„Am venit în faţa dumneavoastră şi mi se pare normal că în faţa Parlamentului trebuie să venim cu o atitudine serioasă şi de aceea v-am invitat în sală, unde sunt o parte dintre colegii mei. Problemele trebuie abordate foarte serios, trebuie venit cu nişte precizări foarte clare, pentru că în spaţiul public de aseară încoace, am văzut şi eu, s-au vehiculat o serie de lucruri neadevărate, chestiuni care nu sunt în concordanţă nici cu proiectele de legi pe care le-am propus către Parlament, nici cu conţinutul Ordonanţei de urgenţă, şi de aceea am venit în faţa dumneavoastră cu această declaraţie de presă.
Referitor la cele două proiecte de lege care vizează eliminarea unei posibile sancţiuni de la CEDO, am precizat foarte clar că am ţinut cont de toate observaţiile pe care le-am primit şi oportunitatea a stabilit-o Ministerul Justiţiei, înaintând către Parlament două proiecte de legi care vor fi dezbătute în procedură de urgenţă în perioada următoare.
Am plecat de la nişte condiţii foarte clare, acelea care vizează în primul rând recuperarea prejudiciului, pentru că este o prioritate pentru noi ca ţară să recuperăm prejudiciul.
În al doilea rând, ţinând cont de supraaglomerarea care există la nivelul penitenciarelor, peste 150%, şi a condiţiilor precare, vreau să vă spun că proiectul legii graţierii nu vizează nici criminali, nici violatori, nici cei care au făcut fapte grave, nici corupţi şi nu vizează persoane sau oameni politici. Este dată o lege sau un proiect de lege care să rezolve o situaţie care există în acest moment în România.
Referitor la modificările adoptate aseară prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului şi reacţiile care au apărut, vreau să vă spun aşa: toate acele modificări pe care vechea guvernare şi vechiul Parlament, din care şi eu am făcut parte şi o parte dintre colegii mei, aveau obligaţia ca în 45 de zile de când au apărut motivările Curţii Constituţionale să fie făcute şi datorită faptului că avem o practică neunitară în toată ţara am considerat oportun, repet, după ce m-am consultat inclusiv cu societatea civilă şi aţi văzut că pe toţi cei care au avut un punct de vedere i-am aşteptat la nivelul Ministerului Justiţiei şi am ţinut cont şi am venit în faţa dumneavoastră, că până la urmă văd că sunt criticat de un lucru esenţial într-o democraţie, legile se fac şi se adoptă de către Parlament.
Organele judiciare, judecătorii, sunt cei care trebuie să aplice legea, de aceea avem nevoie de o lege clară, concisă şi care să poată fi aplicată uşor, fără să avem distorsiuni.
Pornind de la decizia Curţii Constituţionale 405/2016, ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării Legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin legea adoptată de Parlament sau emisă de către Guvern, ceea ce am făcut noi, în temeiul delegării legislative prevăzut de Art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, neputând fi dedus din raţionamente ale judecătorului de natură să se substituie normelor juridice.
Prin aceste măsuri de politică penală am urmărit asigurarea unui echilibru între puterile statului, conform articolului 1 alineatul 4 din Constituţia României, care stabileşte că statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în cadrul democraţiei constituţionale.
Doresc să subliniez punctual câteva aspecte şi anume:
Referitor la abuzul în serviciu, emiterea, adoptarea sau aprobarea actelor normative există deja în Codul Penal actual la conflictul de interese, articolul 301, alineatul 2, deci nu este un element de noutate absolută în legislaţia din România.
Cu referire la stabilirea plafonului de 200.000 de lei, am avut în vedere legislaţia internaţională în materie – Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, jurisprudenţa CEDO, opiniile Comisiei de la Veneţia, Decizia Curţii Constituţionale nr 405/2016 şi prevederile Codului Penal actual.
Pe scurt, reamintesc următoarele.
Convenţia ONU împotriva corupţiei recomandă statelor membre să adopte măsuri legislative pentru încriminarea abuzului în serviciu.
CEDO a constat că dispoziţiile de drept penal referitoare la abuzul în serviciu, precum şi interpretarea acestora sunt moştenite din fostul sistem legal sovietic, iar autorităţile naţionale s-au confruntat cu sarcina dificilă a aplicării acestor norme legale în noul context al economiei de piaţă.
Codul Penal actual, la articolul 183, prevede plafonul de 2 milioane de lei pentru circumstanţierea noţiunii “consecințe deosebit de grave a unei infracţiuni”.
Stabilirea plafonului de 200.000 lei în noua reglementare a abuzului în serviciu nu a fost arbitrară. S-a plecat de la prevederea articolului 183 Cod Penal actual şi s-a apreciat că un cuantum de zece ori mai mic, este în acord cu decizia CCR, opinia Comisiei de la Veneţia şi jurisprudenţa CEDO.
Afirmaţiile şi opiniile emise în necunoştinţă de cauză, fără o înţelegere corectă, în sensul că sunt dezincriminate faptele de abuz în serviciu dacă prejudiciul este sub 200 de mii de lei, sunt eronate. Va exista răspunderea administrativă şi disciplinară, iar prejudiciul va fi recuperat cu prioritate.
Referitor la punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere pe care dumnealor l-au dat astăzi dimineaţă, repet, este consultativ. Dumnealor au înaintat un punct de vedere acum o săptămână când a fost în dezbatere proiectul de lege, în care dumnealor, în continuare, susţin că nu există sau nu este necesară urgenţa.
Păi, ce vreţi urgenţă mai mare când există practică neunitară ? Într-un an de zile sunt soluţii, în cadrul instanţelor, date diferit şi, în aceste condiţii, datorită faptului că am considerat că este de datoria Guvernului atâta timp cât Parlamentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale constituţionale. A trebuit Guvernul să reglementeze prin Ordonanţă de urgenţă.
În acelaşi timp, şi această Ordonanţă de urgenţă va veni în Parlament. Dumneavoastră, comisiile specializate – mă refer la Comisia juridică, că va ajunge întâi la Senat – aveţi obligaţia să vă aplecaţi cu maximă urgenţă şi să stabiliţi dacă mai trebuie sau nu mai trebuie făcute modificări, pentru că, repet, legile se fac în Parlament şi legile se aplică de către judecători şi procurori.
Toate comentariile care se fac în spaţiul public neagă existenţa celor trei puteri şi separaţia puterilor în stat. Eu voi milita în continuare că legile trebuie aici adoptate, aici modificate. Ultimul cuvânt trebuie să-l aveţi dumneavoastră.
Mulţumesc reprezentanţilor presei. Am venit astăzi aici pentru că mi se pare normal, în primul rând, să le explic colegilor mei, pentru că s-a dat cumva senzaţia că nu comunicăm. Noi am comunicat, dar, din păcate, s-a comunicat trunchiat.
Fiecare citeşte legea cum doreşte şi o interpretează, în acelaşi timp, diferit.
Doresc să transmit un semnal de calm.
Toţi cei care protestează, e un drept constituţional al dumnealor să protesteze, și la Ministerul Justiţiei – toţi cei care au dorit să protesteze – i-am aşteptat, am discutat cu dumnealor. În schimb, oportunitatea este a ministrului şi pe chestiunea de oportunitate, repet, am elaborat această ordonanţă, cât şi cele două legi la care am făcut referire mai devreme, iar ultimul cuvânt îl aveţi dumneavoastră, colegii mei parlamentari.
Mulţumesc reprezentanţilor presei!„
