Liniştea mea!
6 februarie 2017 | Sanda ȘERBAN
Liniştea mea, liniştea cea de pe urmă, va fi liniştea mea în urma căreia voi putea avea acea linişte mult visată.
Liniştea că, în sfârşit, voi fi la adăpost de urgenţa vreunei ordonanţe scrise pe genunchi în baie sau la baia dintr-un oarecare restaurant de unii jurişti executanţi ai unor manopere dolosive.
Liniştea că, într-o zi, voi putea medita mergând pe stradă, fără să-mi fie teamă că sunt adulmecată din priviri de vreun beneficiar al legii amnistiei sau al decretului de graţiere.
Liniştea că, într-o zi, voi fi în deplină siguranţă. Siguranţa că tot ceea ce-mi va trece prin faţa ochilor cu titlu de act normativ, să nu mai facă obiectul vreunei excepţii de neconstituţionalitate, care să oblige legiuitorul ca, în termen de 45 de zile, să se conformeze deciziei obligatorii, în caz contrar…, articolul de lege va fi fost desuet şi rămas acolo pe hârtie şi întru eternitate în baza de date legislative a României.
Liniştea este dreptul fiecărui cetăţean de a fi la adăpost de nesiguranţa în gândire a altora, la adăpost de dreptul unora de a băga mâna până la fundul sacului, care găzduieşte banul fiecăruia dintre noi.
Liniştea că, nimeni, în afară de mine, nu-mi poate acorda atâta linişte de care am nevoie, ca să mă odihnesc.
Căci odihna în linişte trebuie să fie o binecuvântare pentru oricine.
Tânăr şi neliniştit, adult şi neodihnit, reprezintă slăbiciunile unei societăţi democratice.
Tânăr odihnit şi adult liniştit reprezintă idealuri spre care tindem fiecare dintre noi, dar urgenţa este cea care, de fiecare dată, ne împiedică să mai fim raţionali şi liniştiţi.
Probabil că unii dintre noi au uitat să mai fie raţionali, pentru ca ceilalţi să aibă liniştea de dincolo de urgenţele altora.
Propunere de ordonanţă. Justificarea urgenţei: cei care au urgenţe ar putea apela gratuit la numărul binecunoscut. În felul acesta, ceilalţi ar fi deranjati, probabil, numai de sirena rotitoare amplasată pe capota ambulanţei. Iar cei deranjaţi astfel să spună în sinea lor, ajută-l, Doamne, să nu moară pe un pat de spital. Iartă-l, Doamne, de păcate, căci, Tu, Doamne, nu voieşti moartea păcătosului, ci arată-i Calea, că este tare rătăcit, săracul.
S-ar putea promova un astfel de act normativ?
Din câte am citit, se pare ne trebuie 100.000 de semnături pentru dreptul de iniţiativă legislativă a cetăţenilor cu drept de vot.
Cine ar putea subscrie, dacă nu ne este permisă iniţiativa legislativă pe probleme de amnistie şi graţiere?
Ce-i de făcut? Să modificăm/revizuim/republicăm Constituţia, căci n-ar fi pentru prima oară.
Este cineva de acord? Mulţumesc pentru aplicabilitatea art. 7 din OG nr. 27/2003. Pentru cine nu-şi mai aminteşte, articolul de lege reglementează acceptarea tacită…
Acum este linişte? Dacă da, bucuraţi-vă în linişte de ea şi… preţuiţi-o. Dar tot în linişte.
Cu aceeaşi linişte, încerc şi eu să vă liniştesc pe voi.
Sanda Șerban
Consilier Juridic – Membru CCJ Bucureşti
Student anul 3 – Facultatea de Marketing ASE
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
