BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la forța probantă a documentelor justificative

20.01.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Instanța supremă din Austria se întreabă cu privire la forța probantă a documentelor justificative privind coordonarea sistemelor de securitate socială (C-527/16)

Situația de fapt:
1. libera circulație a lucrătorilor
2. necesitatea de a afla dacă efectul obligatoriu al documentelor justificate eliberate într-un alt stat membru este aplicabil și într-o procedură desfășurată în fața unei instanțe în sensul articolului 267 TFUE
3. necesitatea de a afla dacă efectul obligatoriu există:
3.1. și în cazul în care anterior s-a desfășurat o procedură în fața Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială care nu a condus nici la un acord, nici la o retragere a documentelor în litigiu
3.2. și în cazul în care un document „A 1” a fost emis după ce statul membru gazdă a stabilit în mod formal necesitatea asigurării obligatorii în temeiul legislației sale naționale și dacă într-o atare situație efectul ar fi retroactiv
4. necesitatea de a afla – în cazurile în care documentele au un efect obligatoriu limitat dacă interdicția de înlocuire ar fi încălcată atunci când înlocuirea nu are loc sub forma unei detașări dispuse de același angajator, ci de către un alt angajator
5. necesitatea de a afla dacă pentru o atare analiză ar fi relevant faptul că:
5.1. angajatorul are sediul în același stat membru ca și primul angajator
5.2. sau că între primul și al doilea angajator care a dispus detașarea există legături personale și/sau organizatorice

Dispoziții incidente:
1. articolele 5 și 19 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009

Articolul 5
Valoarea juridică a documentelor și a documentelor justificative eliberate într-un alt stat membru

(1) Documentele eliberate de către instituția unui stat membru și care fac dovada statutului unei anumite persoane în scopul aplicării regulamentului de bază și a regulamentului de punere în aplicare, precum și documentele justificative pe baza cărora au fost eliberate documentele sunt acceptate de către instituțiile celorlalte state membre atât timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către statul membru în care au fost emise.
(2) În cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unui document sau la acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează conținutul acestuia, instituția statului membru care primește documentul solicită instituției emitente lămuririle necesare și, dacă este cazul, retragerea documentului respectiv. Instituția emitentă reexaminează motivele eliberării documentului și îl retrage, dacă este necesar.
(3) În temeiul alineatului (2), în cazul în care există îndoieli cu privire la informațiile furnizate de persoana vizată, valabilitatea documentului sau a documentelor justificative sau acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează informațiile cuprinse în acestea, instituția de la locul de ședere sau de reședință, la cererea instituției competente, poate, în măsura posibilului, proceda la verificarea informațiilor sau a documentului respectiv.
(4) În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile în cauză, cazul poate fi supus atenției Comisiei administrative de către autoritățile competente cel devreme în termen de o lună de la data la care instituția care a primit documentul și-a prezentat cererea. Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv.

Articolul 19
Furnizarea de informații către persoanele în cauză și angajatori

(2) La cererea persoanei respective ori a angajatorului său, instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază eliberează un atestat conform căruia respectiva legislație este aplicabilă și indică, dacă este cazul, până la ce dată și în ce condiții.

2. articolul 12 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004

Articolul 12
Reguli speciale

(1) Persoana care desfășoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru, și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească 24 de luni și ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detașată.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la forța probantă a documentelor justificative”

  1. Curtea declară:

    1) Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1244/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1, eliberat de instituția competentă a unui stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu nu numai pentru instituțiile din statul membru în care se desfășoară activitatea, ci și pentru instanțele din acest stat membru.

    2) Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1 eliberat de o instituție competentă a unui stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială din statul membru în care se desfășoară activitatea, cât și pentru instanțele din acest stat membru atât timp cât nu a fost retras sau declarat nul de statul membru în care a fost emis, chiar dacă autoritățile competente din statul membru respectiv și din statul membru în care se desfășoară activitatea au sesizat Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, iar aceasta a concluzionat că certificatul a fost emis în mod eronat și ar trebui să fie retras.

    Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1 eliberat de o instituție competentă dintr‑un stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială din statul membru în care se desfășoară activitatea, cât și pentru instanțele din acest stat membru, dacă este cazul, cu efect retroactiv, chiar dacă acest certificat a fost eliberat numai după ce statul membru respectiv a stabilit supunerea lucrătorului în cauză la asigurarea obligatorie în temeiul legislației sale.

    3) Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un lucrător care este detașat de angajatorul său pentru a desfășura o activitate într‑un alt stat membru este înlocuit de un alt lucrător detașat de un alt angajator, acest din urmă lucrător trebuie considerat ca fiind „trimis să înlocuiască o altă persoană” în sensul acestei dispoziții, astfel încât nu putea beneficia de regula specială prevăzută de dispoziția menționată pentru a continua să fie supus legislației statului membru în care angajatorul său își desfășoară în mod obișnuit activitățile.

    Faptul că angajatorii celor doi lucrători în cauză au sediul în același stat membru sau faptul că aceștia au eventuale legături personale sau organizatorice sunt lipsite de pertinență în această privință.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week