Urgența, reperele și perspectivele adoptării unei legi privind poluarea electromagnetică
25 ianuarie 2017 | JURIDICE.ro
În urma dezbaterii cu tema Incertitudinile și pericolele undelor electromagnetice organizată de Juridice.ro luni, 23 ianuarie 2017, s-au desprins o serie de constatări și concluzii care converg spre nevoia elaborării și adoptării unei Legi privind aplicarea principiului precauției la riscurile rezultate din expunerea la undele electromagnetice. Publicăm mai jos o sinteză a problematicii abordate, realizată de prof. univ. dr. Mircea Duțu.
I. Punerea problemei
Începând cu anii 1990, sistemele de comunicații fără fir au cunoscut un avânt extraordinar: telefonul mobil, tehnologiile 3G, 4G și în perspectivă apropiată 5G, WiFi, WIMAX etc., fapt care a ridicat o serie de întrebări în rândul populației, din partea comunității științifice și a generat, în cele din urmă, o anumită reacție a oficialităților în plan internațional, unional-european și național. Principalele interogații poartă, pe de o parte, asupra absenței unei legislații clare, menită să reglementeze utilizarea acestor tehnologii, iar pe de alta, în privința efectelor sanitare ale expunerii publicului la câmpuri electromagnetice (CEM), rezultate de la antenele GSM, instalațiile WiFi ori chiar de la telefonul mobil ca atare.
O miză centrală o reprezintă concilierea și compatibilizarea interesului public de a acoperi întregul teritoriu național cu semnal de telefonie mobilă și imperativul general al apărării sănătății generațiilor prezente și viitoare.
De peste 10 ani au fost realizate numeroase studii pentru a evalua efectele undelor electromagnetice; un număr crescând de experți fiind de acord asupra existenței pericolelor pentru sănătate induse de o expunere a publicului la câmpuri electromagnetice (CEM), generate de tehnologiile de comunicare fără fir. În orice caz, apariția riscurilor pentru sănătate este invocată la niveluri mult inferioare celor fixate de reglementările actuale. Totodată, în 2011 Centrul Internațional de Cercetări privind Cancerul (CICC) al OMS a clasat câmpul electromagnetic al frecvențelor radioelectrice ca potențial cancerigen (clasificare 2B). Banda de frecvență vizată se întinde de la 100 kilohertzi la 300 gigahertzi și include radiofrecvențele și hiperfrecvențele telefoniei mobile.
Conștientizarea limitelor cunoașterii și a riscurilor și amenințărilor pe care noile tehnologii le prezintă pentru sănătatea umană și calitatea mediului necesită încadrarea, reglementarea și controlul lor din partea societății, pe calea dreptului.
Răspunsul juridic prin apel la legislația și jurisprudența existente rămâne insuficient, inadecvat și ineficient.
Dezbaterea științifică nu este astăzi încă tranșată. Incertitudinea reclamă prudență. Ea presupune realizarea de noi studii imparțiale și pluraliste, spre a se ajunge la concluzii cât mai clare și mai definitive. În așteptarea unor rezultate cât mai exacte și până atunci se impune însă aplicarea principiului precauției, prin stabilirea unui prag maximal de precauție sanitară mai strict.
Răspunsul juridic îl poate reprezenta astfel o lege privind aplicarea principiului precauției la riscurile rezultate din expunerea la undele electromagnetice (Legea CEM).
II. Explicații preliminare
Proiectul unui atare act normativ presupune, cu caracter preliminar, explicația a două noțiuni prezente în chiar titlul său: precizarea semnificațiilor juridice ale principiului precauției și, respectiv, accepțiunea conferită riscului.
Explicitarea înțelesului termenului de risc, presupune distincția sa de cel de pericol. Acesta din urmă desemnează o proprietate patogenă, o posibilitate, o eventualitate, o capacitate de a crea o daună.
Riscul este un indicator al verosimilității realizării pericolului, probabilitatea ca acesta să survină. Termenul are o dublă polaritate: una obiectivă, legată de frecvența fenomenului și o alta subiectivă, privind modul în care el e perceput și temut.
În accepțiune epidemiologică riscul de boală reprezintă frecvența îmbolnăvirilor în rândul populației, o probabilitate, cea a survenirii de noi cazuri (incidențe) ale unei probleme definite, în cadrul unei populații date, în timpul unei perioade determinate.
Principiul precauției (PP) înseamnă recunoașterea juridică a incertitudinii; el implică o nouă filosofie, care constă în integrarea printre parametrii acțiunii ori/și ai deciziei, a riscurilor (necunoscute) și presupune două obligații principale: adoptarea de „măsuri provizorii și proporționale” și, respectiv, stimularea de proceduri de evaluare a riscurilor, precauția fiind strâns legată de starea cunoștințelor științifice, este nevoie de expertize succesive;
Din punct de vedere juridic, concepută ca obligație de a împiedica producerea unor efecte nefaste asupra mediului sau a sănătății umane, exigența de precauție este văzută ca o veritabilă obligație de rezultat care, în principal, justifică răsturnarea sarcinii probei: regula autorizării oricărei activități a cărei periculozitate nu a fost demonstrată, i se substituie una care interzice orice activitate a cărei inocuitate nu a fost dovedită de promotorul său. Așadar, nu celor care se tem de un risc le incumbă să probeze că acesta există, ci sectoarelor vizate de reglementare să demonstreze cu ajutorul probelor științifice că nu este oportun să se reglementeze activitatea lor. Dovedirea inocuității se impune ca un prealabil al autorizării administrative a oricărei tehnici susceptibile să aducă atingere sănătății omului și calității mediului.
Se afirmă o nouă paradigmă: dacă anterior îndoiala științifică beneficia poluatorului, în virtutea PP, sănătatea umană și calitatea mediului profita acestora.
Principiul precauției intervine înainte, cu ocazia luării deciziei (care presupune expertiză științifică specială, independentă și pluralistă), și a posteriori, prin intermediul unei acțiuni în răspundere; sunt modalități speciale de inserare a exigențelor sale în mecanismul răspunderii civile. Răspunderea autorităților publice poate fi invocată și angajată pentru neaplicare sau aplicare necorespunzătoare a obligației de punere în operă a PP;
Jurisprudența civilă (franceză): – recunoașterea riscului prejudiciabil legat de expunere la câmpurile electromagnetice, reprezintă o condiție a răspunderii civile în numele PP;
Alegerea fundamentului răspunderii, prin opțiunea pentru o răspundere obiectivă înseamnă apelul la teoria tulburărilor anormale de vecinătate; în acest context instanțele franceze au statuat că neluarea de măsuri capabile să reducă riscul și vecinătatea antenelor nu pot să garanteze o lipsă a riscului sanitar aferent acestei instalații, ceea ce justifică „o stare de temere legitimă constitutivă de o tulburare, a cărei anormalitate rezidă în caracterul sanitar al riscului”. Demontarea antenei și acordarea de daune-interese se justifică cu titlu de „prejudiciu moral rezultat din angoasa creată și suportată”, ca urmare a prezenței instalației și temerilor pe care le generează undele electromagnetice.
Răspunsul juridic în termenii instituțiilor clasice, îndeosebi în câmpul răspunderii civile, rămâne ineficient și inadecvat; în dreptul comparat s-a apelat la inconvenientele (tulburările) anormale de vecinătate, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri sau invocarea de noi prejudicii, precum cel de expunere sau cel de anxietate, dar jurisprudența rămâne inconsecventă și fără soluții viabile.
În ciuda incapacității evidente a legislației în vigoare, dezvoltarea unei jurisprudențe în materie, cu inconsecvențele și riscurile ei, ar favoriza preocupările de elaborare și adoptare a unei legi speciale.
III. Etapele unui atare demers legislativ
Pentru a ajunge la o legislație inteligentă în materie se impune, pe de o parte, inițierea și parcurgerea mai multor etape în cunoașterea și reglementarea fenomenului, iar pe de alta luarea în considerare a două forme de expunere: una activă, în cazul utilizării voluntare a unui aparat fără fir, o alta pasivă, în situația riveranilor antenelor GSM ori liniilor de înaltă și foarte înaltă tensiune.
După experiența statelor occidentale, precum Franța, ca momente ale foii de parcurs având ca punct final adoptarea Legii CEM se pot avea în vedere:
Realizarea unor evaluări relevante, imparțiale și pluraliste în privința: inventarierii instalațiilor antenelor GSM la nivelul fiecărei localități și cel al României, impactului sanitar posibil și probabil, stării legislației naționale în materie, în raport cu reglementările internaționale, unional-europene și de drept comparat;
Dezbaterea și stabilirea orientărilor generale în domeniu în cadrul unei consultări naționale, cu participarea ansamblului actorilor publici și privați, precum și a reprezentanților societății civile și supunerea lor spre însușire și promovare Guvernului României;
Elaborarea, pe baza concluziilor astfel degajate, a proiectului Legii privind aplicarea principiului precauției la riscurile rezultate din undele electromagnetice;
Până la realizarea și în pregătirea acestui proiect, pe baza elementelor de drept comparat disponibile și a obiectivelor preconizate, se propune începerea unui exercițiu asupra unei legi inteligente în materie (necesitate, obiective, elemente componente posibile).
IV. Posibile repere ale unei legi (inteligente) privind aplicarea principiului precauției la riscurile undelor electromagnetice.
Experiența anterioară: Printr-o propunere de lege inițiată de deputata Diana Tușa în 2016 s-a preconizat introducerea în Legea nr. 154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice a unui text potrivit căruia: „Amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin suport electromagnetic se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unități sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”.
Proiectul a întâlnit o puternică rezistență din partea reprezentanților Ministerului Comunicațiilor și ai Asociației Firmelor de Telefonie Mobilă și nu a fost adoptat în Camera Deputaților.
Avertisment prealabil: Preconizata lege nu-și propune să interzică ori să facă inutilizabile tehnologiile care emit câmpuri electromagnetice; dezvoltarea tehnologiilor fără fir este dorită, dar în condițiile în care pragurile de protecție sanitară a populației și măsurile de asigurare a lor sunt clar definite, obligatorii și respectate întocmai.
1. Bazele constituționale, unional-europene și legislative prealabile
Dreptul la ocrotirea sănătății: – Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice [Constituția României, art. 34 alin. (2)].
Dreptul la mediu sănătos. Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept [Constituția României, art. 35 alin. (2)].
Tratatul FUE (art. 168 par. 1): „Un nivel ridicat de protecție a sănătății umane este asigurat în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii”.
Tratatul FUE (art. 191/1): Politica UE în domeniul mediului contribuie la:
– conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului; ocrotirea sănătății persoanelor.
(2) Politica Uniunii se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive:
– OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului: – principiul precauției în luarea deciziei [art. 3 lit. b)].
2. Măsuri cu caracter general
Revederea și stabilirea a noi limite de expunere a publicului și a lucrătorilor la undele electromagnetice, conform principiului precauției, prin definirea unui nou prag de bază potrivit principiului ALARA (As Low As Reasonably Achievable – Atât de scăzut, pe cât de rezonabil posibil), ca unul de acceptabilitate socială a tehnologiei;
Stabilirea obligației (atribuției) Autorității centrale de specialitate de a acționa permanent pentru scăderea generală a pragului de expunere la undele electromagnetice și a controla și urmări aplicarea reglementărilor legale în materie;
Obligația realizării prealabile a unui studiu imparțial de impact asupra sănătății umane și a mediului, în cazul dezvoltării oricărei noi aplicații tehnologice care emite radiații electromagnetice.
Analiza (printr-un raport special) a oportunității creării unei rețele naționale de frecvențe de telefonie mobilă; evaluarea fezabilității unei rețele unice de telefonie mobilă, operată de o autoritate, însărcinată cu implantarea și întreținerea antenelor GSM, operatorii bucurându-se de un drept de utilizare.
Lansarea unei campanii de prevenție sanitară asupra riscurilor potențiale ale undelor electromagnetice, precum și pentru stabilirea unui Cod de bună utilizare a telefonului portabil.
3. Măsuri cu caracter special
Obligația fabricanților de aparate dotate cu tehnologie WIFI de a le echipa cu un sistem mecanic simplu de dezactivare. Emisia de WiFi a boxelor internetului este constantă, în timp ce utilizarea nu este decât intermitentă, ceea ce ar permite și ar impune modularea puterii de emisie a WiFi; acesta acoperă o suprafață de mai mulți zeci de metri, iar cel mai adesea este utilizat într-un loc de câțiva m2, intensificând nejustificat „baia de unde”, în special în cadrul coproprietăților;
Obligația indicării nivelului de emisie de câmpuri electromagnetice pe toți emițătorii, în scopul de a informa populația asupra acumulării de unde de orice natură provenind dintr-o multitudine de aparate din viața cotidiană;
Obligația ca instalarea oricărei surse de emisii electromagnetice domestice de către un terț să fie supusă acordului locatarului;
Interdicția WiFi în structurile de primire a copiilor mici și favorizarea conexiunilor prin fir în așezămintele școlare și în cele de primire a publicului;
Amplasarea rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin suport electromagnetic la o distanță rezonabilă (500 m) față de unitățile de învățământ, sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni;
Reglementarea problemei persoanelor hipersensibile; câmpurile electromagnetice sunt pretutindeni și constante și fac dificilă, dacă nu insuportabilă viața acestor persoane; necesitatea recunoașterii acestei patologii ca handicap ecologic; soluții precum experimentarea de „zone albe” lipsite de CEM;
Adaptări ale legislației de urbanism privind instalarea antenelor GSM;
– cerința unei autorizații speciale de construire pentru antenele GSM;
– întărirea transparenței, prin informarea și consultarea riveranilor, la implementarea unei antene GSM;
– realizarea de către autoritățile locale a unui document consultabil de către administrație care să recenzeze antenele GSM prezente pe teritoriul lor de competență;
Instituirea unui regim special de răspundere contravențională și penală în materie.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
