Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Dreptul de uzufruct asupra acțiunilor
18.01.2017 | Alina STĂVARU, Dan-Vlad DRUȚĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Stăvaru

Alina Stăvaru

Dan-Vlad Druță

Dan-Vlad Druță

1. Considerații preliminare

Unul dintre obiectivele declarate ale adoptării Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil (NCC) a fost implementarea unui sistem monist de drept privat. Schimbarea fundamentală de optică a legiuitorului român a produs transformări semnificative în cadrul dreptului societar, transformări ale căror efecte continuă să se cristalizeze.

O modificare importantă survenită odată cu intrarea în vigoare a NCC este abrogarea dispozițiilor referitoare la dreptul de uzufruct asupra acțiunilor din Legea nr. 31/1990 (Legea societăților) și reglementarea concomitentă a dreptului de uzufruct asupra acțiunilor în NCC. Având în vedere importanța practică a noilor prevederi, dar și faptul că doctrina nu s-a aplecat asupra subiectului, ne propunem să analizăm succint mecanismul exercitării dreptului de vot în noua reglementare, cu speranța că vom contribui la conturarea unei imagini mai clare a modului în care noile dispoziții se corelează cu prevederile dreptului societar.

2. Reglementarea generală

Dreptul de uzufruct este reglementat de NCC în articolele 703748. Reluând în mare măsură reglementările vechiului Cod civil, noile prevederi aduc și modificări importante regimului aplicabil dreptului de uzufruct. Mai exact, dreptul de uzufruct este cesibil în noua reglementare, iar uzufructuarul are posibilitatea de a schimba destinația bunului dacă printr-o asemenea măsură nu-l prejudiciază pe nudul proprietar. De asemenea, NCC a introdus o subsecțiune distinctă pentru dreptul de uzufruct asupra bunurilor incorporale (creanțe, acțiuni, părți sociale), aducând importante clarificări în acest domeniu.

În ceea ce privește dreptul de uzufruct asupra acțiunilor, NCC oferă o reglementare distinctă doar cu privire la repartizarea dividendelor și exercițiul dreptului de vot, reglementarea acestuia din urmă fiind analizată în secțiunea următoare[1]. Prin urmare, dispozițiile referitoare la uzufructul asupra bunurilor corporale se vor aplica în mod corespunzător și uzufructului care are ca obiect acțiunile.

Prerogativele principale ale uzufructuarului sunt, bineînțeles, dreptul de folosi bunul și dreptul de a culege fructele acestuia. Dispozițiile care interesează din acest punct de vedere sunt cele ale art. 703 și cele ale art. 709. Art. 703, definind uzufructul, prevede că acesta este „dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța”, iar art. 709 stipulează că „în lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele”. Ușor de înțeles în cazul bunurilor corporale, exercițiul acestor atribute dezmembrate din dreptul de proprietate prezintă particularități în cazul bunurilor incorporale.

Referindu-ne strict la acțiuni, observăm că dreptul de folosință al uzufructuarului ar trebui să se realizeze tocmai prin intermediul dreptului de vot din cadrul adunărilor societății, în timp ce dreptul de a culege fructele se transpune în cele mai multe cazuri în dreptul uzufructuarului de a dobândi dividendele[2]. Pe de altă parte, uzufructuarul are obligația de a menține substanța bunului, ceea ce în dreptul societar s-ar transpune prin obligația acestuia de a nu lua decizii cu privire la dizolvarea societății, majorarea de capital social etc. Acestea au fost considerentele care au stat la baza noilor prevederi referitoare la exercițiul dreptului de vot, prevederi care vor fi analizate în continuare.

3. Exercitarea dreptului de vot

Reglementarea referitoare la exercițiul dreptului de vot se regăsește în art. 741 din NCC. Odată cu intrarea în vigoare a acestui articol a fost abrogat articolul 124 alin. (1) din Legea societăților, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea de punere în aplicare a NCC).

Spre deosebire de prevederile din Legea societăților, repartizarea dreptului de vot între uzufructuar și nudul proprietar nu se mai realizează în funcție de tipul adunării generale (uzufructuarul – adunarea ordinară; nudul proprietar – adunarea extraordinară), ci în funcție de obiectul deciziilor ce urmează a fi luate[3]. Totodată, dacă în condițiile reglementării din Legea societăților se considera de către unii doctrinari că prevederile sunt de ordine publică în lipsa unei dispoziții legale care să permită părților derogarea[4], NCC reglementează expres posibilitatea părților de a prevedea un alt regim aplicabil dreptului de vot în adunările societății.

În acest context, se pune problema limitelor pe care părțile trebuie să le respecte în momentul reglementării convenționale a dreptului de vot. Altfel spus, au părțile libertatea să prevadă, de exemplu, exercitarea dreptului de vot exclusiv de către uzufructuar sau de către nudul proprietar? Pentru a oferi un răspuns acestei întrebări trebuie să luăm în considerare, pe de o parte, interdicția cesiunii dreptului de vot reglementată de Legea societăților în art. 128, iar, pe de altă parte, elementele esențiale ale dreptului de uzufruct.

3.1. Incesibilitatea dreptului de vot

Interdicția ce privește cesiunea dreptului de vot este una absolută[5]. Prin urmare, orice convenție prin care se urmărește cesiunea este nulă absolut, iar hotărârea care s-a adoptat în baza respectivei convenții este lovită de nulitate absolută în măsura în care, în lipsa participării contractantului/contractanților, majoritatea necesară pentru adoptarea hotărârii nu ar fi fost îndeplinită[6].

Bineînțeles, simpla constituire a dreptului de uzufruct și respectarea dispozițiilor supletive impuse de Codul civil nu constituie o încălcare a acestei interdicții, întrucât aceasta este o libertate oferită părților chiar de către legiuitor care a considerat că, în această situație, este admisibilă disocierea dreptului de vot de acțiune. Chiar și în situația în care părțile înțeleg să profite de prevederile art. 741 alin. (3) din NCC, în sensul repartizării diferite a dreptului de vot, interdicția nu este încălcată, deoarece aceasta privește doar situațiile în care o persoană dobândește dreptul de vot fără a avea însă niciun drept asupra acțiunii[7].

Mai exact, interdicția se referă la convențiile în care obiectul obligației este dreptul de vot, detașat de orice drept asupra acțiunii. Or, în această ipoteză uzufructuarul dobândește dreptul de vot în baza atributelor ce izvorăsc din dreptul real asupra acțiunii[8] și, în plus, legiuitorul oferă părților libertatea de a deroga de la dispozițiile din NCC. Desigur, dacă drepturile de vot sunt transferate prin intermediul constituirii dreptului de uzufruct cu singurul scop de a eluda interdicția, transferul va fi nul[9]. Această concluzie se impune în baza art. 1237 din NCC, potrivit căruia cauza este ilicită când scopul contractului este acela de a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Trebuie amintit, însă, că, în temeiul art. 1239 alin. (2) din NCC, existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară, fiind vorba, în esență, despre o problemă de probațiune.

3.2. Prerogativele uzufructuarului

După cum aminteam și în prima secțiune (Cadru general), prerogativele esențiale ale uzufructuarului sunt folosința bunului și culegerea fructelor. Deși prevederile art. 709 menționat anterior sunt derogatorii, acestea nu trebuie interpretate în sensul în care ar permite părților să stipuleze că uzufructuarul nu are dreptul să folosească bunul sau dreptul să culeagă fructele, întrucât acestea sunt prerogativele sale esențiale. Derogarea la care face referire art. 709 privește caracterul exclusiv[10] al acestor prerogative. Într-adevăr, părțile pot stipula exercitarea folosinței bunului sau culegerea fructelor în comun, dar nicidecum culegerea fructelor sau folosința bunului doar de către nudul proprietar, în aceste ultime cazuri nemaiputând fi vorba despre un drept de uzufruct.

Acesta este raționamentul care stătea la baza susținerii doctrinare, în temeiul art. 124 din Legea societăților, potrivit căreia nudul proprietar nu ar putea niciodată să voteze în adunarea generală ordinară cu privire la distribuirea dividendelor[11]. De asemenea, acest raționament este utilizat și de către jurisprudența franceză, în baza unei reglementări similare celei din art. 124 din Legea societăților înainte de abrogarea acestuia, pentru a decide limitele libertății părților în ceea ce privește posibilitatea derogării de la prevederile legale. Astfel, se consideră, pornind de la regulile generale referitoare la dreptul de uzufruct potrivit cărora prerogativa de a culege fructele este o prerogativă esențială a uzufructuarului, că uzufructuarul nu poate fi privat de dreptul său de a vota cu privire la distribuirea dividendelor[12].

Cu privire la noua reglementare, în doctrină se apreciază că exemplificarea legiuitorului din art. 741 alin. (2) are rolul de a sublinia că dreptul de vot se exercită doar excepțional de către nudul proprietar[13]. Mai precis, se consideră că „legiuitorul – pe drept cuvânt – a dorit să accentueze ideea că drepturile nudului proprietar în materie de vot nu trebuie extinse dincolo de ceea ce este necesar pentru a-și conserva nuda proprietate[14]. Se observă că, în această opinie pe care nu o împărtășim, articolul 741 alin. (3) trebuie interpretat restrictiv. În schimb, dat fiind faptul că se apreciază că regula o constituie exercițiul dreptului de vot de către uzufructuar, s-ar părea, mergând pe această linie de gândire, că părțile dispun de o libertate mai accentuată în ipoteza repartizării către uzufructuar a dreptului de vot alocat de NCC nudului proprietar.

În opinia noastră, dreptul de vot poate aparține nudului proprietar și în ipotezele în care nu este necesară conservarea nudei proprietăți, art. 741 alin.(3) lăsând o importantă putere de apreciere părților, cu condiția respectării prerogativelor esențiale ale uzufructuarului. Dacă ne raportăm la extinderea dreptului de vot al uzufructuarului, considerăm că limita care impune respectarea prerogativelor esențiale ale nudului proprietar poate fi interpretată mai flexibil, în condițiile în care în NCC i se permite uzufructuarului să schimbe destinația bunului, ceea ce semnifică o îndepărtare de la concepția clasică potrivit căreia uzufructuarul nu ar putea să facă niciun act care ar putea afecta substanța bunului[15].

Cu toate că lista ipotezelor în care dreptul de vot poate aparține uzufructuarului poate fi extinsă prin voința părților, o limită importantă în exercițiul acestuia este reprezentată de standardul bunului proprietar prevăzut de art. 713 alin. (1). De asemenea, trebuie menționat faptul că uzufructul se poate stinge în situația în care uzufructuarul abuzează de folosința bunului. O astfel de situație s-ar putea întâlni în ipoteza în care uzufructuarul ar vota pentru adoptarea unei decizii care ar conduce la scăderea drastică a valorii acțiunilor, de exemplu.

4. Opozabilitatea repartizării dreptului de vot

Conform art. 741 alin. (3) din NCC, repartizarea dreptului de vot în alte condiții decât cele prevăzute expres în alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol nu este opozabilă terților decât în măsura în care aceștia au cunoscut-o în mod expres. Codul nu reglementează modalitatea în care ar trebui să se efectueze opozabilitatea, astfel încât mai multe soluții pot fi la îndemână. În consecință, opozabilitatea s-ar putea realiza prin înscrierea unei mențiuni în actul constitutiv, înscrierea în registrul acționarilor a unor mențiuni referitoare la acest aspect sau prin înregistrarea unei mențiuni la Registrul Comerțului.



[1] O problemă interesantă este aceea a formalităților necesare pentru constituirea/opozabilitatea dreptului de uzufruct. Într-o opinie pe care nu o împărtășim (I. Popa, „Despre uzufructul valorilor mobiliare în viziunea noului Cod civil”,în RRDP, nr. 4/2015, par. 9, lit. B) se consideră că, pentru a se realiza opozabilitatea dreptului de uzufruct, trebuie aplicate prevederile referitoare la uzufructul asupra creanțelor. Așadar, pentru a fi opozabil acționarilor, actul de constituire a dreptului de uzufruct ar trebui să fie înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, iar, în ceea ce privește societatea, opozabilitatea s-ar realiza prin simpla notificare a acesteia, societatea fiind în această situație, în comparație cu situația uzufructului asupra creanței, debitorul cedat. Pe de altă parte, este evident că dreptul de uzufruct va trebui să fie menționat în registrul acționarilor.
[2] În această privință, trebuie amintite dispozițiile art. 548 alin. (4) din NCC care enumeră printre fructele civile și dividendele. Se pune astfel capăt unei lungi dezbateri doctrinare referitoare la natura juridică a dividendelor.
[3] Primul alineat al art. 741 prezintă regula generală, menționând că dreptul de vot aferent unei acțiuni aparține uzufructuarului. Potrivit celui de al doilea alineat, însă, nudul proprietar păstrează dreptul de vot asupra deciziilor care au ca efect modificarea substanței bunului principal (cele referitoare la capitalul social, încetarea societății sau reorganizarea acesteia).
[4] M. Șcheaua, Legea societăților comerciale nr. 31/1990 comentată și adnotată, All Beck, București, 2000, p. 273.
[5] În acest sens, S. David, Comentariul articolului 128 în St. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților. Comentariu pe articole, ed. a 5-a, C.H. Beck, București, 2014, p. 419.
[6] Ibidem, p. 420.
[7] Trebuie menționat că, în doctrină, se consideră că incesibilitatea este stipulată de legiuitor având în vedere raportul de accesorialitate care există între dreptul de vot și acțiune. În acest sens, I. Adam, C. N. Savu, Legea societăților comerciale. Comentarii și explicații, C.H. Beck, București, 2010, pp. 383-384.
[8]Dreptul uzufructuarului de a vota în cadrul adunării generale ordinare nu izvorăște din voința nudului proprietar de a-i conferi uzufructuarului o împuternicire în acest sens, ci din atributele care caracterizează conținutul dreptului de uzufruct, și anume posesia și folosința asupra acțiunilor”(Ibidem, p. 374).
[9] S. David, op. cit., p. 420.
[10] S. Cercel, Comentariul articolului 709 în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012, p. 769.
[11] I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 375.
[12] În acest sens, a se vedea Ph. Merle, Droit commercial. Sociétés commerciales, 14e edition, Dalloz, Paris, 2010, pp. 584-585.
[13] S. David, Comentariul articolului 124, în op. cit., p. 410.
[14] Ibidem.
[15] Pentru o interpretare modernă a noțiunii de uzufruct, în care obligația de menținere a substanței bunului este apreciată prin raportare la destinația bunului, a se vedea A. Verbeke, B. Vedickt, D. Massland, The many faces of usufruct în C. G. Van der Merwe, A. Verbeke (ed.), Time limited interests in land, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, pp. 44-46. NCC pare să adopte o viziune asemănătoare asupra acestei obligații a uzufructuarului, astfel încât devine extrem de importantă stabilirea clară, pe cale convențională, a destinației bunului.


Counsel Alina StăvaruRTPR Allen & Overy
Junior Associate Dan-Vlad DruțaRTPR Allen & Overy

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.