BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
20 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse | Proiect. UPDATE: Reacții: PICCJ. DNA. Asociația VeDem Just. UNJR. Ministerul Justiției. CSM. Freedom House România, Expert Forum, CRPE, GDS, Institutul pentru Politici Publice, Funky Citizens. DIICOT. Președintele României. CSM: aviz negativ. | Poziția Transparency International România

26.01.2017 | JURIDICE.ro
Newsletter
Instagram
Facebook

Marți, 24 ianuarie 2017, Transparency International România, analizând cu spirit critic constructiv textele celor două poiecte de OUG a  formulat următoarele puncte de vedere cu privire la conținutul acestora și posibilul lor impact asupra cadrului de reglementare, recomandând Guvernului, pe calea procedurilor privind transparența decizională, ajustarea acestor texte astfel încât să asigure coerența politicii penale a statului, și nu în ultimul rând să răspundă nevoilor societății românești, potrivit unui comunicat al Transparency International România:

I. Analiză și observații privind proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală

I.1 Aspecte generale

În acest context, reiterăm faptul că în anul 2009, atunci când au fost adoptate reglementările penale în vigoare la acel moment și care sunt vizate de actualele proiecte de modificare, Transparency International România a realizat și publicat un sondaj de opinie cu privire la ”Ce ar vrea opinia publică să fie legiferat în Codul Penal şi Codul Civil” – datele raportului sociologic reprezentativ la nivel național se găsesc la adresa(aici), precum și o analiză cu privire la impactul noilor reglementări asupra anchetării și sancționării faptelor de corupție (aici).

Apreciem că pe parcurs elementele acelei analize au fost remediate, însă erorile necorectate au făcut obiectul unor decizii ale Curții Constituționale care cer în continuare clarificarea cadrului de reglementare. Răspunsul pe care Guvernul îl pregătește trebuie să fie corelat cu așteptările societății în ansamblul său, pentru a putea în mod democratic să își realizeze funcția de stabilire a politicii penale a statului.

I.2 Analiza existenței sau nu a caracterului de urgență

Conform prevederilor legale atunci când Curtea Constituțională declară un text de lege neconstituțional sau condiționează constituționalitatea acestuia de redactarea mai clară a normei de incriminare, în termen de 45 de zile Parlamentul trebuie să revizuiască textul conform pronunțării Curșii. La 45 de zile textul normativ iese din vigoare. Orice vid sau viciu de reglementare în materie penală este în favoarea celor care comit infracțiuni pe această perioadă, aspect mai grav atunci când se discută de legalitatea procedurii de urmărire penală în lumina obligațiilor constituționale la un proces echitabil. Astfel se impune corectarea de urgență a legislației penale (atât de drept substanțial câț și de drept procedural) pentru ca justiția să își poată urma cursul pentru infracțiunile săvârșite în această perioadă.

Astfel, apreciem faptul că în lumina publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și deci a lipsirii de efecte juridice a art. 297 (1) – abuzul în serviciu, din Codul Penal, Guvernul înțelege să caute soluții pentru punerea în acord a textului normativ cu decizia amintită și acoperirea acestui vid legislativ, având în vedere faptul că mai mult de un sfert din cazurile raportate anual de DNA se întemeiau pe dispozițiile acestui articol și pe cele ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 care face trimitere la cel dintâi.

În ceea ce privește modificările aduse codului d procedură penală se observă de asemenea caracterul de urgență dat de hotărârile Curții Constituționale, însă fără a se trata toate aspectele ce au făcut obiectul deciziilor de neconstituționalitate, cum ar fi cu titlu de exemplu hotărârile Curții privind reglementarea procedurilor în cameră preliminară sau cu privire la probe.

I.3 Analiza conținutului reglementării si observații:

I.3. a) Redactarea noului text de incriminare pentru infracțiunea de abuz în serviciu
Solicităm, în acest context, Guvernul să aibă în vedere stabilirea unui regim sancționator adecvat gravității faptelor incriminate și a impactului pe care acestea îl produc asupra intereselor publice și private afectate, precum și un regim corespunzător din perspectiva termenelor de prescripție aplicabile.

Astfel, propunem o analiză comparativă a modului în care a fost reglementată în ultimii ani infracțiunea de abuz în serviciu, atât din perspectiva conținutului, cât și a regimului sancționator și a celui privind prescripția, cu un interes deosebit pentru Transparency International Romania asupra abuzului în serviciu asimilat faptelor de corupție:

Tabel comparativ evoluția reglementării cu impact asupra prescripției și a limitelor de pedeapsă pentru abuzul ca faptă de corupție

Din analiza comparativă de mai sus rezultă următoarele:

1. Noul cod penal, respectiv textul legal actual, unifică într-o singură infracțiune cele trei forme ale abuzului în serviciu, oferind o protecție egală diferitelor tipuri de valori sociale ocrotite, respectiv punând în plan de egalitate interesul public în raport cu cel privat, stabilind același regim sancționator, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani. În raport de dispozițiile Legii nr. 78/2000, limitele de pedeapsă majorate potrivit acesteia conduc la un maxim special de 9 ani și 4 luni.

2. Față de această situație, propunerea de modificare a acestui articol, stabilește din nou un regim sancționator diferit în funcție de valoarea socială ocrotită, respectiv de interesul ocrotit și leagă existența faptei penale de producerea unui prejudiciu de peste 200000 lei, adică echivalentul a aproximativ 44000EUR. Mai mult decât atât, regimul sancționator ales pentru fapta cea mai gravă – adică cea care produce și un prejudiciu cuantificabil în bani, este similar cu regimul sancționator cel mai scăzut potrivit vechiului cod penal, în care maximul pentru fapta tip era de închisoare de 3 ani, în condițiile în care minimul este redus la închisoare de 6 luni sau amendă, iar pentru fapta săvârșită pe criterii discriminatorii, regimul sancționator este și mai redus – închisoare de la o lună la un an sau amendă. Reducerea acestor limite de pedeapsă pentru fapta prevăzută de Codul Penal produce efecte și în ceea ce privește limitele de pedeapsă majorate conform dispozițiilor Legii nr. 78/2000, acestea scăzând de la maxim special arătat la punctul 1 la 4 ani, adică o reducere cu mai mult de jumătate.
Această propunere legislativă vine să altereze și regimul prescripției aplicabile. Dacă potrivit ambelor reglementări anterioare, termenul de prescripție pentru fapta săvârșită în forma prevăzută de Legea nr. 78/2000 era de 8 ani, potrivit noii propuneri de reglementare, acesta va fi de 5 ani.

3. Dezincriminarea faptelor care prin conținutul lor juridic special ar reprezenta infracțiuni dar prin cuantumul prejudiciilor se situează sub un prag valoric de 200.000 lei reprezintă o opțiune de politică penală neadecvată pentru fenomenologia abaterilor de la lege în administrație. Ca exemplu de profil de faptă care ar urma să fie neacoperit de prevederile legii de incriminare în varianta propusă:
– Dacă un funcționar public în exercitarea atribuțiilor fraudează o procedură de achiziție publică cu valoare de 190.000 lei (peste plafonul de achiziția directă stabilit de Legea 98/2015) prin îndeplinirea unui act contrar legii atunci acesta nu face obiectul infracțiunii de abuz în serviciu, aplicându-se doar sancțiuni administrative și de recuperare dacă are patrimoniu acoperitor. (context doar cu valoare de exemplu)
– De asemenea, dacă un funcționar public refuză timp de 3 ani eliberarea unei autorizații de construcție prin îndeplinirea atribuțiilor contrar legii, dacă paguba prin întârzierea dreptului de a dispune de bunul imobil propriu nu este de 200.000 lei, atunci această faptă este de natură disciplinară și eventual civilă delictuală.(context doar cu valoare de exemplu)

4. Este necesar ca limitele de pedeapsă și pentru discriminare (interzisă de Constituția României în art. 16) să fie egale la abuzul în serviciu dacă discriminarea se produce sub forma infracțiunii

5. Prevederea la litera (3) a articolului 297 propus prin proiectul de Ordonanță de Urgență și anume “Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”urmărește în mod corect să elimine mecanismul de autosesizare a organului de urmărire penală, dar este inoportun ca formulare pentru că prin acesta se încalcă principiul oficialității specific dreptului penal atunci când valorile sociale ocrotite privesc interesul public și sau drepturile și libertățile constituționale ale persoanelor. Astfel legea penală ocrotește ordinea de drept și apără valorile sociale cărora legiuitorul le conferă această protecție.
Prin condiționarea urmăririi penale de depunerea plângerii prealabile de către persoana vătămată se elimină situația în care la o verificare legală se descoperă săvârșirea infracțiunii dar persoana vătămată (apatrid, cetățean străin, rezident sau cetățean român) nu știe că acea conduită este contrară legii și că prin modalitatea de săvârșire reprezintă infracțiune. Principiul oficialității presupune ca legea penală să poată opera și din oficiu.

Chiar dacă criticile formulate în spațiul public privind imposibilitatea de urmărire a abuzului în serviciu contra intereselor publice în lipsa plângerii semnate de reprezentantul autorității prejudiciate sunt nefondate, pentru că în acest caz interes general are orice persoană ca un drept de sezină în interes public, rămâne neacoperită situația în care fapta penală s-a produs, consecințele de la alineatul (2) s-au materializat dar persoana nu știe că se poate îndrepta cu plângere penală, ci revine doar cu plângeri administrative. O asemenea ipoteză trebuie soluționată de către legiuitor fie prin eliminarea alin (3) fie prin redactarea textului astfel încât să garanteze principiul oficialității în dreptul penal.

Astfel pledăm pentru un echilibru atât în această privință, cât și în cele ce urmează privind modificarea Codului de procedură penală pentru a se asigura transpunerea Directivei CE/2016/343/UE, de aceea este necesar ca redactarea să acopere toate variațiunile situației de fapt acoperite de legea penală și să acorde garanțiile de acces la justiție pentru toate persoanele eliminând obstacolele în calea urmăririi penale în paralel cu întărirea garanțiilor procesuale ale persoanelor cercetare, ca o expresie a regimului de securitate juridică și protecție a drepturilor omului pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

I.3.b) Redactarea noului text de asimilare a regimului de funcționar public
Cu privire la prevederile art. 308 alin (1) așa cum sunt ele propuse prin OUG considerăm că rămân în continuare vagi, asimilând noțiunea de funcționar public pentru “însărcinare de orice natură” și “în cadrul oricărei persoane juridice”.

I.3.c) Redactarea noului text al art. 25 alin (5) din codul de procedură penală
Prevederea normativă se impune a fi completată astfel încât în cazul ipotezelor în care instanța penală se desesizează legal cu judecarea cauzei penale, dar nu ca urmare a retragerii sau restrângerii plângerii prealabile, să poată să asigure termenul discontinuitate termenului de prescripție asupra acțiunii civile. Astfel se garantează că acțiunea conexă civilă din cadrul procesului penal la care justițiabilul a aspirat ca și cale de remediu în mod legitim nu este de natură a afecta dreptul efectiv la realizarea interesului legitim ori a reparației civile. Este de natura sinergiei legislative să acopere mijloacele efective de realizare a intereselor legitime în justiție în cazul în care se realizează întrepătrunderii între ramurile de drept sau competențele materiale de judecată ale instanțelor judecătorești.

I.3.d) Redactarea noului text al art. 290 prin introducerea alin. (3) din codul de procedură penală

Rațiunea pentru care a fost introdus acest alineat chiar dacă acoperă prevederile și standardele stabilite prin principiile care stau la baza Directivei CE/2016/343/UE nu este corect acoperită de soluția legislativă, pentru că ea afectează posibilitatea de înfăptuire a actului de justiție în toate domeniile de reglementare ale codului penal. Legiuitorul trebuie în mod legitim să răspundă comandamentelor de îndreptare a fenomenelor de derapaje ca urmare a modului în care autoritățile interpretează textele normative, venind cu îmbunătățiri și mecanisme de prevenție a acestor derapaje.

Considerăm că soluția aleasă este eronată în raport de rațiunile care au impus-o dar și de efectele pe care le produce pentru următoarele motive:

1. Cauza principală a acestei reglementări este abuzul de prevederea privind tranzacția penală, introdusă complet inoportun și neadecvat în 2009. Modalitatea de soluționare a tranzacției penale conducea la impunitate pentru participanții la săvârșirea de infracțiuni, in anumite situații și pe bază de spejur. Propunerea legislativă menține această impunitate și reduce doar termenul până la care se poate încheia o asemenea veritabilă tranzacție penală.

2. Reducerea de termen la 6 luni afectează o serie de tehnici operative de detectare și investigare a criminalității în care un important instrument este indulgența în schimbul cooperării, spre exemplu în traficul de droguri, crimă organizată etc. După termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei (fie continuată sau nu) interesul legitim de cooperare este lipsit de rezultat.

3. Soluția legislativă afectează și pe cei au participație improprie la săvârșirea infracțiunii și la care termenul de 6 luni ar trebui extins până la termenul de prescripție a răspunderii penale pentru respectiva participație. In realitate fapta principala are pedepse mai mari pentru făptuitor decât pentru persoane care au o participație improprie. Interesul general al legii penale este acela de a descoperii și sancționa săvârșirea infracțiunilor. Ex:Este preferabil să existe posibilitatea persoanei care are cunoștință de săvârșirea unui omor și care a tăinuit să denunțe pe o perioadă mai lungă, beneficiind de clemența legii decât să tacă pe vecie în cazul depășirii termenului de 6 luni.

4. Limitarea abuzului de instituția tranzacției penale trebuie să se regăsească în textul de procedură mai larg prin limitarea efectelor clemenței penale exclusiv la sancțiunea din respectivul dosar și nu la reducerea pedepselor din alte dosare proprii pentru denunțarea unor fapte diferite de contextul cauzei. Prin această abordare s-ar asigura și nealterarea regimului sancționator stabilit de legea penală pentru săvârșirea de infracțiuni, doar pentru colaborarea la descoperirea unor infracțiuni diferite ale altor persoane. De altfel principiile Directivei CE/2016/343/UE impun limitarea practicilor de tranzacție penală tocmai din acest motiv.

I.4. Concluzii și recomandări:
Considerăm că estenecesară clarificarea argumentelor care justifică ajustarea doar punctuală a regimului sancționator stabilit de codul penal în vigoare. Este adevărat că regimul sancționator stabilit de acesta necesită o revizuire, pentru a asigura o proporție justă între valorile sociale ocrotite și limitele de pedeapsă stabilite, acest fapt rezultând încă de la momentul elaborării acestui act normativ, după cum se poate observa în rezultatele sondajului Tranparency International România privind așteptările populației referitor la politica penală a statului în 2009 (disponibil aici, la paginile 22 – 41. Totuși apreciem că în viitor (după soluționarea prezentele reglementări care au caracter de urgență) această revizuire trebuie să fie una sistematică, care să răspundă cerințelor societății și care să vizeze în mod echilibrat atât majorarea unor limite de pedeapsă, cu este de pildă cazul violului, pentru care majoritatea respondenților ar aplica o pedeapsă mai mare de 20 de ani, în condițiile în care codul prevede o pedeapsă cu închisoarea de maxim 18 ani pentru situația în care fapta a avut ca urmare moartea victimei, sau reducerea altora.

A. Propunem pentru soluționarea acestor aspecte:
1. Stabilirea unui regim sancționator unic pentru fapta de abuz în serviciu, indiferent de valoarea socială ocrotită, respectiv un singur set de limite de pedeapsă, atât pentru fapta care vatămă interesul privat, cât și pe cel public sau pentru îngrădirea unor drepturi prin discriminare.
2. Stabilirea unor limite de pedeapsă care să ia în considerare un regim mediu față de reglementările care au guvernat lupta anticorupție în ultimii 10 ani și care să permită menținerea aceluiași regim în ceea ce privește prescripția. În acest sens propunem stabilirea unui minim de de pedeapsă pentru infracțiunea tip de 1an și a unui maxim de 6 ani.

B. Nu în ultimul rând, având în vedere concluziile sondajului cuprinse la pag. 49, potrivit cărora ”opinia publică așteaptă o mai mare responsabilizare din partea șefilor instituțiilor înprivința aplicării legii.Românii consideră că în mod egal sesizarea trebuie să poată fi depusă de oricepersoană interesată, precum și de partea vătămată”, solicităm totodată revizuirea textului de modificare a Codului de procedură penală care limitează posibilitatea depunerii unui denunț la termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Această solicitare vine pe fondul faptului că, în privința abuzului în serviciu care vatămă interesul public, orice contribuabil poate avea calitate de persoană vătămată. Totuși, neputând demonstra un prejudiciu direct/ personal de peste 200000 lei, ar putea fi pus în discuție interesul acesteia de a formula o plângere penală, ceea ce califică sesizarea drept denunț. Ori în aceste condiții ar constitui o ”habitus diabolica” (condiție imposibilă) limitarea posibilității de denunțare la 6 luni de la săvârșirea faptei, având în vedere că majoritatea situațiilor de acest fel sunt scoase la iveală fie de controale ale altor organe ale statului (realizate de cele mai multe ori anual), fie de schimbarea titularului de portofoliu (de funcție) care poate fi utilizat în mod abuziv.
Apreciem că astfel revizuite, aceste demersuri legislative sunt în măsură să răspundă în egală măsură atât provocărilor identificate în notele de fundamentare întocmite, cât și nevoii de a aduce soluții care să nu creeze alte inadvertențe în cadrul de reglementare.

I.5. Amendamente propuse:

Cod penal: Art. 297. Abuzul în serviciu

Text propus prin ordonanța proiectul de ordonanță:
(1)  Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, nu îndeplineşte un act sau îndeplineşte  un act contrar legii şi prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei unei persoane fizice sau unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)  Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepsește de la o lună la un an sau cu amendă.
3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Amendarea textului propusă de Transparency International Romania:
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, nu îndeplineşte un act sau îndeplineşte  un act contrar legii şi prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei unei persoane fizice sau unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani sau cu amendă.
2) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepsește de la 1 la 6ani sau cu amendă.
Eliminarea completa a alineatului (3) din proiect.

Cod penal: Alineatul (1) al articolului 308

Text propus prin ordonanța proiectul de ordonanță:
„(1) Dispozițiile art. 289 – 292, 295, 297, 299, 300 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”

Amendarea textului propusă de Transparency International Romania:
„(1) Dispozițiile art. 289 – 292, 295, 297, 299, 300 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în interes public în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei unei persoane juridice dintre cele menționate la art. 175.

Cod procedura penală: Alineatul (5) al articolului 25

Text propus prin ordonanța proiectul de ordonanță:
„(3) Denunțul se depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, sub sancțiunea lipsirii acestuia de efectele juridice prevăzute de lege care conduc la înlăturarea răspunderii penale.”

Amendarea textului propusă de Transparency International Romania:
„(3) Denunțul se depune la organul de urmărire penală competentîn termen de 6 luni înăuntrultermenului de prescripțiede la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, sub sancțiunea lipsirii acestuia de efectele juridice prevăzute de lege care conduc la înlăturarea răspunderii penale reducerea pedepsei aplicabile cu o treime.”

II. Analiză și observații privind proiectul de Ordonanță de urgență pentru grațierea unor pedepse

Urgența actului normativ vine din necesitatea de a evita o soluție pilot contra României la CEDO, unde s-a depus deja amânare pentru a permite Guvernului de la București să întreprindă măsuri de îmbunătățire a condițiilor din penitenciare și de dezaglomerare.

În ceea ce privește Proiectul de Ordonanță de urgență pentru grațierea unor pedepse trebuie menționat că acesta este un act de clemență stabilit în sarcina Guvernului și Parlamentului și este ud drept legitim de decizie și apreciem faptul că textul acesteia exclude în mod expres faptele de corupție – darea și luarea de mită, traficul și cumpărarea de influență, atât în forma tip, cât și în cea prevăzută de Legea nr. 78/2000, cât și faptul că acesta vorbește despre grațierea unor pedepse și nu despre amnistie.

Din analizele de impact a măsurii grațierii pe formatul actual al proiectului de ordonanță reiese că dintr-un total de peste 40.000 deținuți vor beneficia de grațiere un număr de cca. 3.700 de deținuți, ceea ce este insuficient pentru dezaglomerarea penitenciarelor, însă întinderea măsurii este la latitudinea inițiatorului de apreciere dacă răspunde solicitărilor CEDO. Considerăm că o extindere a categoriilor de persoane cu o reducere de doar ¼ din pedeapsă pentru faptele care nu sunt săvârșite cu violență, faptele contra siguranței naționale și faptele de corupție ar putea să reducă adițional aglomerarea din penitenciare la momentul actual nefiind o clemență foarte mare pentru presezoanele care se află în ultima parte a pedepsei. Însă reiterăm că acest act de clementă și întinderea sa este la dispoziția legiuitorului.

În raport cu cele precizate mai sus, Transparency International România solicită ca în măsura în care nu vor fi reținute amendamentele propuse pentru modificarea Codului Penal, să fie inclusă în mod expres în rândul excepțiilor fapta prevăzută de art. 297 din Codul Penal, respectiv cea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, ca expresie a aceluiași angajament anticorupție asumat și menținut prin exceptarea de la grațiere a celorlalte fapte de corupție arătate.

Pentru aceste considerente, Transparency International România solicită ministrului Justiției, să dispună revizuirea proiectelor de acte normative, iar în caz contrar să comunice motivele care au stat la baza respingerii acestora.

***

Miercuri, 25 ianuarie 2017, în urma examinării Proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală şi a Proiectului de ordonanţă de urgenţă pentru graţierea unor pedepse, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat negativ ambele proiecte transmise de Ministerul Justiţiei, potrivit unui comunicat al CSM.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că procedura adoptării proiectelor menţionate pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, nu întruneşte cerinţele constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţia României şi nici pe cele ale  art. 73 alin. 3 lit. i) din legea fundamentală, în ceea ce priveşte proiectul pentru graţierea unor pedepse.

Constituţia României prevede, în cuprinsul art. 115 alin. (4), că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”.

Plenul Consiliului apreciază că acordarea graţierii colective nu poate forma obiect al unei ordonanţe de urgenţă, acest act de clemenţă reprezentând atributul exclusiv al Parlamentului, potrivit art. 75 alin. 3 lit. i) din Constituţia României şi art. 2 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii.

Pe de altă parte, deşi s-a motivat în sensul că se urmăreşte scopul armonizării dispoziţiilor Codului penal şi Codului de procedură penală cu decizii ale Curţii Constituţionale, multe dintre modificările propuse prin proiectul de act normativ analizat depăşesc sfera modificărilor impuse de Deciziile Curţii Constituţionale.

Având în vedere neîndeplinirea condiţiilor de adoptare a Ordonanţelor de urgenţă a Guvernului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a mai examinat proiectul de act normativ sub aspectul conţinutului.

:: Ordinea de zi soluționată (pct. 1)
:: Aviz referitor la proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală
:: Aviz referitor la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind graţierea unor pedepse

***

Luni, 23 ianuarie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii a anunțat că, în conformitate cu Ordinea de zi a Plenului, în şedinţa din data de 25 ianuarie 2017, ora 15.00, Plenul CSM va analiza solicitarea Ministerului Justiţiei privind avizarea Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală şi a Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă pentru graţierea unor pedepse, potrivit unui comunicat al CSM.

Ședinţele Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de regulă, publice şi pot fi vizionate online în direct, accesând www.csm1909.ro.

Hotărârea Plenului va fi adusă de îndată la cunoştinţa opiniei publice, în cadrul unei declaraţii de presă.

***

Vineri, 20 ianuarie 2017, Klaus Iohannis, Președintele României, a catalogat proiectele OUG privind grațierea și modificarea Codurilor penale ca fiind „neavenite, inacceptabile”, care par făcute cu dedicație și în condiții de „totală netransparență”. Totodată, acesta a cerut Guvernului retragerea acestor Ordonanțe de Ugență, potrivit unui mesaj publicat pe Facebook.

Klaus Iohannis: „Proiectele de Ordonanțe de Urgență privind grațierea și modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicație, o spun cele mai autorizate voci din Justiție. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casație şi Justiție, DIICOT, asociațiile magistraților și organizații ale societății civile s-au pronunțat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupție, abuz în serviciu și integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanțe de Urgenţă”

***

Joi, 19 ianuarie 2017, Biroul de informare şi Relaţii Publice din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizat şi Terorism a adus cunoştinţa opiniei publice următoarele:

CU PRIVIRE LA PROIECTUL DE ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ A GUVERNULUI PRIVIND GRAȚIEREA UNOR PEDEPSE,
– observând prevederile Legii nr. 546/2002 republicată, privind grațierea și procedura acordării grațierii și în special ale articolului 2 și ale art. 15 alin. (1) și (2) din lege;
– văzând argumentele invocate în Nota de fundamentare și anume suprapopularea sistemului penitenciar și riscul consecințelor care ar decurge din nerezolvarea problemei suprapopulării în sistemul penitenciar prin emiterea unei decizii pilot a CEDO;
– în considerarea atribuțiilor DIICOT stabilite prin art. 2 lit. f din O.U.G. nr. 78/2016, și anume „studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri, criminalitate informatică şi terorism ori a altor infracțiuni date în competenta direcției și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu”,

1. Apreciem ca insuficiente elementele puse la dispoziție de Ministerul de Justiție pentru a evalua impactul grațierii în sfera infracționalității, dar semnalăm riscul că aceasta poate reprezenta o condiție favorizantă a fenomenului infracțional specific din aria de competenta a DIICOT.

2. Apreciem că măsura inițiată de Ministerul Justiției, așa cum a fost explicată în Nota de fundamentare, nu este întemeiată pe o analiză statistică a numărului de persoane încarcerate în sistemul penitenciar , defalcată pe categorii de infracțiuni, astfel încât să poată fi apreciat cu rigurozitate numărul de persoane care vor fi eliberate în consecința grațierii pentru fiecare categorie de infracțiuni vizate de ordonanța de urgență și măsura în care o atare abordare va rezolva problema definită în nota de fundamentare.

3. Includerea în efectele actului de grațiere colectivă a pedepselor, altele decât cele cu executare în regim de detenție nu este justificată în considerarea argumentelor expuse în Nota de fundamentare.

4. Proiectul OUG supus opiniei noastre este de natură a contraria corpul procurorilor DIICOT prin efectele sale care vin în contradicție vădită cu elementele de politică penală care au fundamentat acțiunea organelor de aplicare a legii în ultimii ani. Astfel de elemente se regăsesc în toate strategiile naționale în materie, adoptate prin acte normative în vigoare, caracterizate prin imperativul eficientei luptei împotriva corupției, a evaziunii fiscale, a criminalității organizate și a altor infracțiuni grave.

5. În măsura în care liniile directoare ale politicilor penale ale statului se modifica, considerăm absolut necesar ca eventualele modificările să fie ilustrate în acte normative coerente, de natură sa clarifice direcțiile de acțiune strategică la nivelul organelor de aplicare a legii.

6. În condițiile în care art. 73 din Constituția României, precum și art. 2 din Legea nr.5 46/2002 statuează că acordarea amnistiei sau a grațierii colective se reglementează prin lege organică și văzând argumentele expuse în Nota de Fundamentare, apreciem că, și în considerarea celor expuse mai sus, urgenta adoptării actului de clemență nu este echilibrat justificată.

CU PRIVIRE LA PROIECTUL DE O.U.G. PRIVIND MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA CODULUI PENAL ȘI A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ:

DIICOT a inițiat o consultare largă a procurorilor din structura centrală și teritorială pentru o evaluare cât mai riguroasă ante factum a posibilelor efecte ale proiectului supus dezbaterilor.

În perioada imediat următoare rezultatele acestei consultări vor fi centralizate și înaintate Ministerului Justiției pentru a răspunde solicitării formulate în acest sens.

La o primă examinare a proiectului, văzând interesul opiniei publice în legătură cu acest subiect, înțelegem să facem publice o parte a concluziilor preliminare ale analizei proiectului în dezbatere.

1. ABUZUL ÎN SERVICIU – în referire la art.297 Cod penal
Se observă o înjumătățire a limitelor de pedeapsă și condiționarea existenței faptei de crearea unei „pagube” mai mari de 200.000 de lei. Conform Notei de fundamentare temeiul modificării art. 297 s-ar regăsi în decizia CCR.
Studiind însă textul deciziei, se observă că ceea ce au criticat judecătorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislației încălcate de presupusul făptuitor, fără a face în acest context vreo legătură cu un anume cuantum, ținând cont de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu nu este una eminamente legată de o pagubă, ca furtul sau înșelăciunea.
Valorile sociale apărate de art. 297 și următoarele din Codul penal sunt cele referitoare la relațiile de serviciu, iar nu cele referitoare la patrimoniul unei persoane.
A condiționa însăși existența unei infracțiuni de o pagubă (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infracțional, nu interese legale vătămate) este, în opinia noastră, o eroare legislativă prin ea însăși.
Cât privește alin. (3), nou introdus prin propunerea legislativă, este de menționat că în referire la cazul unei persoane juridice de drept public plângerea prealabilă ar trebui formulată de reprezentantul legal al acesteia, cel mai probabil autorul abuzului în serviciu, dat fiind faptul că, în general, abuzul e generat de o persoană cu autoritate de decizie sau cu funcție de conducere sau control.
Nu în ultimă instanță, textul astfel cum este redactat limitează sfera de aplicabilitate a infracțiunii de abuz în serviciu, dezincriminând practic acte materiale care deși întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni nu realizează condiția producerii pagubei de 200.000 lei.
Observăm că nu există în nota de fundamentare o referire la un studiu de impact, care să arate numărul faptelor pentru care în prezent se efectuează cercetări, numărul cauzelor care se află pe rolul instanțelor ori în raport de care au fost pronunțate condamnări pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de Codul penal, iar „paguba” este de sub 200.000 lei, având în vedere că o atare nouă reglementare va intra sub incidența dispozițiilor art.4 sau art.5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.
Se observă că în noua reglementare a fost înlăturată pedeapsa complementară, fără a se da o explicație cu privire la această abordare legislativă.

2. NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU – în referire la art. 298 Cod penal
Considerăm că abrogarea acestei infracțiuni ar lasă neacoperită sfera actelor materiale asemănătoare celor incriminate la art. 297 Cod penal, dar săvârșite cu forma de vinovăție a culpei.
De asemenea, nu s-a realizat un studiu de impact referitor la numărul cauzelor aflate pe rolul parchetelor sau instanțelor având ca obiect infracțiunea prevăzută la art. 298 Cod penal, ori numărul condamnărilor, având în vedere că o atare nouă reglementare va intra sub incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.

3. CONFLICTUL DE INTERESE – în referire la art. 301 alin. (1) Cod penal
Se observă că modificarea textului nu este menită să pună textul în acord cu dispozițiile deciziei CCR, ci restrânge în mod nejustificat sfera de aplicabilitate a acestuia.
Constatăm că judecătorii Curții atrag atenția doar asupra faptului că, prin modificarea Codului civil, contractele comerciale sunt considerate contracte civile, astfel încât termenul a devenit atât de larg, încât nu mai este predictibil.
Așadar, sintagma „contracte comerciale” putea fi înlăturată sau explicitată, cu păstrarea celorlalte dispoziții normative.

4. DENUNȚUL – în referire la art. 290 alin. (3) din Codul de procedură penală
Alineatul 3 este nou introdus fără a fi explicată în concret în Nota de fundamentare rațiunea pentru care se dorește introducerea acestui alineat, celeritatea soluționării unor cauze neputând fi primită ca explicație suficientă.
În plus, efectul introducerii acestui alineat în Codul de procedură penală are efecte în dreptul substanțial, context în care o atare reglementare trebuia operată, dacă era considerată necesară, în legătură cu infracțiunile la care sunt prevăzute cauze de impunitate, de exemplu art. 290 Cod penal, art. 292 Cod penal.
Astfel cum este prezentat termenul de 6 luni pare a fi un termen peremptoriu, introdus fiind în Codul de procedură penală.
În general opțiunea legiuitorului cu referire la introducerea unor astfel de termene apare drept sancțiune și se referă la neexercitarea unor drepturi de către o parte în proces, nerespectarea termenului ducând la decăderea din drept.

Or, opțiunea de a depune un denunț nu este în mod necesar un drept procedural al unei părți, care neexercitat să conducă la decădere din acest drept, ci mai degrabă o facultate.
Învederăm faptul că instituția denunțului, mod de sesizare al organelor de urmărire penală, este un act procedural derivat dintr-o obligație de diligență, morală, cetățenească de care poate uza sau nu orice persoană fizică sau juridică care a luat la cunoștință despre comiterea unei fapte, alta decât faptele pentru care există o obligație legală de a denunța sau înștiința autoritățile sau organele de urmărire penală.

Menționăm astfel prevederile art. 266, art. 267 și art. 410 din Codul penal care pedepsesc în condiții strict prevăzute conduita pasivă a persoanei care luând la cunoștință despre anumite fapte alege să nu înștiințeze autoritățile ori organele de urmărire penală.

Dintr-o altă perspectivă, în dosarele de competența DIICOT, modul de sesizare în forma denunțului poartă și asupra dreptului inculpatului de a-și crea o situație juridică mai favorabilă, situație pe care, fără amenințarea iminentă a unei condamnări grave, persoana cercetată nu ar crea-o, dat fiind faptul că, în general, persoanele care fac obiectul denunțului sunt, de cele mai multe ori, ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii. Cei mai mulți dintre denunțători sunt complici sau coautori la faptele comise de persoanele denunțate și câtă vreme infracțiunea se săvârșește în condiții de avantaj pentru ele, nu au niciun interes să facă denunț.

Atât timp cât urmărirea penala se efectuează până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nu există nici un motiv pentru care instituția denunțului trebuie limitată la un interval de timp de la data săvârșirii faptei.

Termenul de 6 luni care ar fi impus prin prezenta modificare ar crea o cauză de impunitate pentru prezumtivul făptuitor și ar reduce, de fapt, termenul de prescripție al răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni. Celeritatea soluționării cauzei, invocată în Nota de fundamentare a proiectului OUG, nu este prin ea însăși un scop în sine, atâta vreme cât principiile aflării adevărului și al tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea de infracțiuni în interiorul termenului de împlinire a prescripției răspunderii penale trebuie să primeze, fiind un deziderat social al oricărui stat democratic.

În reglementarea actuală, denunțul s-a dovedit fără echivoc un instrument eficient al luptei împotriva criminalității organizate și a corupției prin căruia organele de aplicare a legii descoperă săvârșirea unor infracțiuni care în mare măsura ar rămâne altfel nedevoalate.

:: sursa: www.diicot.ro

***

Joi, 19 ianuarie 2017, Expert Forum (EFOR), Institutul pentru Politici Publice (IPP), Funky Citizens, Centrul Român de Politici Europene (CRPE), Freedom House România (FHR), Grupul pentru Dialog Social (GDS) au anunțat că sunt de părere că este inacceptabil ca acte normative de importanță deosebită cum sunt cele care privesc grațierea colectivă și modificările codurilor penale să fie elaborate în secret și promovate pe agenda Guvernului fără o consultare reală a societății românești, fără a oferi posibilitatea societății civile, reprezentanților sistemului judiciar și tuturor celor care sunt în mod real interesați, de a-și exprima punctul de vedere. Aceste practici aruncă România înapoi în anii 90 și sunt incompatibile cu standardele unei țări care este membră UE, potrivit unui comunicat al acestora.

În opinia acestora, acordarea unei grațieri colective prin intermediul unei ordonanțe de urgență este o acțiune fără precedent în istoria postdecembristă a României. Grațierile colective anterioare s-au făcut prin lege, după dezbateri parlamentare care oferă posibilitatea puterii și opoziției de a expune argumente pro și contra acestei măsuri, așa cum este firesc într-o democrație.

Declarațiile făcute de Ministrul Justiției referitoare la impactul acestei ordonanțe, mai exact că ea ar afecta între 2.300 și 2.500 de persoane aflate în penitenciarele românești, ne fac să punem la îndoială scopul declarat al acestei ordonanțe de a rezolva problema supraaglomerării. Dimpotrivă, în felul în care este formulată, ordonanța pare să servească mai degrabă intereselor persoanelor care au primit condamnări pentru fapte grave, cum ar fi faptele de corupție, infracțiunile de abuz în serviciu, infracțiunile împotriva înfăptuirii justiției și infracțiunile electorale.

Analizând textele publicate pe site-ul MJ după ședința de Guvern, asociațiile constată că de la măsura grațierii prevăzute de art. 1 al OUG sunt exceptate anumite infracțiuni, dar, din păcate, pe această listă nu sunt incluse infracțiuni grave la care ne-am referit anterior și a căror listă exemplificativă o găsiți în Anexa comunicatului. Asta înseamnă că persoanele care au primit condamnări de până la 5 ani pentru aceste infracțiuni vor fi grațiate prin efectul legii. Grațierea expressis verbis a pedepselor cu suspendare sau a amenzilor penale (care, deci, nu puteau să genereze aglomerare în sistemul penitenciar) este un argument în plus care ne fundamentează îndoiala privind onestitatea demersului ministerial.

Cât privește grațierea parțială a unei jumătăți din pedeapsă pentru anumite categorii de persoane constatăm că în privința acesteia nu există nicio limitare cu privire la natura infracțiunii și nici nu este introdusă obligația de a achita prejudiciul în termen de un an de la punerea în libertate [art. 3 alin (3)]. Așadar vor beneficia de grațiere parțială toți cei care au fost condamnați pentru orice fel de infracțiuni, cu condiția să fi împlinit 60 de ani, să sufere de o boală incurabilă în fază terminală, să aibă în întreținere copii cu vârsta de până la 5 ani sau să fie însărcinate.

În ceea ce privește ordonanța de modificare a codurilor penale, asociațiile observă că punerea în acord a acestora cu deciziile CCR este doar un pretext, deoarece nu toate deciziile CCR se regăsesc în modificările propuse, iar unele dintre ele, cele care sunt periculoase, nu au legătură cu deciziile CCR.

De exemplu, condiționarea anchetelor penale la infracțiunile de abuz în serviciu de depunerea unei plângeri prealabile face practic imposibilă anchetarea abuzului în serviciu împotriva intereselor publice pentru că, în acest caz, chiar inculpații ar trebui să fie cei care solicită parchetului anchetarea propriei conduite infracționale. Introducerea unui prag valoric de 200.000 de lei (aprox. 50.000 euro) va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situează sub acest prag.

Scăderea pedepsei de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de ocupa o funcție publică (norma în vigoare) – la de la 6 luni la 3 ani sau amendă (norma propusă) atrage scurtarea corespunzătoare a termenelor de prescripție, având ca rezultat închiderea unor dosare ca urmare a intervenirii prescripției speciale. În concluzie, modificările propuse la infracțiunea de abuz în serviciu au ca rezultat golirea acesteia de conținut și imposibilitatea efectuării urmăririi penale atunci când partea vătămată este statul.

Neglijența în serviciu este dezincriminată fără a se oferi niciun fel de explicație cu privire la necesitatea acestei acțiuni.

Conflictul de interese este și el golit de conținut prin condiționarea existenței infracțiunii de natura necuvenită a foloaselor obținute. De fapt, ceea ce ar trebui să sancționeze această infracțiune este simpla obținere de foloase de către oficialii publici prin folosirea funcției deținute în interes personal sau în interesul persoanelor apropiate. Nu este prima dată când se încearcă dezincriminarea de facto a conflictului de interese prin introducerea sintagmei foloase necuvenite, care a fost respinsă deja de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2/2014. Modificarea legislației penale în acest fel ar fi, deci, neconstituțională.

În privința modificărilor propuse la Codul de procedură penală, considerăm că limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a clauzei de nepedepsire a denunțătorilor este nerezonabilă. Rezultatul va fi dispariția de facto a acestui mod de sesizare a organelor de urmărire penală, fapt care va avea consecințe din perspectiva eficienței anchetelor penale. Dacă se dorește introducerea unor limitări cu privire la aplicabilitatea clauzei de nepedepsire ar trebui să se cerceteze practica altor state în această materie, care a fost analizată de GRECO.

În concluzie, aceștia solicită Ministerului Justiției să nu promoveze aceste modificări prin intermediul unei OUG și să facă publice datele referitoare la populația din penitenciarele din România pentru a căuta împreună soluții pentru problema supraaglomerării.

***

Joi, 19 ianuarie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii a anunțat că va analiza, până cel mai târziu la data de 27 ianuarie 2017, solicitarea Ministerului Justiţiei de avizare a Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală şi a Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă pentru graţierea unor pedepse, comunicate Consiliului ieri, 18 ianuarie.

Proiectele actelor normative menţionate au fost comunicate pentru analiză şi consultare tuturor instanţelor şi parchetelor din România, precum şi asociaţiilor profesionale ale magistraţilor.

Punctele de vedere ale entităţilor menţionate vor fi transmise Consiliului până la data de 25 ianuarie 2017, în vederea centralizării şi sintetizării, urmând ca acestea, împreună cu punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie, Documentare şi Contencios din cadrul Consiliului să fie analizate în cadrul unei şedinţe a Comisiei nr.1 – „Legislaţie şi cooperare interinstituţională”, anterior dezbaterii Plenului Consiliului.

Data la care vor avea loc lucrările Comisiei nr.1 – „Legislaţie şi cooperare interinstituţională”, urmează a fi stabilită şi va fi comunicată în cel mai scurt timp.

***

Miercuri, 18 ianuarie 2017, având în vedere dezbaterile din spaţiul public vizând adoptarea de către Guvernul României a unor acte normative pentru modificarea şi completarea codurilor penale, respectiv pentru graţierea unor pedepse, Consiliul Superior al Magistraturii a informat că a primit, în cursul zilei, în vederea avizării, de la Ministerul Justiţiei, Proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală şi Proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru graţierea unor pedepse , potrivit unui comunicat al CSM.

Proiectele de acte normative menţionate sunt supuse, în acest moment, analizei direcţiei de specialitate, sub coordonarea Comisiei nr. 1 – “Legislaţie şi cooperare interinstituţională“, din cadrul Consiliului.

Având în vedere că proiectele elaborate de Ministerul Justiţiei vizează modificări şi completări legislative referitoare la activitatea sistemului judiciar, respectiv la înfăptuirea actului de justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii apreciază necesară consultarea, în vederea avizării, a corpului magistraţilor.

În funcţie de calendarul ce urmează a fi stabilit de Guvern pentru adoptarea actelor normative menţionate, Consiliul Superior al Magistraturii are în vedere planificarea unei şedinţe a Plenului în vederea avizării acestora, conform dispoziţiilor art. 38 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, data şedinţei urmând a fi comunicată de îndată ce va fi stabilită.

***

Miercuri, 18 ianuarie 2017, referitor la apariția în spațiul public a unor luări de poziție cu privire la procesul de elaborare a unor acte normative, Ministerul Justiției a făcut următoarele precizări, potrivit unui comunicat al Ministerului.

Proiectele de acte normative aflate în discuție, respectiv Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură penală și Ordonanța de Urgență pentru grațierea unor pedepse, au fost elaborate de Ministerul Justiției și transmise tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniu, pentru avizare și/sau transmiterea de puncte de vedere, urmând ca după parcurgerea acestei etape să fie supuse aprobării Executivului.

Cele două acte normative nu au fost programate pe ordinea de zi a ședinței de Guvern din data de 18 ianuarie 2017.

În același timp, pentru o corectă informare a opiniei publice, Ministerul reamintește că supra-aglomerarea penitenciarelor și condițiile inumane de detenție sunt o problemă majoră a României. Lipsa unor măsuri imediate, dar și a unui plan pe termen mediu, conduce deja la plata unor despăgubiri considerabile către persoanele condamnate, despăgubiri impuse prin decizii ale Curții Europene, dar și la o foarte posibilă emitere a unei Decizii Pilot. Totodată, reamintim că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, iar nepunerea lor în aplicare conduce la lipsa de previzibilitate și calitate a normelor penale aflate în vigoare.

Consecvent poziției exprimate chiar de la instalarea în funcție, Florin Iordache, ministrul Justiției, își reafirmă deschiderea către dialog pe toate subiectele cu impact asupra sistemului judiciar și respinge categoric afirmațiile potrivit cărora procesul legislativ ar fi lipsit de transparență. De altfel, toate argumentele legale și procedurale în susținerea celor două acte normative se regăsesc în Notele de fundamentare, postate pe site-ul Ministerului Justiției.

Ministrul Justiției face un apel către toate părțile implicate în dezbaterea publică la exprimarea unor poziții constructive și echilibrate.

***

Miercuri, 18 ianuarie 2018, Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) solicită Guvernului Grindeanu să nu adopte nici o ordonanță de urgență care vizează activitatea autorității judecătorești, cum ar fi modificarea Codurilor, fără ca aceasta să fi fost pusă în dezbatere publică și fără să fi fost transmisă spre avizare Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit unui comunicat al UNJR.

UNJR atrage atenția asupra faptului că, în cursul întâlnirii avute pe data de 10 ianuarie 2017 cu Florin Iordache, Ministrul Justiției, acesta și-a asumat revizuirea cadrului normativ deja existent prin consultări cu corpul magistraților, în vederea asigurării unei legislații clare, coerente și previzibile.

De asemenea, în ceea ce privește necesitatea punerii în acord a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală cu deciziile Curții Constituționale, Ministrul Justiției a cerut sprijinul asociațiilor profesionale ale magistraților, urmând ca acestea să contribuie cu propuneri într-un termen rezonabil.

Adoptarea în secret a unei ordonanțe de urgență care să modifice Codurile contravine flagrant bunei credințe și deschiderii asumate de noul Ministru al Justiției la întâlnirea cu asociațiile profesionale ale magistraților, creează confuzie și pune magistrații în situația de a aplica imediat dispoziții legale imprevizibile.

Magistrații înțeleg necesitatea punerii în acord a legislației actuale cu deciziile Curții Constituționale, însă subliniază că acest proces trebuie făcut în mod pe deplin transparent, cu respectarea normelor constituționale și legale de procedură legislativă, incluzând solicitarea avizului prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii, conform prevederilor legale.

UNJR atrage atenția Guvernului Grindeanu că adoptarea în secret a unei ordonanțe de urgență ce privește activitatea autorității judecătorești ar constitui un derapaj constituțional extrem de grav. O asemenea practică ar ignora cu desăvârșire CSM-ul, adică instituția abilitată să analizeze, în condițiile avizului consultativ, atât conținutul actului normativ, cât și consecințele adoptării sale.

Ca atare, UNJR solicită Guvernului Grindeanu să pună în dezbatere publică orice proiect de act normativ și să solicite avizul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când actul normativ în cauză privește activitatea autorității judecătorești.

***

Miercuri, 18 ianuarie 2017, față de proiectul actului normativ privind grațierea dat publicității astăzi, Asociația Voci pentru Democrație și Justiției își exprimă în mod ferm opinia negativă față de promovarea acestuia, potrivit unui comunicat semnat de Checheriţă Lucian – Silviu, Preşedinte VeDem Just.

Argumentele asociației sunt următoarele:

Grațierea înseamnă scutirea de a mai executa pedeapsa, în tot sau în parte, dispusă de instanța de judecată: cei sancționați cu amendă penală nu o vor mai achita; cei condamnați la pedeapsa închisorii nu vor mai fi închiși în penitenciar; cei închiși deja în penitenciar vor fi eliberați. Ei vor avea cazier în continuare.

Până acum nu a fost niciodată adoptată o OUG de grațiere. Mai mult, Ordonanță de Urgență nu poate fi decât în mod excepțional, când există urgență deosebită. Regula este, conform art. 73 alin. 3 din Constituția României, că grațierea colectivă se dispune prin lege organică. În acest domeniu nu pot fi adoptate nici ordonanțe de către Guvern, potrivit art. 115 Constituție. Legea 546/2002 arată că numai Ministerul Justiției poate iniția o lege de grațiere, la propunerea motivată a Administrației Naționale a Penitenciarelor, care să fie apoi votată de Parlament. Or, nu există o asfel de propunere până în prezent.

Urgența unei astfel de ordonanțe nu se justifică. Opiniile exprimare anterior de miniștrii justiției care au ocupat acest portofoliu au fost exprimate clar în acest sens. Mai mult, chiar în nota de fundamentare a OUG se arată că problema supraîncărcării penitenciarelor este veche, ea fiind semnalată încă din 2012. De asemenea, VeDem Just atrage atenția că, grație noilor coduri penale, populația penitenciară este în scădere, așa cum rezultă din rapoartele anuale oficiale ale ANP.

Grațierea nu va rezolva problema suprapopulării locurilor de detenție și a condițiilor improprii de cazare a deținuților. Ministrul justiției a declarat public că aproximativ 2500 de persoane vor beneficia de grațiere. Dacă ținem seama de faptul că eliberarea unor deținuți va avea loc în plin sezon rece, unii dintre ei nemaiavând imobil de locuit, alții nemaiavând un loc de muncă și nici posibilitatea să se angajeze întrucât au cazier și de faptul că în România rata recidivei este de peste 50%, estimăm că până la sfărșitul anului ne vom confrunta cu aceeași situație din prezent care, chipurile, ar justifica legea grațierii.

Prezentul proiect contravine practicii legislative din România. Astfel, actele normative de grațiere adoptate după instaurarea comunismului au fost Decretul 421/1955, Decretul 315/1959, Legea 25/1967, Decretul 9/1974 și Decretul 222/1976, Decretul 115/1977, iar după Revoluția din 1989 au fost Decretul-lege 3/1990. Decretul-lege 23/1990, Legea 137/1997 și Legea 543/2002. Toate acestea De regulă, au beneficiat de grațiere doar cei sancționați de instanța de judecată cu închisoare de maxim 2 ani, iar cei care au împlinit vârsta de 60 ani numai dacă au fost sancționați cu închisoare de maxim 5 ani. Or, prin prezentul proiect se urmărește grațierea celor condamnați până la 5 ani închisoare, iar cei peste 60 de ani vor fi scutiți de efectuarea a jumătate din pedeapsa aplicată de judecători.

Grațierea va duce la o supraaglomerare rapidă a instanțelor de judecată. Pentru punerea în aplicare imediată a noului act normativ, este nevoie de o hotărâre judecătorească. Având experiența actelor normative similare din trecut, instanțele de judecată vor fi sesizate cu mii de cereri, inclusiv de la cei care nu au dreptul la grațiere, cu speranța că poate vor beneficia de aceată formă de clemență.

Soluția avansată de VeDemJust: Proiectul de OUG, care este și neconstituțional, și inoportun va trebui retras de către inițiator. În opinia noastră, statul român trebuie să dezvolte ample programe preventive, începând cu educația juridică în școli, precum și ample programe de reinserție socială a foștilor deținuți.

***

PICCJ. Consecinţe ale adoptării proiectelor de ordonanţă privind modificarea CP, CPP şi graţierea unor pedepse.

În completarea comunicatului anterior referitor la proiectul de modificare a legii grațierii, difuzat în cursul zilei de ieri, 17 ianuarie 2017, Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a adus la cunoștința opiniei publice, printr-un alt comunicat, următoarele:

Modificarea textului privind infracțiunea de conflict de interese echivalează în practică cu dezincrimnarea acestei infracțiuni.

Pentru a ilustra această potențială consecință, arătăm că mențiunea suplimentară privind foloase patrimoniale „necuvenite” nu este necesară pentru a atrage aplicarea legii. Folosul patrimonial este însă cuvenit/justificat ori de câte ori, printr-un contract încheiat, există drepturi și obligații corelative. În mod concret, un folos ar putea fi cuvenit/justificat având ca rezultat eludarea completă a legii. Spre exemplu, parlamentarul care și-a angajat soția sau fiii la cabinetul său, iar aceștia au prestat efectiv activitatea pentru care au fost angajați, remunerarea lor fiind cuvenită, sau primarul care a încheiat un contract cu firma de deszăpezire a fiului său, iar aceasta a desfășurat activitatea de deszăpezire pe străzile comunei. Introducând în proiect elementul „necuvenit”, textul constituie în fapt a doua incriminare a infracțiunii de abuz în serviciu. Ori legiuitorul nu a urmărit să reglementeze a doua oară conduita abuzivă, ci lipsa de moralitate la luarea deciziei de către funcţionar în gestionarea banului public, respectiv drenarea fondurilor către firmele dedicate aparținând soţului/soţiei, rudelor și celorlalte categorii de persoane prohibite de lege.

Actuala incriminare a conflictului de interese este inspirată din legislaţia franceză, care nu prevede condiţia folosului patrimonial „necuvenit”.

Pentru a ilustra cele de mai sus, menționăm că, în cursul anului 2016, au fost întocmite la nivelul Ministerului Public 48 de acte de sesizare a instanțelor cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, dintre care 46 de rechizitorii și 2 acorduri de recunoaștere a vinovăției. Astfel, au fost trimiși în judecată 54 de inculpați, printre care s-au numărat un senator, un deputat, 17 primari, 6 consilieri locali, 4 viceprimari. Demne de remarcat sunt și aspectele legate de tipologia acestora. Spre exemplu: un primar și un viceprimar ce au încheiat contracte cu asociații comunale ai căror membri obțineau subvenții; deputați ce angajau rude apropiate la propriile cabinete parlamentare ori consilieri locali și alți funcționari publici ce derulau achiziții publice prin încredințare directă către firme controlate de aceștia.

Totodată, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prin stabilirea în mod arbitrar a unui prag minim de 200.000 lei al prejudiciului cauzat prin infracțiune, s-ar produce practic o dezincriminare cu consecințe grave, care ar scoate din sfera ilicitului penal o multitudine de încălcări ale legii.

O altă vulnerabilitate în cazul infracţiunii de abuz în serviciu este şi aceea că acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situaţie care ar arunca în derizoriu incriminarea faptei întrucât de multe ori autorul este chiar reprezentantul legal al persoanei juridice vătămate prin infracţiune. Mai mult decât atât, instituţia plângerii prealabile vizează în esenţa ei situaţia persoanelor fizice vătămate, nu a celor juridice.

Cu privire la modificările privind graţierea, subliniem că vor fi graţiate în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv, această limită fiind prea mare, având în vedere că prin dispoziţiile noului Cod penal oricum limitele de pedeapsă ale majorităţii infracţiunilor au fost mult diminuate (de exemplu, în cazul infracţiunii de furt calificat, limita maximă a fost redusă de la 15 ani de închisoare la 7 ani închisoare).

Printre infracţiunile vizate de proiectul de graţiere se regăsesc infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social cum ar fi evaziunea fiscală în forma cea mai gravă (prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Legea 241 din 2005) sau abuzul în serviciu sub toate formele sale, precum şi infracţiunile asimilate celor de corupţie.

De asemenea, prin proiectul de lege ar urma să fie graţiate şi infracţiuni precum uciderea din culpă sau vătămarea corporală din culpă, ceea ce ar implica nesocotirea vieţii ca valoare socială fundamentală. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl constituie cauza denumită generic Colectiv.

Având în vedere prevederile constituţionale, precum şi dimensiunea consecinţelor adoptării acestor reglementări, apreciem că nu se justifică urgenţa promovării acestor acte normative printr-o ordonanţă a Guvernului, cu atât mai mult cu cât nu au fost în prealabil consultate într-o manieră transparentă entităţile implicate în aplicarea lor.

****

PICCJ ref. modificările legislative privind grațierea și amnistia

Având în vedere dezbaterile din spațiul public referitoare la adoptarea unor modificări legislative privind grațierea și amnistia, Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut următoarele precizări:

Prioritatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în acest moment o reprezintă consolidarea capacității instituționale în lupta împotriva criminalității, în general, și a corupției și conflictului de interese, în mod special. În acest context, promovarea unor acte de clemență de genul grațierii și amnistiei – în condiții de netransparență și fără o prealabilă consultare a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum prevede legislația în vigoare, nu doar că ar fi în contradicție cu obiectivele Ministerului Public, dar ar fi de natură să demonstreze lipsa de voință și slăbiciunea autorităților statului în fața criminalității.

:: sursa: www.mpublic.ro

***

DNA. Punct de vedere ref. proiectele de modificarea CP, CPP și grațierea

Cu referire la proiectele de modificare și completare a Codului penal și a Codului de procedură penală, precum și pentru grațierea unor pedepse, prin intermediul a două ordonanțe de urgență ale Guvernului, Direcția Națională Anticorupție consideră că modificarea cadrului legislativ în regim de urgență și în lipsa unor analize obiective care să ateste o nevoie socială imperioasă este nejustificată.

Legislația penală trebuie să realizeze un echilibru între nevoia societății de a trage la răspundere toate persoanele care au săvârșit infracțiuni și drepturile fundamentale ale persoanelor cercetate ori aflate în executarea pedepselor aplicate , însă modificările propuse ar altera acest echilibru.

La o primă analiză a proiectelor amintite, DNA a făcut următoarele precizări:

MODIFICĂRI COD PENAL ȘI COD PROCEDURĂ PENALĂ

1. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu:
– Se dezincriminează faptele de abuz în serviciu care provoacă o pagubă mai mică de 200.000 lei. Limita de 200.000 lei nu are nicio legătura cu decizia Curții Constituționale a României în ceea ce privește această infracțiune, cu toate că, în nota de fundamentare se invocă acest aspect. Această limită este stabilită în mod arbitrar, fără a fi justificată în vreun fel, existând posibilitatea să fie favorizate anumite persoane determinate.
De asemenea, prin fracționarea unor achiziții publice în mai multe contracte cu valoare sub limita de 200.000 lei împiedică tragerea la răspundere penală pentru un eventual abuz în serviciu. Totodată, faptele săvârșite în materia achizițiilor directe, al căror prag este de 30.000 euro, ar rămâne în afara răspunderii penale.
Limitele de pedeapsă se reduc foarte mult: de la 2-7 ani la 6 luni – 3 ani, fără a se preciza care este justificarea acestor modificări.
Pedeapsa scade nejustificat de mult, scăzând în consecință și termenul de prescripție la 5 ani.
– Sintagma „îndeplinește un act contrar legii” nu clarifică în niciun fel problemele apărute după decizia Curții Constituționale a României nr.405/2016, și va ridica aceleași probleme de interpretare ca și până acum.
– Se dezincriminează faptele care cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, dacă nu se produce o pagubă materială, fiind plasate astfel în afara ilicitului penal numeroase fapte periculoase.
Spre exemplu, se dezincriminează în parte faptele ce constituie obiectul dosarului care vizează nepunerea în funcțiune a barocamerei de la unitatea de arși a unui spital și în care s-a produs vătămarea intereselor legale ale unor persoane prin imposibilitatea tratării victimelor dezastrului de la „Colectiv”.
– Sintagma „în exercitarea atribuțiilor de serviciu” e înlocuită cu „în exercitarea serviciului”. Această modificare poate constitui o problema deoarece se poate interpreta că vizează doar fapte săvârșite în timpul programului de lucru.
– Plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ca modalitate de declanșare a procesului penal, este total nepotrivită; în felul acesta, multe situații care ar trebui investigate ar putea rămâne în afara controlului justiției. Dacă autorul faptei este însuși conducătorul instituției, ar trebui sa formuleze plângere împotriva propriei persoane. În plus, se deschide posibilitatea retragerii plângerii prealabile, cu consecințele de rigoare.
Plângerea prealabilă poate fi introdusă doar în termen de trei luni de când partea vătămată a cunoscut existența faptei – spre exemplu, controalele Curții de Conturi care vizează activitatea unei instituții din anul anterior nu mai pot determina formularea unei plângeri prealabile.
Aceste prevederi intră în sfera legii penale mai favorabile și se aplică inclusiv cauzelor în curs, astfel încât toate dosarele aflate pe rolul instanțelor având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu vor fi condiționate de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată. Dacă o asemenea instituție va refuza formularea plângerii, se va dispune încetarea procesului penal.

2. În ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese:
– Proiectul nu lămurește sintagma „raporturi comerciale”, cum a decis Curtea Constituțională, ci elimină cu totul societățile comerciale din textul de lege. Consecința este aceea că, un funcționar va putea acorda nestingherit foloase societăților comerciale față de care acesta are sau a avut un interes.
Mai mult, Curtea Constituțională remarcase doar lipsa de previzibilitate a dispozițiilor legale și nicidecum faptul că nu s-ar justifica incriminarea acestor categorii de fapte.

3. În ceea ce privește modificările cu privire la instituția „denunțătorului”:
– modificările propuse vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupție săvârșite anterior lunii iulie a anului 2016, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte;
– În nota de fundamentare și în expunerea de motive nu e indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.
– În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936. Întrebarea firească este: ce s-a schimbat între timp? De ce vrea Statul român sa renunțe la un instrument care s-a dovedit eficient?
În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb.
Din practică, s-a constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauze de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a 6 luni nu mai pot fi trași la răspundere.

PROIECT GRAȚIEREA UNOR PEDEPSE

1. Remarcăm faptul că, între infracțiunile grațiate se regăsesc abuzul în serviciu (sub toate formele sale) și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție.
2. În cazul evaziunii fiscale, sunt excluse de la grațiere doar cele mai simple forme de evaziune. Cele cu adevărat grave (art. 9 din L. 241/2005) sunt grațiate în totalitate, ceea ce va avea un efect negativ pentru investigarea faptelor de corupție, pentru că multe persoane cercetate pentru infracțiuni de evaziune fiscală recunosc că banii erau, de fapt, pentru o mită. Dacă aceste persoane știu că nu vor mai fi trase la răspundere pentru evaziune fiscală, nu au nici un motiv să denunțe mita.
3. Toate persoanele condamnate care au peste 60 de ani sau un copil mai mic de 5 ani în întreținere vor fi grațiate pentru jumătate de pedeapsă, indiferent de gravitatea faptei săvârșite (lista infracțiunilor excluse de la grațiere privește doar grațierea totală, nu și grațierea a jumătate din pedeapsă).

:: sursa: www.pna.ro

***

Miercuri, 18 ianuarie 2017, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică proiectul Ordonanței de urgență privind grațierea unor pedepse.

Se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanţa de judecată. Aceste prevederi se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă.

Se graţiază în parte :
a) cu 1/2 pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani;
b) cu 1/2 sau, după caz, cu restul de pedeapsă neexecutat din pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care, conform expertizei medico-legale emisă de instituţiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale.

Prevederile de mai sus nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare;

Grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate. Aceste prevederi nu se aplică condamnaților pentru care se grațiază potrivit art. 2 lit. a) și b) (cei menționați mai sus care se grațiază în parte). Nerespectarea acestei condiții atrage revocarea grațierii.

Nu beneficiază de prevederile grațiere în întregime pentru pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanţa de judecată cei care au săvârşit următoarele infracţiuni:

A. Infracţiuni reglementate de Codul Penal:
1) infracţiunile contra siguranței statului prevăzute în art. 155-173 Cod penal anterior și în art. 394-412 Cod penal în vigoare;
2) infracţiunile de omor prevăzute în art. 174-177 Cod penal anterior și în art. 188-191 Cod penal în vigoare;
3) vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal anterior și în art. 194 Cod penal în vigoare;
4) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 Cod penal anterior și în art. 195 Cod penal în vigoare;
5) lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 Cod penal anterior și în art. 205 Cod penal în vigoare;
6) violarea de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. 2 Cod penal anterior și în art. 224 alin. 2 Cod penal în vigoare;
7) șantajul prevăzut în art. 194 Cod penal anterior și în art. 207 Cod penal în vigoare;
8) violul prevăzut de art. 197 Cod penal anterior și în art. 2018 Cod penal în vigoare;
9) actul sexual cu un minor prevăzut de art. 198 Cod penal anterior alin 2-4 și în art. 220 alin. 2-4 Cod penal în vigoare;
10) agresiunea sexuală prevăzută în art. 219 Cod penal în vigoare;
11) corupţia sexuală prevăzută de art. 202 Cod penal anterior și în art. 221 Cod penal în vigoare;
12) incestul prevăzut de art. 203 Cod penal anterior și în art. 377 Cod penal în vigoare;
13) furtul prevăzut de art. 209 Cod penal anterior și în art. 229 Cod penal în vigoare;
14) tâlhăria prevăzută de art. 211 Cod penal anterior și în art. 233–234 Cod penal în vigoare;
15) pirateria prevăzută de art. 212 Cod penal anterior și în art. 235 Cod penal în vigoare, precum și tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 Cod penal în vigoare;
16) înşelăciunea prevăzută de art 215 alin. 2-5 Cod penal anterior și în art 244-245 Cod penal în vigoare;
17) ultrajul prevăzut de art. 239 Cod penal anterior și în art. 257 Cod penal în vigoare;
18) tortura prevăzută de art. 267 indice 1 Cod penal anterior și în art. 282 Cod penal în vigoare;
19) represiunea nedreaptă prevăzută de art. 268 Cod penal anterior și în art. 283 Cod penal în vigoare;
20) evadarea prevăzută de art. 269 Cod penal anterior și în art. 285 cod penal în vigoare;
21) înlesnirea evadării prevăzută de art. 270 Cod penal anterior și în art. 286 Cod penal în vigoare;
22) părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate prevăzută de art. 275 alin. 3 Cod penal anterior și în art. 331 alin. 3 Cod penal în vigoare;
23) neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă prevăzută în art. 329 alin. 2 Cod penal în vigoare
24) nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive prevăzută de art. 279 indice 1 Cod penal anterior și în art. 345 alin. 2-4 Cod penal în vigoare;
25) falsificarea de monede sau de alte valori prevăzută de art. 282 Cod penal anterior și în art 310-312 cod penal în vigoare;
26) falsificarea de valori străine prevăzută de art. 284 Cod penal anterior;
27) deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 285 Cod penal anterior și în art. 314 Cod penal în vigoare;
28) luarea de mită prevăzută de art. 254 Cod penal anterior și Cod penal în vigoare;
29) darea de mită prevăzută de art. 255 Cod penal anterior și art. 290 Cod penal în vigoare;
30) traficul de influenţă prevăzut de art. 257 Cod penal anterior și art. 291 Cod penal în vigoare;
31) cumpărarea de influență prevăzut de art. 292 Cod penal în vigoare ;
32) nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri prevăzute de art 302 indice 2 alin. 2 Cod penal anterior;
33) relele tratamente aplicate minorului prevăzute de art. 306 Cod penal anterior;
34) traficul de stupefiante prevăzute de art. 312 Cod penal anterior;
35) falsificarea de alimente sau alte produse prevăzute de art. 313 Cod penal anterior și în art. 357 Cod penal în vigoare;
36) proxenetismul prevăzut de art. 329 Cod penal anterior și în art. 213 Cod penal în vigoare;
37) constituirea unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 Cod penal în vigoare;
38) racolarea minorilor în scopuri sexuale prevăzută de art. 222 Cod penal;
39) sclavia prevăzută de art. 209 Cod penal;
40) traficul de persoane prevăzută de art. 210 Cod penal;
41) traficul de minori prevăzută de art. 211 Cod penal;
42) folosirea serviciilor unei persoane exploatate prevăzută de art. 216 Cod penal;
43) folosirea prostituției infantile prevăzută de art. 216 alin. 1 Cod penal;
44) pornografia infantilă prevăzută de art. 374 Cod penal;
45) fraudele comise prin sistemul informatic și de plată electronice prevăzute de art. 249-251 Cod penal;
46) traficul de migranți prevăzută de art. 263 Cod penal;
47) facilitarea șederii ilegale în România prevăzută de art. 264 Cod penal;
48) divulgarea informațiilor secreta de stat prevăzută de art. 303 Cod penal;
49) ultrajul judiciar prevăzut de ar. 279 Cod penal;
50) cercetarea abuzivă prevăzută de art. 280 Cod penal.

B. Infracţiuni reglementate de legi speciale:
1. infracțiunile prevăzute în art. 276 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare
2. infracţiunile prevăzute de art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;
3. infracţiunile prevăzute la art. 5 alin. 1 şi alin 3 din Legea nr. 78/2000;
4. infracţiunile prevăzute de art. 2-8 si art. 10-14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu modificările şi completările ulterioare;
5. infracţiunile prevăzute de O.U.G. nr. 105/ 2001 privind frontiera de stat a României cu modificările şi completările ulterioare;
6. infracţiunile prevăzute în Legea nr. 668/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu modificările şi completările ulterioare;
7. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului;
8. infracțiunile prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului – Republicată
9. infracţiunile prevăzute de art 43, 44 alin. 1, 46 şi 48 din Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionare corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;
10. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 191 din 13 mai 2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval, cu modificările și completările ulterioare
11. infracţiunile prevăzute de art. 3-5 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
12. infracţiunile prevăzute de art. 143 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
13. infractiunile prevăzute de art. 270 şi 272 din Legea nr. 86/2006 privind codul vamal al României, cu modificările ulterioare;
14. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003 privind prevenirea criminalității organizate;
15. infracțiunile prevăzutede Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;

Amenzile şi celelalte sancţiuni cu caracter administrativ aplicate nu se mai execută în măsura în care nu au fost executate.

În cazul unei eventuale aplicării în mod succesiv a unor dispoziţii de graţiere cu privire la aceeaşi pedeapsă se va lua în considerare numai dispoziţia de grațiere mai favorabilă condamnatului.

Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, în acest caz partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată.

Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative.

Graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii deoarece s-au sustras de la executarea acesteia, precum şi celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras.

Persoanele graţiate care în decurs de trei ani săvârșesc cu intenţie o infracţiune, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.

Dispoziţiile prezentei ordonaţe de urgenţă se aplică numai faptelor comise până la data de 18.01.2017.

Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de 18.02.2017.

:: Proiectul
:: Nota de fundamentare

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 20 de comentarii cu privire la articolul “Ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse | Proiect. UPDATE: Reacții: PICCJ. DNA. Asociația VeDem Just. UNJR. Ministerul Justiției. CSM. Freedom House România, Expert Forum, CRPE, GDS, Institutul pentru Politici Publice, Funky Citizens. DIICOT. Președintele României. CSM: aviz negativ. | Poziția Transparency International România”

  1. Florin RADU spune:

    D.p.d.v. al oportunitatii, acest proiect este absolut necesar, ca sa evitam (inca) o hotarare pilot din partea cedo, dublata de o amenda de cateva zeci de milioane de euro.
    Apoi, gratierea, stim foarte bine, nu inlatura raspunderea penala si nu atrage reabilitarea, ci doar incetarea executarii pedepsei inchisorii.
    Asadar, cei care se incadreaza in conditiile legii (pedeapsa de maxim 5 ani, achitarea despagubirilor, nerecidivisti etc.) vor iesi din inchisoare, in schimb pedeapsa ramane in cazier, va constitui termen al recidivei etc.
    Un proiect foarte bine venit!

    Gratierea este o liberare conditionata anticipata, atat!!!

    Din pacate, multi oameni sunt neinformati si pun botul (scuze, n-am gasit alta exprimare) la propaganda.

    • Mihail EMINOVICI spune:

      „Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată.”
      Motivul este evitarea aglomerarii din inchisori, masura este GRATIEREA CELOR CARE SUNT IN AFARA INCHISORILOR, a se vedea MODERAT presedinte de partid.
      DA-I, DOAMNE, prostului MINTEA DE PE URMA!

      • Corect. O persoană condamnată penal pentru subminarea sistemului electoral în România este la conducerea celui mai mare partid. Că tot vorbeam de flexibilitatea morală a românilor şi de mila judecătorilor. Am ajuns să fim conduşi de infractori condamnaţi. Păi nu e normal ca prima lor lege din mandat să fie eliberarea infractorilor?

    • Amelia FARMATHY spune:

      Problema e tocmai închisoarea, nu cred că nu intuiţi acest aspect, nu „bla-bla-ul/bau bau-ul” legat de cazier sau mai ştiu eu ce alte consecinţe ale unei condamnări.
      Aceste consecinţe prezintă relevanţă doar pentru cei care, în viaţa lor, nu au avut de a face cu cazierul, în timp ce, pentru cei „năpăstuiţi” cu închisoarea, important e să scape, fineţurile juridice fiindu-le la fel de indiferente precum îmi sunt mie ultimele cancanuri de pe piaţa consumatorilor de emisiuni de divertisment.

      Evident că vor fi şi ceva beneficiari… colaterali şi, nu mă îndoiesc, că la aceştia vă referiţi.
      Numai că şi aceşti beneficiari colaterali nu au fost trimişi acolo pentru niscaiva fapte mărunte, izolate şi nerepetate (asta apropo de propaganda şi de botul generic enunţat), ci pentru că, prin infracţiunile comise, au prezentat un real pericol public în ipoteza „reeducării” lor în libertate.
      Aţi fost vreodată victima unui furt?
      Aţi fost, apoi, pe la poliţie, să vă recunoaşteţi diferite obiecte din alte sute de obiecte furate de prin alte case de bietul, amărâtul de actual deţinut (adică de către acel „mic” infractor primar, adică neprins înainte de a da vreo 20 de spargeri)?
      V-aţi gândit că, poate, banii din evaziunea fiscală realizată de bietul actual şi ipotetic deţinut v-ar fi ajutat /ne-ar fi ajutat să nu mai fugim în toate direcţiile când un conaţional, aşteptând în sala comună de… aşteptare a unui spital, alături de alţi (aceia care şi contribuie, eventual substanţial, la bugetele de asigurări de sănătate) nevoiţi să dea p-acolo, recunoaşte senin că are purici/păduchi acasă, întrebat fiind de doctor, dornic să se lămurească despre provenienţa unor erupţii?
      V-aţi pus întrebarea cum ajung infractorii primari la închisoare?
      Simplu: comit fapte pentru care e necesară reeducarea în mediul privativ de libertate.
      Se cheamă individualizarea pedepsei.
      Nu e bun mediul?
      Să îl schimbe cei care administrează penitenciarele!
      Hotârârile pilot nu îndeamnă la externalizarea criminalităţii, ci la tratarea sa în condiţii adecvate, ceea ce nu rezolvăm dacă scoatem azi (de fapt, intenţia e să fie scoşi vreo câţiva sau să nu ajungă acolo alţi câţiva) 2000-3000, când, la cum stau lucrurile, vom băga la loc, în curând, la fel de mulţi, căci sărăcia, lipsa de perspective, încurajarea traiului la limita subzistenţei, dar pe banii statului,de fapt pe banii noştri, sunt surse criminogene constante.
      Vorbiţi principial, dar vorbiţi despre cei fără de principii în privinţa cărora judecătorul, adică omul care vede dosarul şi care îl vede şi pe inculpat, decide să îi aplice măsura privativă de libertate.
      El, judecătorul, prin măsura luată, vă protejează şi pe dvs., în timp ce aceia cărora li se plânge de milă nu e exclus să vă/ne dea în cap sau să ne „ardă” la buzunar cu proxima ocazie.
      Poate nu ar trebui să uitaţi ceva: nu judecaţi cu propriile dvs.principii, ale unui om onest, pe cei pe care (NU) numai onestitatea nu îi caracterizează.

    • De ce puneți pe „atât” după „Grațierea este o liberare condiționată anticipată”?
      Adică de ce vi se pare că o liberare anticipată ar fi ceva doar „atât”?

      Și o altă întrebare: Ce părere aveți despre argumentul cum că din cauză că nu se investește în condiții care să respecte articolul 3 CEDO ar trebui să fie eliberați anticipat infractori și cum considerați concluzia că astfel tot ce trebuie să se întâmple în România este să avem infractori mai mulți decât locuri în închisori pentru ca apoi să avem infractori liberi?

      Adică haideți să încălcăm legea penală cât mai mulți ca să creștem șansele să fim grațiați cât mai mulți!?!?!

      Pentru condițiile groaznice din închisori soluția este îmbunătățirea lor – a condițiilor. Nu închisul ochilor și deschisul porților.

      • Și încă ceva domnule avocat,

        Câteodată salvarea unor valori morale este mult mai importantă decât o sumă de bani – oricât de mare ar fi respectiva sumă.
        Persoanele care cred în primatul banului sunt numite în literatura de specialitate „cadavre-vii”. Ar fi înfiorător ca cei care dețin puterea și capacitatea de a educa o nație să dorească să o transforme într-un cadavru-viu.

    • Rata de încarcerare din SUA exprimată ca procent din populaţie este de 0,91% (deci aproape 1% din populaţie). În România este de aproape 0,14%, deci de 7 ori ma mică. Este extrem de suspectă această necesitate subită de clemenţă faţă de infractori. În România legea este MULT mai blândă cu infractorii şi chiar judecătorii sunt mult mai miloşi decât în SUA. Nu-i de mirare că România este o ţară pe primul loc la corupţie.

  2. Mihail EMINOVICI spune:

    Numarul celor din penitenciare
    sfarsit de 2016 – 27.000
    inceput 2016 – 28.228
    2015 – 30.153
    Iar anii anteriori fiind mai mare de 31.000.
    Numarul celor din penitenciare este in scadere fara a fi nevoie de nici o gratiere.
    Suma de bani care nu mai poate fi recuperata de la condamnati este MULT MAI MARE decat suma de bani pe care risca sa o plateasca Romania la CEDO.
    Sunt patroni de televiziuni, sefi de partide si parlamentari care vor sa continue activitatea infractionala, ACESTA ESTE MOTIVUL REAL al ordonantei pe care doreau sa o aplice de 18.01.2017 dupa cum se poate citi.

  3. Constantin SAMFIRA spune:

    Plecand de la premisa ca o astfel de OUG nu poate fi emisa, conform Constituiei;
    Continuand cu premisa ca, la un eventual control de constitutionalitate, aceasta OUG ar cadea;
    Avand in vedere faptul ca, la acel momenent, OUG isi va fi produs deja efectele;
    Cunoscand faptul ca au existat „avertizari” publice cu privire la neconstitutionalitate;
    Oare cei ce ar aproba acest OUG nu ar intra in sfera reglementata de art. 269 CP?

    • Eu nu am înţeles niciodată de ce Parlamentul abilitează cu atâta uşurinţă Guvernul să legifereze prin Ordonanţe de urgenţă. Este pur şi simplu o abdicare de la datoria sa.
      Dacă Parlamentul nu mai face legi, atunci care mai este scopul lui? Este un trasfer de putere de la Parlament către Guvern, de la reprezentanţi legitimi aleşi prin vot popular către persoane numite pe criterii politice care nu au legitimare democratică. Nu mai există separaţia puterilor în stat. Guvernul este şi legislator şi executiv. Dacă îi mai dăm şi puterea judecătorească atunci e dictatură cu acte în regulă.

  4. Florin RADU spune:

    Eu as zice sa se intample lucrurile asa:
    1. Se retrage ordonanta de catre MJ.
    2. CEDO ne da amenda de 100 milioane euro/pe an.
    3. Statul roman plateste amenda, din banii nostri, ai tuturor.
    4. Sstatul roman se indreapta cu actiune in regres impotria tuturor celor care se impotrivesc acum ordonantei (PICCJ; DNA; DIICOT; Presedintele Romaniei etc.).
    Sau nici asa nu e bine…?!

    • Mihail EMINOVICI spune:

      1. Daca nu sunt gratiati cei cu pedeapsa SUSPENDATA, ca liviu d, atunci CEDO ne va amenda pentru ca cei cu pedeapsa SUSPENDATA nu pot trai in acele conditii. Si apropo, ce conditii are liviu d din salariul sau de bugetar cum a fost toata viata?
      2. Plangerile la CEDO privesc in majoritatea situatiilor conditiile precum lipsa caldurii iarna, sau igrasia, sau lipsa unor cabine medicale dotate, sau mancarea de proasta calitate. Acestea se vor rezolva prin gratierea lui liviu d?
      INCHISORILE SE RENOVEAZA SINGURE PRIN GRATIERE!!!
      3. Si dupa gratiere vor fi 4600 care sunt in continuare peste limita si dupa, oare, nu vor putea face plangeri la CEDO? Exista un studiu care sa arate ca acei care urmeaza sa fie gratiati sunt cei care intentionau sa faca plangere la CEDO despre care stie doar Florin Radu??? Si, desigur, un alt studiu care arata ca aceia care raman in inchisoare nu vor face nici unul plangere la CEDO, alt studiu la care are acces doar Florin Radu!!!

      Nu inteleg de ce e asa disperat Florin Radu MODERAT cu aceste argumente, cand el nu va ajunge niciodata in peniteciar, cei ca el executa pedepsele in centre speciale.

  5. Amelia FARMATHY spune:

    Singurul care trebuie să răspundă e cine nu poate asigura suficiente locuri de incarcerare. Adică onor Ministerul Justitiei, în a carui administrare se află pușcăriile. Ca să nu mai vorbim că, pentru fiecare hoț lăsat „la liber” și reîntors mai repede la vechile obiceiuri, ar trebui să răspundă „milosii” ca dvs.
    Daca e să plătim ca să nu îi lăsăm de capul lor și pe al nostru, pe stradă, eu zic că merită să plătim. Măcar stim pentru ce.
    După cum știm, noi, ăștia „răii”, și pentru ce, pardon, pentru cine e „pe vine” aceasta ordonanță.

    • Florin RADU spune:

      Teoria ca ordonanta este ”pe vine” pt. presedintele camerei deputatilor este doar o dezinformare MODERAT.
      Cine a citit ordonanta si cine stie ce inseamna gratierea, stie ca persoanelor condamnate cu suspendare si gratiate, nu li se sterge condamnarea, ci doar li se scurteaza termenul la care se pot reabilita.
      Asadar, contrar propagandei MODERAT, MODERAT va ramane cu condamnarea.
      Despre condamnare… nu mai zic nimic. Sa spui ca, pt un politician, voturile reprezinta ”folos nemeritat” si sa il condamni pt. asta, e noaptea mintii.
      Am incredere ca ceea ce face mr. Trump isi va intinde efectele si asupra Romaniei.

      • Mihail EMINOVICI spune:

        Nici faptul ca Ordonanta de Urgenta a fost facuta pe un calculator din Cancelaria lui liviu d 🙂

        Doar ii se scurteaza termenul de reabilitare astfel incat sa fie reabilitat la data unei posibile noi condamnari, doar atat 🙂

        Despre condamnari stim destule, oare mortii nu trebuie si ei gratiati daca tot pot vota?
        Indiferent de cate voturi a primit de la morti, VOTURILE SUNT „FOLOS MERITAT”…
        Traiasca comunele din Teleorman ce aduna mai multi turisti decat au populatie, culmea in ziua alegerilor!
        Cunoasteti o agentie de turism unde sa cumpar si eu un pachet pentru Teleorman, vad ca e mai cautat ca vacantele in Bulgaria si Grecia…
        Oare sunt mai reduse pachetele la alegeri? Ca vad ca atunci se vand cele mai multe….

  6. Amelia FARMATHY spune:

    Veti rămâne cu încrederea. Dar la asa apreciere, ar fi trebuit sa fiti pe peluza in W., poate asa, cu toti sustinatorii around the world, umplea golurile de pe pre(a)lata de la investitura.
    Reîntorcând pre(a)lata pe malurile Dambovitei, e, totusi, de subliniat un mic amanunt:
    Când ai vreo 40% prezenta la vot, o certa sanctiune pt. ce (nu) a fost pe dreapta, eu cred ca va amagiti sperând ca circul, indragit/ignorat/justificat de aproximativ 20%, ii va lasa impasibili, for ever and ever, pe cei cu cifra 80 la procente.
    O întâmplare rămâne o întâmplare.
    Daca vreti Trump, foarte bine, cat timp nu vi-l doriti si pt. ceilalti.
    Optiunea „extinsa” cuprinde întotdeauna sâmburele absolutismului in gândire.
    Bref, eu nu imi doresc nimic pt dvs. – in afara de sănătate -, caci sunt adepta ideii ca nu e cazul sa „stiu/m” mai bine pt. altii.
    In plus, circul nu se importa, el se creeaza, se adaptează pt. a avea succes.
    O stiu bine si circarii nostri, acum exersează ascensiunea pe bara orizontala. Un soi de mers pe vine: Let’s make Romania pardon again!, un slogan si asortat si adaptat.

  7. Mihail EMINOVICI spune:

    Bugetul alocat pentru penitenciare
    2016, 1,044 miliarde
    propus pentru 2017 1,033 miliarde
    Doar o SCADERE de 1,39% fata de anul trecut
    Astept ca cel care s-a facut de ras anterior sa ne explice cum statul roman trebuie sa se indrepte ,,cu actiune in regres impotriva tuturor celor” care au scazut bugetul
    Si poate ajunge sa fie ultimul om din Romania care realizeaza ca ordonanta de urgenta (Gratierile Colective de fac prin LEGE nu prin ordonante de urgenta)
    este data cu dedicatie

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate