Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai dezaprobă cu fermitate adoptarea OUG nr. 13/2017 pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală
2 februarie 2017 | JURIDICE.ro
Joi, 2 februarie 2017, alăturându-se poziției exprimate deja de Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai a anunțat că dezaprobă cu fermitate adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 13/2017 pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, potrivit unui comunicat semnat de prof. univ. dr. Florin Streteanu, Decan.
Chiar dacă utilizarea nejustificată a ordonanțelor de urgență, inclusiv în materie penală, a caracterizat activitatea tuturor guvernelor din ultimele două decenii, adoptarea, în condițiile cunoscute, a respectivei ordonanțe, se situează dincolo de orice limită tolerabilă a acestei practici.
Dezincriminarea – totală sau parțială – pe calea ordonanței de urgență, în absența unei dezbateri publice reale, cu implicarea practicienilor, a mediului academic și a societății civile, a unor fapte care au generat o cazuistică bogată și complexă este un procedeu inacceptabil într-un stat de drept.
Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai subliniază că dezincriminarea statornicită printr-o ordonanță de urgență are caracter ireversibil în privința tuturor faptelor comise până la intrarea sa în vigoare, lipsind de orice efecte, în privința respectivelor fapte, atât controlul parlamentar, cât și controlul de constituționalitate exercitat a posteriori. Tocmai de aceea, alegerea de a renunța la protecția penală asociată unor valori sociale, sau de a restrânge această protecție, nu poate fi făcută, într-un stat de drept, decât de către Parlament, ca organ reprezentativ suprem al națiunii.
În egală măsură, maniera de adoptare și conținutul acestui act normativ creează suspiciunea că dispozițiile sale au fost creionate spre a răspunde intereselor unui cerc restrâns de decidenți politici și nicidecum unei nevoi sociale, demers care nu se înscrie nici în litera și nici în spiritul unei Constituții care proclamă supremația legii și egalitatea cetățenilor în fața acesteia.
Cred că e necesar în primul rând de un studiu de drept comparat în ceea ce privește abuzul în serviciu. Dacă nu îl face nimeni, mă ofer eu. Aș putea acoperi din surse directe Franța, Belgia, Luxembourg, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Spania și Portugalia. Și din surse indirecte Germania și Austria.
Dar aștept profesorii.
Este necesar sa se aduca argumentul legii. In cazul de fata, la fel de mult cum si Codul fiscal a fost modificat, Constitutia este foarte clara, ca nu pot fi adoptate ordonante de urgenta in anumite domenii:
Art 115 alin 6
Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
Studiul s-a făcut de CCR prin decizia adoptată referitor la abuzul în serviciu, decizia este clară și pornește de la legislația agreată în ROMÂNIA! Are numeroase pagini. O altă întrebare: Sunt juriști care au conștiința împăcată și sunt liniștiți când instanțele judecă oameni pe baza unor coduri parțial declarate neconstituționale de CCR, deciziile fiind publicate în MO? Ca atare, ce susținem, aplicarea în continuare a unei legislații neconforme cu a noastă Constituție? În fiecare zi sunt oameni afectați de această situație. Am văzut la manifestanți un deziderat: Legea o facem noi! Urmează justiția o facem noi, adică fiecare își face dreptatea lui! În 2012 peste 7 milioane de cetățeni au decis că fost președinte trebuia demis, au venit câțiva judecători de la CCR și au decis altceva. Justiția nu se face în stradă și după stradă! Miroase a anarhie… și nu e bine. O altă întrebare: Vin tribunalele poporului?
@domnul Constantin Stancu
Cunosc decizia CCR nr. 405/2016. Se trimite la un raport al Comisiei de la Veneția dar nu există și un studiu de drept comparat precum propuneam eu referitor la abuzul în serviciu /abuzul de putere /infracțiuni similare ca nume, dar care au același conținut prohibitiv. Sau poate nu am citit eu paragrafele atentă? Îmi puteți vă rog indica unde se găsește acel studiu în decizia CCR?
Totodată, nici raportul Comisiei de la Veneția nu conține un astfel de studiu de drept comparat. Puteți verifica aic: http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2013)001-e
Mulțumesc,