Din nou despre art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
10 ianuarie 2017 | Valerian CIOCLEI
Valerian Cioclei
Am formulat recent o opinie juridică în legătură cu o problemă de drept privind interpretarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, în care am ajuns la concluzia că: în interpretarea și aplicarea variantei agravate a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (variantă în vigoare anterior anului 2014) nu este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu constatarea ori sancționarea contravențiilor, ci reținerea variantei agravate este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor.
Am fost onorat să constat că punctul meu de vedere a trezit interes și chiar a născut o opinie contrară. Salut și respect această opinie și nu intenționez să intru într-o polemică pe subiectul cu pricina. Având însă în vedere că „miza” este foarte importantă, urmând a se pronunța o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea problemei de drept în discuție, vreau să fac doar două scurte precizări, pentru a mă asigura că am fost bine înțeles.
O primă precizare este aceea că, în opinia juridică menționată, m-am exprimat exclusiv cu privire la luarea de mită și la varianta agravată a acesteia, care se referă la atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor. Am răspuns punctual la problema de drept ridicată, așa cum a fost formulată de instanța care a făcut sesizarea, respectiv: „Dacă în interpretarea și aplicarea formei agravante a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ( formă în vigoare anterior anului 2014) este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu constatarea ori sancționarea contravențiilor, indiferent dacă infracțiunea de luare de mită nu are legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor, sau reținerea formei agravante este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor”. În sensul celor de mai sus este de precizat un aspect important, respectiv faptul că art. 7 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare anterior anului 2014, reglementa distinct ipoteza luării de mită, în alin. (1), față de cea a traficului de influență, în alin. (3).
Nu am analizat problema în raport cu infracțiunea de trafic de influență, la care se face o extrapolare nejustificată în opinia contrară menționată. Nici nu se putea face o astfel de analiză, având în vedere că, așa cum am precizat mai sus, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma la care se referă chestiunea de drept, privește exclusiv infracțiunea de luare de mită. În legătură cu infracțiunea de trafic de influență și cu aplicarea variantei agravate corespondente, analiza trebuie să fie una diferită, deoarece există o diferență de fond față de infracțiunea de luare de mită. Astfel, în timp ce luarea de mită este o infracțiune de serviciu și se raportează la atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, traficul de influență este o infracțiune în legătură cu serviciul, la care subiectul activ nu este circumstanțiat și, ca atare, fapta nu se referă la vreo atribuție de serviciu a acestuia, ci are legătură cu atribuțiile de serviciu ale unui terț – funcționar/public ( distincția făcută în doctrină pe vechiul Cod penal, între infracțiunile de serviciu și cele în legătură cu serviciul se păstrează, chiar dacă noul Cod se referă la infracțiuni de corupție și, separat, de serviciu). Prin urmare, faptul că în cazul traficului de influență, varianta agravată ar putea fi reținută exclusiv în virtutea calității subiectului activ (este de discutat), reprezintă o altă analiză, irelevantă pentru ipoteza luării de mită.
O a doua precizare este aceea că, deși în opinia juridică menționată m-am referit cu precădere la situația existentă sub incidența legii vechi, așa cum o cerea problema de drept ridicată, am adăugat că soluția este valabilă și în forma actuală a legii, în ipoteza atribuțiilor de serviciu privind constatarea ori sancționarea contravențiilor, din aceleași raționamente. Am făcut această precizare pentru a preîntâmpina o nouă (falsă în opinia mea) problemă de drept, cu conținut identic, în raport cu textul actual al art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Precizez cu acest prilej că, pentru infracțiunea de luare de mită (și nu discut decât despre această infracțiune), soluția propusă de mine în opinia juridică menționată este valabilă și în cazul celorlalte categorii de subiecți activi la care se referă art. 7 din Legea nr. 78/2000, în varianta actuală. Să luăm exemplul judecătorului, la care s-a referit și opinia contrară menționată, considerând că acesta va răspunde, în orice situație în care comite infracțiunea de luare de mită, în baza variantei agravate de la art. 7 lit. b), teza I din Legea nr. 78/2000. După părerea mea, judecătorul va răspunde pentru luare de mită în varianta agravată în discuție, doar în ipoteza în care fapta sa are legătură cu atribuțiile de judecător pe care le are. Ar fi cu totul nejustificat, ba chiar absurd aș putea spune, să se rețină varianta agravată, spre exemplu, în cazul judecătorului care comite infracțiunea de luare de mită, în legătură cu eventualele sale atribuții de cadru didactic, în cazul în care are astfel de atribuții…
Atrag atenția că luarea în calcul exclusiv a calității subiectului activ, indiferent de condițiile obiective ale infracțiunii, atunci când acestea există și au legătură cu respectiva calitate, ar putea conduce la soluții absurde și în cazul altor infracțiuni.
09.01.17
Prof. univ. dr. Valerian Cioclei
Facultatea de Drept, Universitatea din București, Departamentul de Drept penal
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
