dublu) circumstanțiat, fiind un funcționar (conform Codului penal anterior) care, în plus, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor. Aceasta este condiția necesară cu privire la existența subiectului activ în această variantă agravată. În același timp, pentru existența infracțiunii, în varianta agravată, este necesar ca fapta să se raporteze, exclusiv, la atribuțiile de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor. În cazul în care fapta are legătură cu alte atribuții de serviciu ale funcționarului (nu cele de constatare sau sancționare a contravențiilor), aceasta se va încadra în varianta tip a infracțiunii. Soluția este evidentă și se înscrie în logica (rațiunea) instituirii variantei agravate: fapta este mai gravă, deoarece subiectul activ profită de atribuțiile de constatare și sancționare a contravențiilor, atribuții ce provoacă, inevitabil, o presiune suplimentară asupra persoanei verificate și creează, cu mai multă ușurință, posibilitatea ca aceasta să recurgă la mită, pentru a evita eventuale sancțiuni. În ipoteza în care fapta are legătură cu alte atribuții ale funcționarului, rațiunea reținerii variantei agravate nu mai subzistă și este logic să se rețină varianta tip.

Este de observat că situația este asemănătoare cu varianta agravată de la art. 254 alin. (2) din Codul penal anterior, variantă ce se referea la fapta comisă de către un funcționar cu atribuții de control. În acest caz, instanța supremă a considerat că varianta agravată se va reține doar în ipoteza în care fapta se realizează în exercitarea atribuțiilor de control: „ Pentru ca infracțiunea de luare de mită să se încadreze în prevederile art. 254 alin. (2) Cod penal, referitoare la săvârșirea faptei de către un funcționar cu atribuții de control, este necesar ca această categorie de atribuții ale funcționarului să rezulte din fișa postului sau din alte dispoziții legale, iar pretinderea, primirea, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin să se realizeze în exercitarea atribuțiilor de control, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuțiile de control”[5]. În acord cu această soluție, în doctrină s-au specificat următoarele: „În practică, se întâlnesc numeroase situații în care funcționari cu atribuții de control săvârșesc infracțiunea de luare de mită, însă nu în exercitarea atribuțiilor de control pe care le conferă legea, ci în cu totul alte împrejurări. În aceste cazuri, fapta funcționarului nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen., ci în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen.”[6].

Nu există niciun motiv ca soluția prezentată anterior să nu se aplice și în cazul variantei agravate din legea specială, ce se referă la funcționarul care are atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor.

Este de menționat că soluția amintită este valabilă și pentru varianta agravată similară prevăzută în prezent la art. 7 lit. c) teza a doua din Legea nr. 78/2000.

În concluzie, în interpretarea și aplicarea variantei agravate a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și  sancționarea faptelor de corupție (variantă în vigoare anterior anului 2014) nu este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu constatarea ori sancționarea contravențiilor, ci reținerea variantei agravate este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor.

5.01.2017



[1] Opinia juridică ce formează conținutul acestui articol a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al I.C.C.J. la data de 6.01.2017.
[2] Pentru amănunte a se vedea V. Cioclei, în C. Rotaru, A.R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal partea specială II. Curs tematic, Ed. C.H. Beck, 2016, p. 207.
[3] În sensul celor de mai sus a se vedea, cu titlu de exemplu: V. Dongoroz și colab. Explicații teoretice ale Codului penal român, Vol. IV, ed. 2, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, 2003, p. 116; G. Bodoroncea, în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, Codul penal. Comentariu pe articole, ed. 2, Ed. C.H. Beck, 2016, p. 888 (cu trimitere la jurisprudență); I. Gârbuleț, Infracțiuni de corupție, Ed. Universul Juridic, 2010, p. 39 (cu trimitere la jurisprudență); V. Cioclei, op. cit. p. 216, etc.
[4] G. Bodoroncea, op. cit. p. 889, cu referire la I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3334/2004 (www.scj.ro).
[5] I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4976 din 24.10.2007, apud I. Gârbuleț, op. cit. p. 44.
[6] I. Gârbuleț, op. cit. p. 50.


Prof. univ. dr. Valerian Cioclei
Facultatea de Drept, Universitatea din București, Departamentul de Drept penal

CONFERINȚE JURIDICE detalii aici

15 februarie 2017: Probleme dificile de PROCEDURĂ CIVILĂ (ed. 5). Accesul la justiție. Costurile procesului civil. In memoriam VIOREL MIHAI CIOBANU
16 februarie 2017: Probleme dificile de ARBITRAJ (prima ediție). CONFERINȚA BRÂNDUȘA ȘTEFĂNESCU
17 februarie 2017: Probleme dificile de EXECUTARE SILITĂ (ed. 6)

ATELIERE JURIDICE detalii aici

7 februarie 2017: Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de drept penal și drept procesual penal
22 februarie 2017: Spălarea de bani. Pericole concrete și soluții de prevenire
3 martie 2017: Cum putem convinge și impune instanței naționale să adreseze o trimitere preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene?

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲