Arii de practică: LitigiiAchizitii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativ
ContravenţiiDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergie
Executare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăInternetJocuri de norocMedia & PublicitateMediere
Piaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiSocietăţiTelecomVaria
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
JURIDICE

Scurtă precizare cu privire la interpretarea art. 7 din Legea nr. 78/2000

11 ianuarie 2017 | Radu SLĂVOIU
JURIDICE
1.075 citiri
Print Friendly
 
Radu Slăvoiu

Radu Slăvoiu

Sunt onorat că am ocazia de a participa la o dezbatere științifică, pe tema unui subiect important (interpretarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 78/2000), cu un reputat specialist în dreptul penal.

Nu doresc să transform analiza într-o polemică. Consider însă că întotdeauna o dezbatere onestă, bazată pe argumente, este ceea ce asigură calitate ”vieții juridice”.

Consider necesare două precizări asupra interpretării pe care am dat-o chestiunii în discuție prin articolul din data de 09.01.2017, intitulat ”Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000. O altă interpretare”.

1. Opinia mea – în sensul că sintagmele ”atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor” din cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară datei de 01.02.2014), respectiv sintagmele ”este judecător sau procuror” și ”este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor” din cuprinsul formei actuale a art. 7 lit. b)–c) din Legea nr. 78/2000, reprezintă exclusiv calificări ale subiectului activ al infracțiunii de corupție, și nu circumstanțiază atribuțiile de serviciu în legătură cu care se săvârșește fapta –a avut în vedere, printre altele, și o analiză comparativă a variantelor de agravare de la luarea de mită și de la traficul de influență.

Am considerat această analiză ca fiind pertinentă în contextul problemei în discuție (deși, evident, există deosebiri importante între traficul de influență și luarea de mită) pentru că varianta de agravare este, și a fost și în reglementarea anterioară datei de 01.02.2014, comună celor două fapte. Ceea ce am încercat să arăt este că, după părerea mea, însuși legiuitorul a avut în vedere subiectul activ al luării de mită, și nu atribuțiile acestuia legate de constatarea sau sancționarea contravențiilor, tocmai datorită referirii explicite – și la luarea de mită, și la traficul de influență – la calitatea făptuitorului.

Întrebarea pe care am formulat-o în cuprinsul articolului (”de ce art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 impune explicit ca varianta de agravare să funcționeze în considerarea calității traficantului/cumpărătorului și nu face nicio referire la atribuțiile funcționarului? De ce s-a referit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 la calitatea traficantului și nu la atribuția de serviciu a funcționarului?”) denotă tocmai împrejurarea că, dacă ar fi dorit să protejeze domeniul de activitate (manifestarea corectă în ”constatarea și sancționarea contravențiilor”), legiuitorul nu s-ar fi mulțumit doar cu exprimarea de la luarea de mită (care, după cum se observă, este una prolixă), ci s-ar fi preocupat și de traficul de influență, unde ar fi trebuit să menționeze ceva despre atribuțiile funcționarului, tocmai pentru că el nu este ”parte” la înțelegerea dintre traficant și cumpărătorul de influență.

Sau, poate, considerând că traficul de influență afectează doar percepția publicului asupra funcției, nu și activitatea în sine a funcționarului (pe considerentul că nu e obligatoriu ca traficantul să și facă ceea ce promite – și, de multe ori, așa stau lucrurile), nu ar fi instituit nicio variantă de agravare la această infracțiune.

Care ar fi rațiunea pentru care, dorind să protejeze ”justiția”, legiuitorul l-ar sancționa mai aspru doar pe cel care o lezează în mod direct (mituitul), dar nu și pe cel care o afectează ”mijlocit” (traficantul)?

Logica mea este aceea că, dacă se dorește protejarea domeniului de activitate prin agravarea luării de mită, se agravează și traficul de influență prin referire la acel domeniu de activitate. Cu alte cuvinte, dacă doresc să protejez buna funcționarea a justiției în mod special, îl sancționez mai aspru și pe judecătorul care ia mită, dar și pe colegul lui de instanță care cere bani părții sub promisiunea că va interveni la judecătorul care îi soluționează cauza.

Sau, repet, pe considerentul că cel de-al doilea judecător doar promite, dar nu intervine efectiv, nu îl sancționez mai aspru în nicio situație.

Dar – în condițiile în care art. 7 din Legea nr. 78/2000 utilizează exact aceeași sintagmă pentru agravarea ambelor fapte – nu văd logica pentru care judecătorul care soluționează cauza este sancționat mai aspru doar dacă ia mită pentru a judeca strâmb (așa cum reiese din interpretarea propusă pentru HP), dar colegul lui este sancționat mai aspru și atunci când solicită bani cuiva pentru a interveni la un funcționar în cu totul altă problemă decât judecata (așa cum reiese explicit din art. 7 din Legea nr. 78/2000).

Se observă că ajungem practic la o inversare de roluri: judecătorul-intermediar este întotdeauna sancționat pentru varianta de agravare, nu însă și judecătorul mituit. Spre exemplu, la un examen, judecătorul care, fiind și profesor, primește bani de la un student pentru a-l promova, va răspunde pentru varianta tip a luării de mită, dar colegul lui de la instanță, care, în schimbul unei sume de bani, promite unui student că intervine pentru el la examen, va răspunde pentru varianta agravată a traficului de influență.

Nu cred că aceasta a fost intenția legiuitorului.

Prin urmare, singura rațiune pe care eu o văd din agravarea traficului prin raportare la calitatea traficantului, fără nicio referire la atribuțiile funcționarului, este că aceasta a fost intenția și la agravarea luării de mită (unde, similar, nu există nicio referire la exercitarea atribuțiilor funcționarului) – agravarea de la art. 7 din Legea nr. 78/2000 să funcționeze prin raportare exclusiv la calitatea subiectului activ, și nu prin raportare la atribuțiile pe care le exercită.

2. Opinia pe care am exprimat-o s-a fundamentat pe mai multe argumente. Pot fi considerate corecte sau nu.

Admit și opinia contrară, conform căreia ”ar fi cu totul nejustificat, ba chiar absurd […] să se rețină varianta agravată, spre exemplu, în cazul judecătorului care comite infracțiunea de luare de mită, în legătură cu eventualele sale atribuții de cadru didactic, în cazul în care are astfel de atribuții”.

Recunosc, cu sinceritate, că la prima vedere (momentul ”impactului” cu exemplul), și mie mi s-a părut absurdă situația.

Ceea ce însă interpretăm este un text de lege. Iar faptul că nouă ni se pare absurdă soluția într-un anumit exemplu practic nu mă determină totuși să cred că și legiuitorului i s-a părut neapărat absurdă.

Am arătat, printre altele, că, dacă ar fi dorit să limiteze varianta de agravare a luării de mită exclusiv la faptele aflate în legătură cu atribuții de sancționare a contravențiilor, legiuitorul ar fi putut să o facă foarte simplu, în formularea ”fapta de luare de mită, dacă a fost comisă în legătură (s.n.) cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor…”. În multe alte situații, când a dorit acest lucru, legiuitorul a utilizat chiar asemenea formulări (inclusiv când a incriminat luarea de mită în actualul Cod penal) sau unele echivalente (spre exemplu, la ultraj – ”amenințarea […] săvârșite împotriva unui funcționar public […] în legătură cu exercitarea acestor atribuții”).

De ce nu a făcut-o totuși în art. 7 din Legea nr. 78/2000, nici în varianta anterioară datei de 01.02.2014, nici în varianta actuală?

Poate tocmai pentru că legiuitorul a dorit ca judecătorul care comite infracțiunea de luare de mită, în legătură cu eventualele sale atribuții de cadru didactic, să fie sancționat mai aspru, deoarece este judecător și ar trebui să știe, mai bine ca oricine, că trebuie să se abțină în orice context să ia mită.

Asist. univ. dr. Radu Slăvoiu
Universitatea Nicolae Titulescu din București – Facultatea de Drept

 

CONFERINȚE JURIDICE detalii aici

15 februarie 2017: Probleme dificile de PROCEDURĂ CIVILĂ (ed. 5). Accesul la justiție. Costurile procesului civil. In memoriam VIOREL MIHAI CIOBANU
16 februarie 2017: Probleme dificile de ARBITRAJ (prima ediție). CONFERINȚA BRÂNDUȘA ȘTEFĂNESCU
17 februarie 2017: Probleme dificile de EXECUTARE SILITĂ (ed. 6)

ATELIERE JURIDICE detalii aici

7 februarie 2017: Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de drept penal și drept procesual penal
22 februarie 2017: Spălarea de bani. Pericole concrete și soluții de prevenire
3 martie 2017: Cum putem convinge și impune instanței naționale să adreseze o trimitere preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene?

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲