Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj şi Timiş. 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti şi membrii UNELM.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

”Hotărârea-chilot”

02.02.2017 | Claudiu-Octavian ULICI

Mai ieri, am primit o hotărâre definitivă, într-o cerere formulată de mine pentru un client, avocat și el. Hotărârea aceasta m-a făcut să observ ”mecanismul juridic ingenios” care a făcut-o posibilă și acum ard de nerăbdare să îl împărtășesc pe scurt și cu voi, în speranța unei învățături de minte.

Noi preluăm oarecum de la alții diverse modalități de a face lucrurile, numai că acest ”to do” pe plaiurile Dâmboviței a devenit ”do do”. Bunicul meu, cu un teribil accent ardelenesc, vocaliza ”pilot” ca și ”chilot”, așa cum se pronunță și în Moldova de altfel, creând astfel o haioasă confuzie. Chestiunea originală a fost evidențiată pe vremuri într-un banc, ce circula necenzurat prin mai toată țara.

Originea procedurii-pilot a constat în încercarea de a fi eliminate așa-zisele „cereri repetitive” pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, cereri care își au originea și într-o disfuncționalitate cronică a sistemului judiciar la nivel intern. Procedura hotărârii-pilot a fost concepută ca o metodă prin care să se permită identificarea problemelor ce au generat cererile repetitive și prin care să se impună statelor soluționarea problemelor în litigiu. Astfel, dacă numeroase cereri întemeiate pe aceeași problemă sunt introduse în fața Curții, aceasta poate decide să soluționeze una sau mai multe dintre ele cu prioritate în procedura hotărârii-pilot. În cadrul acestei proceduri, Curtea nu are doar funcția de a se pronunța dacă a existat sau nu o încălcare a Convenției într-o cerere sau alta, ci și de a identifica problema sistemică și de a oferi guvernului vizat indicații clare privind măsurile de reparație pe care acesta trebuie să le ia pentru remedierea problemei.

Statului vizat îi revine rolul de a alege, sub supravegherea Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, modalitatea în care își va îndeplini obligațiile în conformitate cu articolul 46 (efectul obligatoriu și executarea hotărârilor). Una dintre caracteristicile esențiale ale procedurii hotărârii-pilot constă în faptul că permite Curții suspendarea – sau „înghețarea” – pe o anumită perioadă a cererilor care fac obiectul procedurii, cu condiția ca guvernul în cerere să ia rapid măsurile interne necesare pentru a se conforma hotărârii. Cu toate acestea, Curtea poate relua examinarea cererilor suspendate de fiecare dată când interesul administrării justiției o impune.

Revenind pe meleagurile natale, la noi hotărârea-pilot CEDO a devenit un soi de ”hotărâre chilot”. Această hotărâre nu urmărește descongestionarea sistemului judiciar de prea multe cereri, ci, dimpotrivă, face ca orice efort depus pentru redactarea și susținerea acestora să fie în van, fapt ce va conduce justițiabilul nemulțumit spre formularea de noi și noi cereri, doar doar i s-o da și lui dreptate. ”Hotărârea-chilot” se vrea singulară între toate celelalte, se vrea un fel de ”Faceți ca ei” pe tabloul UTC-iștilor fruntași, se vrea cea care e descoperit gaura la macaroană ș.a.m.d.

Dacă ar fi să asemănăm cu ceva aceste ”hotărâri chilot”, cea mai bună asemănare am găsi-o la un stol de vrăbiuțe. Acestea, fiind mici, plutesc mult timp în aer, dar paradoxal parcurg distanțe extrem de mici, dând senzația că parcă ar sta pe loc. Ele se agită de sus în jos, de la stânga la dreapta și stolul parcă este lipsit de orice coerență. Fiecare mică vrăbiuță este propriul ”chilot” și, ieșind din grup, se repede spre ceea ce crede că este un mic viermișor, dar, vai, era numai un mic capăt de sârmă roșie ce ieșea din pământ. Chilotul nostru este, așadar, fiecare păsărică ce zboară razna, după ceea ce crede ea că ar fi hrană și părăsind grupul, dă de fapt peste o nenorocire.

În concret, pentru cazul clientului, coleg și avocat cu o oarecare experiență, s-a pus problema aplicării articolului 2324 alin. (4) Cod civil, care prevede că bunurile ce fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă, iar acești creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului. Atât și fără nicio altă condiție. În speță, colegul a înregistrat la Barou un act din care reieșea care sunt bunurile destinate exercițiului profesiei, iar în procedură s-a solicitat să se constate inopozabilitatea acestui act față de reclamantul creditor. Cu alte cuvinte, legea e lege, dar nu se aplică în toate cazurile și, mai ales, în cele în care reclamantul nu îi este favorabilă, dar pentru a constata această inaplicabilitate a legii mai este necesar ceva, este necesară ”vrăbiuța” sau, cu alte cuvinte, ”hotărârea-chilot”.

Cum motivările elucubrante nu se pun sau, după limbajului juridic post-modern din noul Cod civil, se consideră nescrise, nu voi insista pe considerente, ci mă voi mărgini să spun că decizia tribunalului menține definitiv soluția judecătoriei și actul de separație a patrimoniului nu are efecte. S-a stabilit că legea nu se aplică unui anume caz concret, deși legea chiar viza acel caz concret. Legii i-a fost adăugat aici un ”altceva”, o gândire magistrală. ”Hotărârea-chilot” este posibilă, deoarece nu există nicio coordonare între hotărâri care stabilesc asupra unor acelorași probleme juridice. Logica juridică nu are instrumentele de lucru cele mai adecvate, iar, pe deasupra, lipsește și un simplu exercițiu al lecturii specific claselor primare. În curțile aflate la înălțime, aerul este rarefiat, ceea ce poate face gândirea deficitară și viermișorii mai greu de observat de către vrăbiuțe. Nu există o hotărâre a unei instanțe superioare care să le ghideze pe celelalte, căci numai aceasta ar face stolul să pară coerent, să fie un ceva definibil.

P.S.: nu am vrut să amintesc aici nimic, dar absolut nimic, de precedentul judiciar obligatoriu.

Avocat dr. Claudiu-Octavian Ulici


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “”Hotărârea-chilot””

  1. Claudiu RĂDUCANU spune:

    Domnule doctor, nu cumva acel act înregistrat de colegul dvs la Barou din care reieșea care sunt bunurile destinate exercițiului profesiei, a fost intocmit pro causa? Nu pretind ca am nivelul dvs. de pregatire juridica, dar daca tot ironizati si jigniti niste magistrati, prin acest articol, macar de ati posta integral considerentele hotararii, ca sa putem si noi, cititorii, să avem o parere avizata. Precizez ca am intrat pe articolul dvs. pentruun plus de valoare a cunostintelor mele juridice, dar am gasit, cu surprindere, o MODERAT.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Ei, acum si dvs., cred ca v-ati cam dat seama la ce sa va asteptati din citirea scurtului titlu-lenjerie.
    In sine, parodia sau exprimarea metaforica nu reprezintă vreo problema (eu recunosc ca nu m-am ofensat citind titlul, dar sunt, de felul meu, f. toleranta in materie de exprimare, cuvântul nu ucide – in împrejurări normale – el poate ustura sau supara fff tare, eu m-as fi simtit ofensata doar daca titlul trimitea la vreo infractiune), însă, sincer, continutul articolului nu s-a ridicat la” inaltimea” titlului. Adică nimic concret dezvăluit din arealul acoperit de metaforicul chilot, niste vagi, prea vagi referiri si nimic altceva.
    Am citit si nu am inteles mai nimic, decât ca autorul, satul de pudibonderie, a încercat sa ridice niste poale juridice, însă, sincer, nu stiu cine a rămas cu d…l dezvelit in toata afacerea asta scriptica.
    Domnule autor, metafora trebuia ilustrata, revolta sau, ma rog, supărarea asumata pana la un capăt inteligibil, altminteri ce ati dorit sa exprimati rămâne la nivel de sareta. Pardon,am vrut sa scriu sueta.
    P.S. Acest comentariu nu critica ideea, chiar si exprimata metaforic neplăcut ochilor unora dintre noi (eu nu am o problema cu semantica titlului, chiar mi-a suscitat interesul, stins curând ca urmare a continutului), ci lipsa ideii.
    Nu se scrie „la nervi” sau, mai bine spus, daca se scrie „la nervi”, trebuie sa se scrie si cu nerv.
    Articolul dvs. e precum o subreta, lesinata in public si cazuta fără voie, cu lenjeria la vedere, astfel ca, data fiind particularitatea sincopei, mintea se opreste la priveliste, iar reactia (a se intelege ideea) se înmoaie. Cel putin intr-o incipienta faza.

  3. Doar avocaţii care se organizează sub forma societăţii profesionale cu răspundere limitată beneficiază de o diviziune a patrimoniilor. Este exact ca la SRL-uri.
    Dacă are un simplu cabinet, nu beneficiază de separaţie de patrimonii opozabile creditorilor.
    Divizarea patrimoniului trebuie permisă de lege. La SPRL este permisă de lege prin legea avocaţilor la fel cum legea societăţilor acordă răspundere limitată unor anume entităţi.
    Nu profesia trebuie autorizată de lege, ci diviziunea trebuie autorizată de lege.
    La cabinete simple divizare de patrimonii opozabilă terţilor. Mai ale pentru malpraxis avocaţial. Avocaţii care nu respectă datoria de competenţă plătesc cu toată averea, nu doar cu averea cabinetului (adică nimic – cu excepţia SPRL – autorizat de lege).

    • Alina BADEA spune:

      In cazul SPRL, sunt subiecte de drept distincte, cu patrimonii distincte. SPRL este persoana juridica distincta de avocatii asociati. Deci nu putem vorbi de o diviziune a patrimoniului, pentru ca nu este acelasi.
      In cazul de fata este vorba despre aplicarea art. 31 alin. 3 din Codul civil, o divizare patrimoniala permisa de lege. Este o cu totul alta situatie decat la SPRL. Dar asa este cand le stii pe toate si comentezi si civil, si fiscal, si penal, si deontologie profesionala etc.

      • Te inteleg, este dificil de inteles ce inseamna divizarea patrimoniului.
        Codul civil este o varză cu generalizări confuze, neclare, încât fiecare înţelege ce vrea. Cine l-a scris, prost l-a scris. Şi nici instanţele nu se obosesc să îl clarifice.

        Nici nu înţeleg de ce fac diferenţă dintre divizare şi afectaţiune. Sunt unul şi acelaşi lucru.
        Orice divizare este afectată unui scop.

        O persoana isi poate diviza patrimoniul ori de cate ori dispune de un anume bun.
        (nu vorbim de drepturi indivizibile, dreptul la nume, de ex.)

        De exemplu, o pictor cumpara o pensula si acuarele. A divizat patrimoniul personal prin achizitionarea cu numerar a unor instrumente de pictat.
        Din bunuri personale urmaribile (bani numerar), el a divizat patrimoniul personal, afectandu-l atelierului sau de pictura. Bunurile achizionate au devenit neurmaribile. Dar aceasta protectie trebuie conferita de lege.
        Daca pictorul isi cumpara un televizor, acesta este un bun urmaribil.
        Daca pictorul primeste o bursa de studiu, aceasta este neurmaribila.
        Dar daca din banii de bursa de studiu (neurmaribil) face o investitie intr-un cabinet de avocat, atunci partile sociale detinute in cadrul cabinetului devin urmaribile. (Sunt sigur ca nu a existat un astfel de caz in RO, dar teoria este valida – scopul afectatiunii controleaza caracterul urmaribil).

        Partea de interes a avocatului detinuta in SPRL este parte a patrimoniului universal a avocatului.

        Prin extensie, poti spune ca avocatul are un singur patrimoniu universal format din mai multe patrimonii mai mici. In alte jurisdictii se foloseste termenul de active.

        Ori de cate ori avocatul afecteaza o parte a patrimoniului personal unui scop, se cheama ca isi DIVIZEAZA patrimoniul, pe categorii.

        Unele categorii de patrimoniu beneficiaza de un regim juridic special autorizat de lege. De exemplu, investitia in SPRL (sa le spunem parti sociale) (sau SRL, in intreprinderile comerciale), beneficiaza de raspundere limitata.

        Patrimoniul investit in cabinetul simplu de avocat nu beneficiaza de raspundere limitata, deoarece acest raport juridic (protectie fata de creditori) nu este autorizata de lege.
        Deci degeaba isi declara avocatul bunurile personale ca fiind ale cabinetului, ca nu le poate sustrage urmaririi. Legea nu ofera protectie acestei diviziuni de active.

        Patrimoniul avocatului este UNUL SINGUR (format dintr-o multitudine de categorii de bunuri, care pot avea regimuri speciale, sesizabile, insesizabile, sesizabilitate limitata pe categorii etc)

        Este irelevant daca SPRL are personalitate juridica sau nu.
        Aici discutam despre patrimoniul avocatului, imprastiat intr-o gramada de tipuri de active (actiuni, titluri de valoare, drept de autor, proprietati imobiliare, servituti de trecere, contracte de inchiriere – drept de folosinta, dreptul de a vota la alegeri, dreptul de a fi avocat si a exercita profesia, proprietatea comuna in casatorie, dreptul la dividende, dreptul la salariu, etc.)
        O gramada de drepturi, toate fac parte din patrimoniul avocatului.

        541 CCiv (2) „Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte”.

        • Alina BADEA spune:

          Domnule, scrieti in dodii. Si eu va inteleg ca nu aveti cum sa le stiti pe toate, desi faceti eforturi sa demonstrati contrariul. Stiu ce inseamna divizarea patrimoniului, am impresia insa ca dvs. aveti dificultati legat de acest rezultat al afectatiunii. Intr-un patrimoniu, pot exista mase patrimoniale afectate realizarii unei profesii, iar in cazul avocatilor acest lucru nu se refera la partile sociale detinute in SPRL. Cred ca art. 31(3) si art. 2324(4) din Codul civil, art. 151 din Legea 71/2011 si art. 5(10) din Legea 51/1995 va contrazic.

          • Logica spune că… dacă la fiecare dodie de-a mea, tu ai un răspuns, înseamnă că eşti la fel de atotştiutoare ca şi mine.
            Şi mai am o mică problemă. Când începi fraza cu „scrieţi în dodii” vreau să spun că nu prea mai contează ce spui după aia, că nimeni nu te mai ascultă.
            Lasă epitetele deoparte, adjectivele şi adverbele.
            Încearcă un experiment! De fiecare dată când discuţi cu un jurist/avocat/judecător, începe fiecare frază, pledoarie, etc. cu fraza:
            – Aş dori să încep prin a spune că „Eşti un prost!”
            Şi apoi continuă cu ce ai de spus…
            Vezi care este reacţia şi vei vedea cât de mult va conta ce spui, indiferent cât de sclipitor este subiectul şi argumentaţia folosită.
            ………………………
            Eu spuneam mai sus: „Nici nu înţeleg de ce fac diferenţă dintre divizare şi afectaţiune. Sunt unul şi acelaşi lucru. Orice divizare este afectată unui scop.”
            Fără să îl fi citit în prealabil pe Valeriu Stoica, văd că are exact aceeaşi opinie cu mine, şi anume că diviziunea şi afectaţiunea sunt distincţii fără diferenţă.
            „S-a afirmat că diviziunea patrimoniului
            si afectaţiunea patrimoniului, deşi ar fi două noţiuni diferite, sunt de fapt, sunt două perspective asupra aceluiaşi fenomen . Afectaţiunea este scopul divizării, iar diviziunea este mijlocul, rezultatul acestei afectaţiuni. (Prof.Valeriu Stoica).”
            http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1214/Patrimoniu.pdf

            Şi uite că vine de la INM, care este mama voastră a tuturor. Tot ce spune INM-ul este sfânt pentru voi.
            …………….
            Deci dacă toată argumentaţia ta se bazează pe diferenţa dintre diviziune/afectaţiune, atunci greşeşti. Nu există o diferenţă, este doar o distincţie juridică care nu are nicio aplicaţie practică, deoarece atunci când spui „patrimoniu de afectaţiune” nu se clarifică în niciun fel cu ce este acesta deosebit sau mai clar decât o simplă diviziune.
            Desigur, toate masele patrimoniului pot face obiectul unor raporturi juridice distincte.
            O caracteristică esenţială a diviziunilor de patrimoniu este „răspunderea limitată” şi de regulă se cheamă INVESTIŢII.
            Banii investiţi în SPRL, SRL, SA, se bucură de răspundere limitată, adică în cel mai rău caz, se pierde investiţia, dar aceasta nu poate depăşi suma investită, adică părţile sociale la SPRL.
            Nu confunda patrimoniul SPRL cu patrimoniul avocatului.
            Părţile sociale reprezintă o creanţă a avocatului – asociat faţă de SPRL – această creanţă este parte a patrimoniului avocatului.
            ………..
            Dar ar fi mai bine să îmi explici ce nu înţelegi, ca să clarific.
            Încearcă să nu mai începi pledoaria persuasivă cu „Eşti prost”.
            Se pierde efectul persuasiv.

            • Alina BADEA spune:

              Fraza „Te inteleg, este dificil de inteles ce inseamna divizarea patrimoniului.” Are acelasi continut persiflant (chiar mai mult) ca si fraza mea de inceput. Chiar scrieti in dodii. In rest, puteti crede ce vreti dvs.

              • Ok, dar dincolo de persiflaj, eu intru pe fond si pun si concluzii. Tu nu treci mai departe de procedura: actiune fara obiect. Se respinge.

    • Primul meu mesaj este putin cam neclar.
      „Doar avocaţii care se organizează sub forma societăţii profesionale cu răspundere limitată beneficiază de o diviziune a patrimoniilor. Este exact ca la SRL-uri.”

      Mai clar:

      „Doar avocaţii care se organizează sub forma societăţii profesionale cu răspundere limitată beneficiază de o protectie a averii personale, raspunzand pentru obligatiile SPRL doar in limita patrimoniului investit. Este exact ca la SRL-uri.”

      Aceasta divizare a patrimoniilor, are un regim special (autorizat de lege) in privinta raspunderii fata de obligatiile SPRL-ului.

      Daca divizezi patrimoniul afectand o parte cabinetului individual este ca si cum nu ai fi facut nicio divizare. Este o divizare nominala, fara efect.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Oana Ispas


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan