BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauzele Dobrilă și Vodislav. Arest la domiciliu, decizia CCR nr. 361/2015 și privarea nelegală de libertate. UPDATE: Decizia CEDO (vădit nefondată și deci inadmisibilă)
16.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Cristina Ioana FĂT

 
SMARTBILL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

16 octombrie 2019: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în complet de trei judecători (Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay) și deci în unanimitate a declarat cererea ca fiind inadmisibilă deoarece, printre altele, durata arestului la domiciliu a fost cu mult mai mică decât durata maximă de cinci ani de zile:

33. Furthermore, the applicants did not argue that the measure had been taken unlawfully or that it had been unjustifiably maintained (see paragraph 22 above). The Court accepts that the length of pre-trial detention as well as the reasons for extending that measure constitute a separate issue from that of the lawfulness of that detention, which pertains to Article 5 § 3 of the Convention (see, mutatis mutandis, Buzadji, § 61, and Savca, §§ 38‑39, both cited above). However, it cannot but note that, in the present case, the applicants were not held indefinitely under house arrest; the length of the measure complied with the statutory time-limits for pre-trial detention (soon afterwards the Constitutional Court extended these time-limits to house arrest as well see paragraph 16 above). The duration of their house arrest was also significantly shorter than the five-year maximum allowed in the applicants’ cases (see paragraphs 5 and 9 above, as well as Article 239 of the CCP, quoted in paragraph 13 above). Moreover, that measure was taken and maintained by the courts, which verified its justification at regular intervals (see paragraphs 6-7, and 10-11 above). It was terminated as soon as the courts found that the measure was no longer necessary (see paragraphs 8 and 12 above).
34. In conclusion, the Court does not perceive anything to suggest that the measure of house arrest taken against the applicants was unlawful.
35. In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of Article 5 § 1 of the Convention.
(s.n. – M.M.-B.)

:: decizia CEDO

***

16 ianuarie 2017: Secția a patra, CEDO

Cererile nr. 44489/15 și 45670/15
Daniela DOBRILĂ si Dana Maria VODISLAV împotriva României
depuse la 1 septembrie 2015 și respectiv, 10 septembrie 2015
și comunicate la 5 decembrie 2016

I. Situația de fapt (precum este redată de către reclamante, rezumată de Curte și tradusă de noi)

Reclamanta din primul caz, doamna Daniela Dobrilă este cetățean român, e născută în 1979 și locuiește în Focșani. Reclamanta din al doilea caz, doamna Dana Maria Vodislav este cetățean român, e născută în 1957 și locuiește în Târgu Jiu.

Ambele reclamante sunt reprezentate în fața Curții de către dl I. Panaitescu, un avocat din București.

1. Cererea nr. 44489/15

La 13 martie 2014, reclamanta a fost pusă sub acuzare pentru fapte de corupție în exercitarea funcțiilor sale în calitate de funcționar public.

La 14 martie 2014, procurorul introdus la Tribunalul Cluj o cerere de plasare a reclamantei în arest preventiv. Judecătorul a considerat că nu era necesar arestul preventiv. Cu toate acestea, reclamanta a fost pusă sub arest la domiciliu pentru o perioadă de treizeci de zile.

Tribunalul Cluj a prelungit, lunar, măsura preventivă. Toate obiecțiile reclamantei cu privire la prelungirea arestului la domiciliu au fost respinse în mod constant de către instanța de judecată.
La 1 iulie 2015, instanța a considerat că o astfel de măsură restrictivă nu mai era necesară astfel că reclamanta a fost eliberată sub supraveghere judiciară.

2. Cererea nr. 45670/15

La 25 februarie 2014, reclamanta a fost pusă sub acuzare pentru fapte de corupție comise în exercițiul funcțiilor sale în calitate de funcționar public. La 19 februarie 2014, reclamanta a fost plasată în arest la domiciliu pentru o perioadă de treizeci de zile prin decizia Tribunalului Gorj.
Măsura a fost prelungită, lunar, de către instanță. Toate obiecțiile reclamantei cu privire la prelungirea arestului la domiciliu au fost respinse în mod constant de către instanța de judecată.

La 5 mai 2015, Tribunalul Județean Gorj a considerat că o astfel de măsură restrictivă nu mai era necesară în cazul reclamantei și a dispus eliberarea dar sub supraveghere judiciară.

II. Dreptul intern relevant

Dispozițiile relevante cuprinse în Codul de procedură penală în vigoare la momentul în cauză sunt după cum urmează:

Articolul 202
Scopul și aplicabilitatea măsurilor preventive

„(4) Măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cauţiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventivă”

Articolul 222
Durata arestului la domiciliu
„(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile.
(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.”

Articolul 239
Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă

„(1) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.”

La 7 mai 2015, Curtea Constituțională a României a adoptat decizia nr. 361 care a intrat în vigoare la data de 12 iunie 2015. În această decizie, Curtea Constituțională a considerat că dispozițiile Codului de procedură penală care reglementează măsura preventivă de arest la domiciliu erau neconstituționale deoarece nu au prevăzut o durată totală maximă a măsurii atunci când aceasta este luată în cursul judecății în primă instanță, astfel cum a fost cazul pentru arestarea preventivă.

Codul de procedură penală a fost modificat ulterior prin Ordonanța Guvernului nr. 24/2015, în scopul de a reflecta decizia Curții Constituționale. Textul modificat al articolului 222, care a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2015, a menționat că dispozițiile articolului 239 din Codul de procedură penală care reglementează măsura arestării preventive în cursul judecății sunt aplicabile și în cazul arestului la domiciliu.

III. Capăt de cerere:

Reclamantele se plâng că arestul la domiciliu, în măsura în care acesta a fost efectuat după punerea sub acuzare a acestora și s-a prelungit, depășind perioada inițială de treizeci de zile în absența unei durate totale maxime prevăzute de lege, nu a fost „legal” în sensul articolului 5§1 din Convenție.

IV. Întrebări adresate părților:

Au fost reclamantele private de libertate prin încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție?
Mai ales, condițiile de arest la domiciliu ale reclamanților prevăzute de legislația internă au îndeplinit standardele de „legalitate” stabilite de această dispoziție (a se vedea Savca c. Republicii Moldova, cererea nr. 17963/08, din 15 martie 2016)?

Cristina Ioana Făt (traducere)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea din București

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.