« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Consecinţele denunţului după ultima modificare a Codului de procedură penală
02.02.2017 | Radu SLĂVOIU

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP
Radu Slăvoiu

Radu Slăvoiu

A fost publicată în Monitorul Oficial ordonanţa de urgenţă prin care dispoziţiile art. 290 CPP referitoare la denunţ se completează cu un nou alineat. În acest moment, art. 290 CPP are următorul conţinut:
„(1) Denunţul este încunoştiinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
(2) Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) şi (8)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.
(3) Denunţul se depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală”.

Dispoziţiile de completare a art. 290 CPP intră în vigoare imediat. Care sunt efectele?

În opinia mea, trebuie distins între două tipuri de efecte, plecând de la natura duală a normelor legale privitoare la denunţ.

Astfel:
– pe de o parte, normele privitoare la denunţ consacră o modalitate generală de sesizare a organelor judiciare, fiind, din acest punct de vedere, norme de procedură penală;
– pe de altă parte, formularea denunţului constituie, în anumite condiţii, o cauză de nepedepsire pentru anumite infracţiuni (darea de mită, cumpărarea de influenţă, grupul infracţional organizat). Din această perspectivă, dispoziţiile care reglementează denunţul sunt norme de drept penal material.

Consider că efectele completării art. 290 CPP trebuie privite din această dublă perspectivă.

Astfel:

1. Sub aspect procedural

Dispoziţiile art. 290 alin. (3) CPP sunt de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că sesizarea prin denunţ a organelor de urmărire penală va fi validă numai dacă intervine în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptelor. În caz contrar, este incident art. 268 alin. (1) CPP, denunţul fiind nul şi, prin urmare, neputând să producă efectul de sesizare a organului judiciar. Însă, chiar şi într-o asemenea situaţie, nimic nu împiedică organul de urmărire penală să valorifice informaţiile cuprinse în denunţul nul printr-o sesizare din oficiu.

Nu are importanţă momentul comiterii infracţiunii denunţate (anterior sau ulterior datei de 01.02.2017), denunţul făcut după 01.02.2017 pierzându-şi aptitudinea de a declanşa procedura judiciară, întrucât această aptitudine este una de ordin procedural, fiind deci guvernată de principiul tempus regit actum (art. 13 CPP), adică de legea de procedură în vigoare după data 01.02.2017.

Precizez însă că cele de mai sus au în vedere exclusiv denunţurile introduse după data de 01.02.2017. Denunţurile care au fost formulate anterior datei de 01.02.2017, chiar dacă după mai mult de 6 luni de la data faptei, au sesizat în mod valabil organul judiciar, în virtutea aceluiaşi principiu tempus regit actum, fiind făcute cu respectarea legii de procedură în vigoare la momentul introducerii lor.

2. Sub aspect substanţial

Consider că trebuie distins între următoarele ipoteze:

a) denunţ introdus înainte de 31.01.2017, pentru o faptă anterioară acestei date, dar la mai mult de 6 luni de la săvârşirea faptei
După legea veche, acest denunţ atrage nepedepsirea denunţătorului. După legea nouă, fiind un denunţ nul, nu produce efectul de impunitate.
Suntem în situaţia unei succesiuni de legi penale între momentul comiterii faptei şi momentul judecării ei definitive (art. 5 CP). Va fi aplicabilă legea veche, care este cea favorabilă denunţătorului, astfel că acesta nu va fi pedepsit.

b) denunţ introdus după 31.01.2017, pentru o faptă anterioară acestei date, dar la mai mult de 6 luni de la săvârşirea faptei
Consider, din nou, că intră în discuţie două norme penale succesive, una care atribuie denunţului efectul de impunitate necondiţionat de momentul formulării, cealaltă care condiţionează acest efect de introducerea denunţului în termenul de 6 luni.
În ipoteza analizată, denunţul este nul sub aspect procedural (fiind formulat după 31.01.2017 şi la mai mult de 6 luni de la data faptei), numai că, datorită naturii duale a dispoziţiilor privitoare la denunţ, atrage aplicabilitatea regulii mitior lex sub aspect substanţial. În opinia mea, denunţul introdus după data de 31.01.2017 pentru o faptă anterioară acestei date, produce efectul de impunitate pentru denunţător chiar dacă au trecut mai mult de 6 luni de la comiterea infracţiunii, legea penală veche ultractivând, întrucât este mai favorabilă denunţătorului decât legea nouă.
Efectul de impunitate al încunoştiinţării realizate de denunţător ţine de materia dreptului penal, astfel că nu are importanţă data formulării denunţului, câtă vreme aceasta se situează între momentul comiterii infracţiunii şi momentul la care organul judiciar a aflat despre faptă. Raportul juridic de conflict s-a născut sub imperiul legii vechi, care nu condiţiona impunitatea denunţătorului de termenul în care introduce denunţul, dar se soluţionează sub imperiul legii noi, care condiţionează nepedepsirea de termenul de 6 luni – astfel că trebuie să se atribuie denunţului efectul de drept penal material din legea identificată ca fiind mai favorabilă pentru denunţător, iar aceasta este legea anterioară datei de 01.02.2017.
Consider, prin urmare, că denunţurile introduse după 31.01.2017, pentru infracţiuni anterioare acestei date, vor produce efectul de nepedepsire (acolo unde legea îl prevede) chiar dacă au trecut mai mult de 6 luni de la săvârşirea faptei (desigur, şi cu respectarea condiţiei ca organul judiciar să nu fi aflat deja de comiterea infracţiunii printr-o altă modalitate).

c) denunţ introdus după 31.01.2017, pentru o faptă ulterioară acestei date, dar la mai mult de 6 luni de la săvârşirea faptei
Denunţul este nul sub aspect procedural şi nu atrage nici impunitatea denunţătorului, sub aspect substanţial. Principiul mitior lex nu se aplică, întrucât infracţiunea este comisă sub imperiul unei singure legi, cea nouă, care condiţionează atât valabilitatea denunţului, cât şi nepedepsirea denunţătorului de introducerea sa în termen de 6 luni de la data faptei. Legea veche, care atrăgea impunitatea indiferent de momentul formulării denunţului, nu intră în discuţie, întrucât nu a fost în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii, nefiind deci întrunită cerinţa de la art. 5 CP („în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei intervin una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”).

În concluzie, pentru infracţiunile comise până la data de 31.01.2017, denunţurile formulate începând cu data de 31.01.2017:
– sesizează în mod valabil organul judiciar numai dacă nu au trecut mai mult de 6 luni de la săvârşirea infracţiunii denunţate
– atrag impunitatea denunţătorului chiar dacă au trecut mai mult de 6 luni de la săvârşirea infracţiunii denunţate

Asist. univ. dr. Radu Slăvoiu
Universitatea Nicolae Titulescu din București – Facultatea de Drept

 
Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD