Jurisprudenţă inedită CITR (18): creanţa garantată de rang II e chirografară?
3 februarie 2017 | Adrian Ștefan CLOPOTARI
Adrian Ștefan Clopotari
A. PREMISĂ
Tratamentul creanţelor garantate[1] consfinţit de legea insolvenţei[2] este marcat de o meteahnă: într-un singur articol se face vorbire de „valoarea garanţiilor”, în timp ce-n restul se aminteşte de „valoarea obiectului garanţiei”. Deşi nu sunt sinonime, în practică sunt utilizate ca şi cum ar avea acelaşi înţeles.
Mai exact, în chestiunea modalităţii de înscriere a creanţei garantate în tabel, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 arată că „prin excepţie de la alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie”, în timp ce art. 103 din Legea nr. 85/2014[3] subliniază că „creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61”.
Explicând printr-un exemplu[4], dacă creditorul garantat pretinde înscrierea cu 10 lei în categoria creanţelor garantate, iar în urma evaluării rezultă că obiectul cauzei de preferinţă însumează doar 7 lei, atunci practicianul va nota în tabel o creanţă garantată de 7 lei şi o creanţă chirografară de 3 lei.
Aceasta este practica unanim acceptată, însă chestiunea se complică dacă există doi sau mai mulţi creditori garantaţi cu acelaşi bun. Creditorul cu rang II are dreptul să-şi satisfacă creanţa doar după deplina îndestulare a creditorului de rang I, însă tot la fel de adevărat este că din perspectiva modalităţii de înscriere la masa credală, legea insolvenţei nu face diferenţiere. Ceea ce înseamnă că atât creditorul de rang I, cât şi cel de rang II (sau subsecvent) ar trebui înscrişi identic, la „valoarea garanţiei”. Însă este aceasta o măsură legitimă? Care este impactul asupra derulării procedurii? Dacă creditorul de rang inferior este înscris cu o creanţă chirografară, ce pierde? Dar dacă este înscris cu o creanţă garantată, ce efecte se produc asupra celorlalţi creditori sau asupra debitoarei? Apoi, dacă valoarea de evaluare a bunului este aceeaşi, este posibil ca valoarea garanţiilor de rang diferit să fie identică? În fine, care este obiectul evaluării şi de ce este ţinut practicianul la momentul înscrierii creanţei în tabel? Are dreptul să calculeze valoarea creanţei garantate sau este ţinut de valoarea stipulată în raportul de evaluare?
Vom încerca să răspundem la aceste chestiuni, pornind de la decizii cu stări de drept asemănătoare, dar cu soluţii contrare.
B. STAREA DE FAPT
Creditorul X a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 9.000.000 lei, în grupa creanţelor garantate. Acesta a probat că deţine garanţii de rangul III asupra bunurilor debitoarei.
În lipsa unei evaluări finalizate care să releve valoarea activelor, administratorul judiciar a procedat la admiterea cererii petentului, înscriindu-l deopotrivă garantat, alături de creditorii cu rang I şi II.
După finalizarea raportului de evaluare, administratorul judiciar a calculat că din valorificarea activelor garantate, s-ar îndestula doar creditorul cu rang I. Astfel, a procedat la înscrierea creditorilor de rang II şi III în tabelul definitiv în grupa creanţelor chirografare, invocând prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Creditorul X a formulat contestaţie, motivând că trebuie să fie menţinut în continuare în categoria garantaţilor.
La aceeaşi stare de fapt, două decizii diferite. Redăm mai jos motivările, urmate de poziţia CITR.
C. ARGUMENTE ÎN FAVOAREA ÎNSCRIERII GARANTATULUI DE RANG INFERIOR ÎN GRUPA CREANŢELOR CHIROGRAFARE
1. Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare de administratorul judiciar.
2. Prin urmare, în temeiul articolului menţionat, administratorul judiciar a dispus evaluarea bunurilor asupra cărora creditoarele contestatoare poartă garanţii, trecând în mod corect creditoarele la categoria creanţe garantate doar cu valoarea bunului garantat astfel cum a rezultat din evaluarea făcută de agenţi.
3. De altfel, indiferent de modalitatea în care s-a făcut evaluarea judiciară, creditorul garantat nu este dezavantajat în niciun fel atât timp cât orice diferenţă în plus obţinută din valorificarea bunului respectiv îi va profita tot lui chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară.
Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 1114/2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, ce poate fi consultată integral aici.
4. Nu se poate înscrie în tabelul de creanţe creanţa creditoarei recurente deţinătoare a unui drept de preferinţă potrivit sechestrului înscris ulterior ipotecii de grad I în Cartea Funciară ca şi creanţă garantată, deoarece bunul asupra căruia se poartă garanţia este evaluat la o valoare mai mică decât cea a garanţiilor constituite asupra imobilului.
5. Respingerea înscrierii creanţei ca garantate este corectă câtă vreme valoarea garanţiei este situată în urma evaluării sub valoarea creanţei creditoarei ce deţine un drept de ipotecă de rang I asupra imobilului şi care va fi îndestulată cu întâietate din valorificarea imobilului respectiv.
6. În mod judicios s-a reţinut, în baza prevederilor art. 41 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006, în favoarea recurentei o ipotecă de rang II în cazul valorificării bunului la o valoare superioară valorii creanţei creditoarei de rang I. În această situaţie chiar dacă recurenta este înscrisă la o altă categorie de creanţă, pentru valoarea creanţei notate în Cartea Funciară în baza sechestrului, va fi îndestulată din valoarea rămasă nedistribuită creditoarei ipotecare de rang I.
7. În această situaţie nu se poate reţine situaţia defavorizată invocată de recurentă prin motivele de recurs, rangul de preferinţă fiindu-i recunoscut recurentei de Legea nr. 85/2006 doar în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2).
Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 3159/20.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, care poate fi consultată integral aici.
D. ARGUMENTE PENTRU MENŢINEREA GARANTATULUI DE RANG INFERIOR ÎN GRUPA CREANŢELOR GARANTATE
1. Litigiul nu poartă asupra naturii creanţei creditorului X, ci asupra modului în care aceasta a fost înscrisă în tabelul de creanţe întocmit de către administratorul/lichidatorul judiciar.
2. Conform art. 72 din Legea nr. 85/2006, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la Tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar.
3. Or, atâta vreme cât creanţa creditorului X este o creanţă garantată, formalităţile de publicitate a actelor de garanţie asupra bunurilor debitoarei fiind îndeplinite, aceasta trebuia evidenţiată în tabelul de creanţă ca şi creditor garantat, chiar dacă de un rang inferior, urmând ca după valorificarea bunurilor asupra cărora poartă garanţia, să se realizeze distribuirea sumelor rezultate din valorificare, în funcţie de întinderea creanţelor fiecărui creditor garantat în parte şi de rangul acestora de preferinţă.
4. Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 invocate de către recurentă şi-ar avea aplicabilitatea numai în faza distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor garantate. Din cuprinsul acestor prevederi legale nu rezultă sub nicio formă că o creanţă garantată de rang inferior ar trebui înscrisă în tabelul de creanţe ca fiind o simplă creanţă chirografară.
5. Textul art. 41 din Legea nr. 85/2006, se referă în principal la problematica accesoriilor creanţei, statuând în alin. (1) că „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii”. Acest principiu suportă derogări în cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi text de lege, conform căruia „prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula”.
6. Aşadar, dispoziţia legală nu îndreptăţeşte lichidatorul judiciar să schimbe natura creanţei unui creditor pentru simplul considerent că această garanţie ar avea un rang inferior, iar valoarea estimată a bunurilor asupra cărora poartă ar fi insuficientă pentru a acoperi creanţele similare cu rang prioritar de preferinţă. Dimpotrivă, norma legală sus-menţionată obligă lichidatorul judiciar să îl îndestuleze pe creditorul garantat cu prioritate, inclusiv cu partea din creanţă care a fost menţionată ca fiind chirografară şi chiar cu privire la accesoriile creanţei sale, chiar dacă acestea au fost înscrise iniţial ca şi creanţe chirografare, în măsura în care bunurile asupra cărora poartă garanţia sunt valorificate la un preţ mai mare decât cel estimat prin evaluare şi în limita căruia creanţele garantate au fost înscrise ca atare în tabelul de creanţe.
7. Din coroborarea tuturor acestor dispoziţii legale rezultă că toate creanţele garantate vor fi înscrise ca atare în tabelul de creanţe, în limita valorii estimate a bunurilor asupra cărora poartă, urmând ca în funcţie de rangul de preferinţă şi de suma realizată prin valorificarea bunurilor să se realizeze distribuirea sumelor obţinute.
Argumentele au fost extrase din Decizia 1095/13.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ce poate fi consultată integral aici.
E. OPINIA CITR
1. În măsura în care fondurile estimate a fi obţinute din valorificarea obiectului garanţiei (conform raportului de evaluare) sunt suficiente doar pentru îndestularea garantatului de rang I, garantatul de rang inferior trebuie înscris la chirografari, în caz contrar creându-se un dezechilibru major în procedură.
2. Este adevărat că în caz de lichidare, la valorificarea bunurilor, nimeni nu ar fi prejudiciat de înscrierea la garantaţi a creditorului de rang II, plăţile efecutându-se cu prioritate către primul garantat[5], însă insolvenţa nu semnifică doar faliment; ea înseamnă şi reorganizare.
3. Un plan de reorganizare ar fi viciat începând cu programul de plăţi, continuând cu modalitatea de vot şi terminând cu asigurarea unui tratament corect şi echitabil.
Bunăoară, grupa creanţelor beneficiare ale unor cauze de preferinţă ar fi mărită artificial astfel că programul de plăţi ar fi obligat să asigure îndestularea garantaţilor de rang inferior, deşi, la simularea de faliment, aceştia nu ar beneficia de distribuiri decât în grupa chirografarilor (sau nu ar beneficia deloc).
Apoi, la votarea planului, deşi partea chirografară a creanţelor garantate de rang I ar vota în grupa creanţelor chirografare, creanţele garantate de rang II ar vota din grupa garantaţilor, deşi, în drept, partea chirografară a creanţelor garantate de rang I are întâietate la îndestulare faţă de orice creanţă „garantată” de rang subsecvent. Astfel, principiul pretenţios al acordării unei şanse la reorganizare debitorilor de bună-credinţă s-ar reduce la un simplu însemn pe nisip.
4. În drept, măsura înscrierii la chirografari a creditorului garantat de rang subsecvent, se ia de către practician în baza art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sau art. 103 din Legea nr. 85/2014. În fond, nu ar trebui să existe nicio diferenţă între aplicarea acestui mecanism creditorului de rang I (prin defalcarea creanţei garantate de partea chirografară) şi aplicarea lui creditorului de rang II. Cât timp se concluzionează că este corectă trecerea la chirografari a unei părţi din creanţa garantatului de rang I, nu s-ar putea justifica de ce creanţa de rang II ar putea fi menţinută la garantaţi (ea având ordinea de plată inferioară şi părţii chirografare de la creanţa creditorului de rang I).
5. Sintagma „valoarea garanţiilor” pusă în antiteză cu „valoarea obiectului garanţiilor” naşte interpretarea că, în drept, se are în vedere valoarea drepturilor reale accesorii de garanţie aflate în patrimoniul creditorilor. Prin urmare, nu mai este comandată o evaluare asupra bunurilor debitoarei, ci asupra drepturilor creditorilor asupra averii debitoarei.
Însă, în practică acest lucru nu se întâmplă, evaluatorii motivând că nu au norme care să le permită evaluarea unui drept de ipotecă (de rang inferior). Ceea ce este adevărat. Astfel se ajunge la situaţia în care garanţiile sunt evaluate pur formal, primind exact aceeaşi valoare ca obiectul garanţiei. Garanţia de rang I are aceeaşi valoare cu garanţia de rang V. „Valoarea garanţiei” se suprapune peste „valoarea obiectului garanţiei”, fiind identică.
Această anomalie este îndreptată de practician, care calculează „valoarea garanţiei” făcând aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sau art. 103 din Legea nr. 85/2014. Astfel dacă creditorul garantat cu rang I pretinde o creanţă de 10 lei, creditorul de rang II una de 15 lei, iar bunul este evaluat la 7 lei, atunci lichidatorul înscrie doar creditorul de rang I cu o creanţă garantată de 7 lei, urmând să treacă în categoria creanţelor chirografare creanţa de 3 lei a creditorului I şi cea de 15 lei a creditorului II (acestea nu-şi pierd natura garantată, ele intrând sub imperiul unei condiţii, conform celor detaliate la nota 5).
6. Procedeul, deşi simplist, nu este incorect, întrucât pe de o parte, o evaluare a unei ipoteci de rang inferior ar trebui să ţină cont de indicatori pe care evaluatorul nu-i cunoaşte (valoarea cheltuielilor de procedură aflate în continuă creştere până la momentul vânzării, neidentificat), iar, pe de altă parte, un calcul scrupulos nu ar genera o diferenţă considerabilă astfel încât rezultatul să fie şi eficient. Într-adevăr, cât timp se dovedeşte că, fără a imputa nicio cheltuială, simpla valoare de evaluare a bunului nu este suficientă pentru acoperirea în integralitate a creanţei creditorului de rang I, este evident că evaluarea creanţei de rang II este superfluă, procentul de îndestulare fiind 0.
7. Totuşi, cât timp evaluatorul va nota în propriul raport că creditorul de rang II beneficiază de aceeaşi valoare a garanţiei aidoma creditorului de rang I, acest fapt va genera în continuare litigii. Creditorul de rang inferior citează doar expertiza unde se arată care e valoarea garanţiei, deznodământul controversei putând fi lesne anticipat.
8. Din aceste considerente, se impune ca practicienii să ceară experţilor ANEVAR evaluarea garanţiilor, aceştia din urmă fiind îndreptăţiţi să aprecieze procentul de îndestulare a creditorilor de rang inferior prin calculul sus-indicat (chiar în lipsă de norme exprese). În definitiv, evaluatorii sunt cei mai autorizaţi să calculeze valorile bunurilor, decât oricare altă parte din procedură. Practicienii nu ar avea decât să preia valorile garanţiilor, astfel justificându-şi măsura de trecere la chirografari a unei creanţe garantate de rang subsecvent cu un raport de expertiză. Acest fapt ar bloca toate litigiile privind aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sau art. 103 din Legea nr. 85/2014 şi ar creşte, măcar teoretic, procentul unor reorganizări sustenabile.
[1] Folosim sintagma de „creanţe garantate” pentru a desemna toate creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă, astfel cum sunt acestea definite de art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 („creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”) şi de art. 2327 şi urm. din C. civ..
[2] Avem în vedere legea insolvenţei aplicabilă unei speţe date, aşadar Legea nr. 85/2006 sau Legea nr. 85/2014.
[3] Suplimentar, la capitolul definiţii, la art. 5 pct. 14 se arată că „creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită” şi la art. 5 pct. 22 se arată că „creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscrişi în tabelele de creanţe care nu beneficiază de o cauză de preferinţă. Sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită. Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă”.
[4] Pentru dezvoltări asupra subiectului, a se vedea Adrian Ştefan Clopotari, Înscrierea unui creditor garantat la masa credală în vechea şi actuala reglementare a procedurii insolvenţei. Probleme din practică şi soluţii, 25 septembrie 2014, www.juridice.ro, ce poate fi consultat integral aici.
[5] Ne aflăm în situaţia unei condiţii suspensive pentru partea chirografară a creanţei: dacă bunul se vinde la o valoare superioară sumei înscrise în categoria creanţelor garantate, atunci condiţia suspensivă se activează, în limita preţului încasat. Dacă preţul este superior valorii creanţei creditorului de rang I, atunci garantatul de rang II, înscris anterior la chirografari, ar fi chemat la distribuire, garanţia acestuia fiind reactivată.
Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR
