Rusia la CEDO: cauza pendinte Akiskali. Presiuni pentru retragerea cererii, agentul K. și lipsa de analiză a motivelor de recurs
9 ianuarie 2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Cristina Ioana FĂT
Mihaela Mazilu-Babel
Cristina Ioana Făt
Secția a treia, CEDO
Cererea nr. 55036/16
Metin AKISKALI împotriva Rusiei
introdusă la 23 septembrie 2016 și comunicată la 1 decembrie 2016
1. Situația de fapt (precum a fost prezentată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi)
Reclamantul, dl Metin Akıskalı, este un cetățean turc, care s-a născut în 1963 și locuiește în Taganrog.
Reclamantul a locuit în Rusia din 2000. Este căsătorit, are copii și conduce o afacere de comerț cu cherestea având ca angajați aproximativ 100 de persoane. Călătorește ocazional în Turcia pentru a-și întâlni familia și pentru sărbătorile musulmane.
La momentul săvârșirii faptelor, reclamantul deținea pașaport turcesc eliberat la 22 ianuarie 2015 de către Consulatul General al Republicii Turcia la Novorossiysk și un permis de ședere rusesc valabil până la data de 17 martie 2020. A avut reşedinţa stabilită în Taganrog, a fost căsătorit și a avut un fiu adult.
La 31 august 2016, reclamantul a primit o vizită în biroul său de la mai mulți ofițeri în uniformă, inclusiv dl K., care s-a prezentat ca un agent al Serviciului Federal de Securitate. K. i-a spus reclamantului că permisul său de ședere este invalid și aceștia l-au dus la biroul Taganrog al pașapoartelor și la un așa pretins Serviciu de vize în scopul „verificării legalității prezenței sale în Rusia”.
Odată ajunși în birou, K. i-a spus reclamantului că ar trebui să părăsească Rusia. Reclamantul a refuzat, răspunzând că prezența lui în Rusia este legală și că niciodată nu a comis vreo infracțiune. El a menționat că, la 10 septembrie 2016 va merge în Turcia pentru a sărbători Kurban Bayrami și a arătat biletul de avion. La sfârșitul discuției, K. a părăsit biroul, luând pașaportul și permisul de ședere al solicitantului cu el, dar le-a adus înapoi zece minute mai târziu.
Reclamantul a înregistrat o parte a interacțiunii sale cu K. pe camera telefonului său mobil.
La 10 septembrie 2016, atunci când urma să ia avionul către Turcia din aeroportul Rostov-pe-Don, reclamantul a fost reținut la controlul de frontieră. El a fost acuzat de încercarea de a părăsi Rusia prin utilizarea de documente de călătorie invalide, deoarece s-a descoperit că pagina 45-46 lipsea din pașaportul său turcesc.
În aceeași zi, Judecătoria Pervomayskiy din Rostov-pe-Don l-a găsit pe reclamant vinovat de o infracțiune în temeiul articolului 18.4 § 2 al Codului cu privire la contravențiile administrative („Încălcarea procedurii de trecere a frontierei statului rus”), pe baza rapoartelor Poliției de frontieră și l-a condamnat la o amendă de 500 de ruble rusești și extrădarea administrativă din Rusia. Instanța a dispus ca acesta să fie reținut în centrul Don pentru detenția cetățenilor străini pana la scoaterea lui din țară.
În calea de atac, avocatul reclamantului a susținut că Tribunalul districtual nu a avut în vedere caracterul legal și durata lungă a reședinței din Rusia a reclamantului, jurisprudența instanțelor rusești care au dispus extrădarea numai pentru a doua abatere, sau susținerile reclamantului conform cărora acesta nu avea niciun motiv pentru a elimina o pagină goală din pașaportul său. El a anexat o copie legalizată a pașaportului reclamantului care arată un set complet de pagini.
În motivele suplimentare invocate în apel, reclamantul, legat de întâlnirea cu K., a pretins că acesta ar fi eliminat pagina din pașaportul său și a anexat o înregistrare video a discuției.
La 20 septembrie 2016, Curtea Regională Rostov a confirmat hotărârea într-un mod sumar, fără a examina niciunul dintre motivele căii de atac sau dovezile prezentate de reclamant.
Reclamantul a rămas în detenție. La 21 septembrie, În 2016 K. l-a vizitat în centrul de detenție și cu această ocazie i-ar fi cerut să-și retragă cererea adresată Curții.
2. Capete de cerere
2.1.Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 (f) din Convenție că plasarea sa în detenție a fost arbitrară și de rea-credință.
2.2. Reclamantul se plânge de un impediment în calea dreptului său la introducerea unei cereri în temeiul articolului 34 din Convenție.
3. Întrebări adresate părților
1. A fost detenția reclamantului compatibilă cu articolul 5 § 1 (f) din Convenție? Mai ales, poate aceasta să fie considerată legală, în sensul de a fi lipsită de caracter arbitrar și compatibilă cu cerința de a fi efectuată cu bună-credință și în strânsă legătură cu motivele de detenție invocate de Guvern (a se vedea Saadi c. Regatului Unit [MC], nr. 13229/03, §74, CEDO 2008; Azimov c. Rusiei, nr. 67474/11, § 161, din 18 aprilie 201 și Rustamov c. Rusiei, nr. 11209/10, din 3 iulie 2012, cu referințele suplimentare)? Au verificat instanțele judecătorești naționale versiunea evenimentelor relatate de catre reclamant, au examinat operativa K. și înregistrarea video făcută de către reclamant? Instanțele au răspuns motivelor invocate de către reclamant în calea de atac?
2. A K. sau orice alți funcționari au exercitat presiuni asupra reclamantului pentru ca acesta să retragă sau să modifice cererea adresată Curții, cu încălcarea articolului 34 din Convenție? Care a fost scopul vizitei lui K. în centrul de detenție și al întâlnirii cu reclamantul?
Cristina Ioana Făt (traducere)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea din București
dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
