Doar Guvernul poate aprecia asupra oportunității unei ordonanțe de urgență
24 ianuarie 2017 | Lăcrămioara AXINTE
Lăcrămioara Axinte
Contrar altor opinii din interiorul autorităţii judecătoreşti, exprimate în spațiul public, oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgență este atributul exclusiv al Guvernului.
Constituția României prevede în art. 115 alin. (4)-(6) următoarele:
”(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”
Având în vedere că art. 1 alin. (4) din Constituție consacră principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, iar potrivit dispozițiilor constituționale din art. 102 alin. (1), art. 126 alin. (1) și 131 alin. (2)-(3), politica internă a țării este realizată de Guvern, Justiția este înfăptuită de instanțele judecătorești, iar procurorii conduc și supraveghează activitatea de cercetare a poliției judiciare, rezultă că judecătorii și procurorii nu se pot pronunța asupra oportunității unei ordonanțe de urgență sau a unei legi, întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
Consiliul Superior al Magistraturii, în avizul pe care urmează să-l dea asupra unui proiect de ordonanţă de urgenţă, asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii, în cadrul procesului de dezbatere publică, trebuie să se pronunţe doar asupra aspectelor ce ţin de constituţionalitate, conformitatea cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi compatibilitatea cu alte dispoziţii din legi şi ordonanţe în vigoare, nu asupra oportunităţii, pentru că oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgenţă aparţine doar Guvernului.
Constituie, de asemenea, o încălcare a principiul separaţiei puterilor în stat fapta unui deputat sau senator, ori membru al guvernului, de a se exprima public, în timpul unui proces nesoluţionat în mod definitiv, asupra necesităţii de a fi condamnată sau achitată o persoană, de a i se aplica o pedeapsă cu închisoare, cu executare sau suspendare, de a fi respinse sau admise anumite acţiuni civile ori alte asemenea.
Justiţia este înfăptuită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de lege, aşa cum spune Constituţia României în art. 126 alin. (1), astfel încât membrilor celorlalte două puteri le este interzis să se pronunţe public, înainte de a fi soluţionate definitiv, asupra unor cauze individualizate aflate pe rolul instanţelor sau parchetelor.
În acest moment există o altă problemă, care ține de puterea judecătorească, pe care o apreciez ca deosebit de gravă și care se cere a fi de urgență clarificată de Consiliul Superior al Magistraturii, organism căruia Constituția României i-a dat în atribuție garantarea independenței justiției, respectiv aceea a Protocolului de colaborare încheiat între Parchetul de pe lângă ICCJ și SRI, protocol în baza căruia probabil, potrivit afirmațiilor Directorului SRI Eduard Helvig, s-au înființat „sute de echipe operative mixte”.
Este în interesul înlăturării suspiciunilor și combaterii afirmațiilor apărute în spațiul public, referitoare la imixtiunea SRI în instrumentarea unor dosare penale, să fie făcut public conținutul acestui Protocol, existenţa acestuia fiind recunoscută atât de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, dar şi de Procurorul şef al DNA, despre care doamna procuror-șef a declarat că a fost un protocol obişnuit, cum se încheie și cu alte instituții, să se verifice componența și atribuțiile echipelor operative, precum și în ce măsură au fost respectate dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către toţi cei implicaţi.
Judecător Lăcrămioara Axinte
Tribunalul Botoşani
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
