Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu în Codul penal din 1864 și Codul penal din 1936
08.02.2017 | Vasile ROMAN

JURIDICE - In Law We Trust
Vasile Roman

Vasile Roman

Codul penal de la 1864 din 30 octombrie 1864 în vigoare de la 1 mai 1865, denumit şi „Codul Cuza” realizează unificarea legislativă penală şi marchează începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească.

Acest cod consacră principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, şi nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci doar munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții.

Printre dispoziţiile Codul penal din 1864, era reglementată şi infractiunea de „abuz în serviciu”, aceasta fiind inserată în Titlul II „CRIME ȘI DELICTE ÎN CONTRA CONSTITUȚIUNEI”Capitolul 2 „Atentate în contra libertăţii”, pct. 99-101, şi Titlul  III: CRIME ȘI DELICTE ÎN CONTRA INTERESELOR PUBLICE, Capitolul II „Crime și delicte comise de funcțiunari publici în exercițiul funcțiunii lor” în Subsecţiunea a V-a „Abuz de putere” pct. 147 şi 148, iar textele legale aveau următorul conţinut:

 „99. Când vre-un funcționar public, un agente sau un însărcinat al guvernulul, va fi ordinat sau va fi făcut vre-un act arbitrar prin care să se atace libertatea individuală a unuia sau mai multor cetățeni, sau Constituțiunea țarei, se va pedepsi cu închisoare dela șease luni pâna la doi ani și cu interdicțiune pe timp mărginit. Ca toate acestea, când se va dovedi ca el a săvârșit asemenea faptă după ordinul superiorilor săi, în pricini ce privesc la atribuțiunile acestora și pentru care el era dator să le dea supunere în ordinea ierarhiei, va fi apărat de pedeapsa care, în asemenea caz, se va aplica numai superiorilor ce vor fi dat asemenea ordine.

100. Despăgubirea pentru pagubele cercetate în urma faptelor pomenite în art. 99, se va hotarî conform cu persoanele, cu împrejurările și cu vătămarea ce va fi suferit siluitul, fără însă a putea fi, nici o data și pentru ori-cine măcar, acea despăgubire mai puțin de 25 lei pe zi pentru fie-care persoană și pentru fie-care zi de arestare ilegală și arbitrară.

101. Dacă fapta arbitrară sau atentatoare drepturilor cetățenești se va fi săvârșit prin plăsmuita subscriere a vre-unui Ministru sau a altui funcționar public, plastografii, precum și cei ce cu bună știință se vor fi servit cu acea plastografie, se vor pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit. (…)

147. Ori-ce funcționar administrativ sau judecătoresc va abuza de puterea ce-i da calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoană a face sau a suferi un act, sau a se abține de la dânsul, se va pedepsi cu închisoare dela o lună pâna la doi ani și se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an la trei.

148. Ori-ce funcționar care, în exercițiul sau cu ocaziunea funcțiunei sale, va maltrata prin ofense orale pe o persoană, se va pedepsi cu închisoare până la șase luni. Acel funcționar se va putea încă declara incapabil de a ocupa funcțiuni publice dela un an la trei.”

Trebuie să amintim faptul că, Codul penal român a fost promulgat şi publicat la 30 octombrie 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865. El a suferit însă mai multe modificări, acesta fiind modificat prin Legea de la 17 februarie 1874, modificând 109 articole, suferind de asemenea modificări prin Legea din 21 februarie 1882, Legea din 28 mai 1893, Legea din 15 februarie 1894 şi prin Legea din 4 mai 1895.

Înaintea acestui cod, în Moldova se aplica Codul penal din anul 1826, iar, în Muntenia, Condica Criminală, lucrată de divanul obştesc, sub Barbu Știrbei, în 1850-1853. Ea a fost în vigoare, cu modificările din 1853, până în anul 1865, când, conform art. 398 din acest Cod penal, ea a fost abrogată, şi a intrat în vigoare prezentul cod.

Dispozițiile acestui Cod penal au fost împrumutate din Codul Penal Prusian de la 1851 şi Codul francez şi a fost abrogat prin Codul penal din 17 martie 1936.

Codul penal de la 1936, denumit și „Codul penal Carol al II-lea”, avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918, şi a intrat în vigoare la data de 18.03.1936.

În conţinutul acestui cod se introduc pentru prima dată, alături de pedepse, măsurile de siguranță, măsurile educative, pedepsele complementare și alte pedepse accesorii. Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedepsei atribuindu-se rolul educativ și introducându-se instituția individualizării pedepsei.

Codul penal din 1864 denumit şi „Codul penal Carol al II-lea” era structurat în trei părți:

– dispoziții generale;

– dispoziții privitoare la crime și delicte, și

– dispoziții privind contravențiile.

Asemeni Codului penal anterior, pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pentru delicte și pentru contravenții.

Acest Cod penal a fost considerat una dintre cele mai evoluate legi penale ale acelor timpuri şi a rămas în vigoare până în 1969.

În Codul penal din 17 martie 1936, „Codul penal Carol al II-lea”,  infracțiunea de abuz în serviciu este modificată şi este inserată în Titlul III “Crime şi delicte contra administraţiei publice, la Capitolul I “Delicte săvârşite de funcţionarii publici” în Secţiunea a V-a a Codului, denumită Abuz de putere”, iar textul legal al infracţiunii era prevăzut de art. 245 avea următorul conţinut :

“Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele competinţei sale, ori nesocotind sau violând formalităţile prescrise de lege, ori abătându-se în orice alt mod dela îndatoririle inerente funcţiunii sale, săvârşeşte un act pe care legea nu-l consideră infracţiune, în scopul de a procura cuiva, pe nedrept, vreun folos sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când faptul se săvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană, să facă, să omită sau să sufere ceva. Tentativa se pedepseşte.”

Prevederile Codul penal din 17 martie 1936, „Codul penal Carol al II-lea”, au fost abrogate prin Codul penal din 21 iunie 1968, iar infracțiunea de abuz în serviciu a fost modificată şi reglementată în Titlul VI Capitolul 1 “Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Avocat Vasile Roman
Baroul București

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO