ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Termenul de prescripție și data constatării contravenției
9 februarie 2017 | Andrei PAP
Andrei Pap
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017 a fost publicată Decizia nr. 43/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.650/208/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.650/208/2015, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunile de drept sus-menţionate.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
43. Instanţa de trimitere urmăreşte să afle interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 raportate la dispoziţiile art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv dacă termenul de „cel mult două luni” la care se referă primul text de lege reprezintă termen de prescripţie special pentru aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale. În caz afirmativ, instanţa solicită interpretarea expresiei „data constatării contravenţiei” din cuprinsul art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv dacă trebuie înţeleasă ca fiind data la care vehiculul a fost înregistrat de camerele video (data faptei) sau data întocmirii procesului- verbal de contravenţie.
44. Potrivit opiniei unor instanţe, termenul de „cel mult două luni” este unul de prescripţie şi începe să curgă de la data constatării faptei, respectiv de la data la care vehiculul a fost înregistrat de camerele video amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale.
45. Potrivit altor instanţe, termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen de prescripţie, ci un interval în care este interzisă întocmirea de procese-verbale de contravenţie pentru acelaşi vehicul pentru fapta de a circula fără rovinietă valabilă.
46. În sfârşit, indiferent de natura termenului, unele instanţe îl calculează de la data înregistrării cu mijloace tehnice specifice a vehiculelor aflate în trafic, iar altele de la o dată ulterioară când, după verificări în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, agentul constată lipsa rovinietei valabile şi întocmeşte procesul-verbal de contravenţie.
47. Aşa fiind, luând în considerare chestiunea de drept sub toate aspectele strâns legate de întrebarea formulată, instanţa supremă este chemată să stabilească înţelesul expresiei „data constatării contravenţiei” din cuprinsul art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, indiferent de natura termenului „de cel mult două luni”, deoarece de la această dată începe să curgă termenul în discuţie.
48. Pentru motivele ce se vor arăta în continuare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că termenul de „cel mult două luni”, prevăzut de dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, nu reprezintă termen special de prescripţie a aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi că prin „data constatării contravenţiei” se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie.
49. Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie „contravenţie continuă”, iar, potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, constatarea contravenţiei se face cu mijloace tehnice.
50. Combinând informaţiile obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice cu datele privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi constatând lipsa rovinietei, agentul constatator întocmeşte procesul-verbal de contravenţie.
51. Potrivit art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.
52. Raţiunea instituirii de către legiuitor a termenului de „cel mult două luni” trebuie înţeleasă în contextul în care contravenţia, fiind una continuă, are un element material care se prelungeşte în timp.
53. Destinatarul dispoziţiei legale este agentul constatator care, în acest interval, are două obligaţii.
54. Prima este o „obligaţie de a face” şi constă în comunicarea procesului-verbal de contravenţie către contravenient; comunicarea va putea fi făcută în oricare zi a termenului de două luni; cum procesul-verbal încorporează deja sancţiunea, conform art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, problema prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale nu se pune.
55. Cea de-a doua obligaţie este o „obligaţie de a nu face”, respectiv de a nu întocmi noi procese-verbale de contravenţie pentru acelaşi vehicul, chiar dacă informaţiile obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice certifică împrejurarea că, în intervalul de două luni, acelaşi vehicul a mai fost surprins circulând fără rovinietă valabilă; altfel spus, fapta va fi considerată ca făcând parte din elementul material al contravenţiei pentru care a fost deja întocmit procesul-verbal.
56. În ce priveşte interpretarea sintagmei „data constatării contravenţiei” trebuie pornit de la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă legea generală în materie de regim juridic al contravenţiilor şi care se va aplica în toate ipotezele în care nu există normă specială derogatorie; potrivit acestor dispoziţii legale, „Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori „.
57. Aşadar, constatarea contravenţiei se face prin proces- verbal şi, deci, nu poate fi anterioară acestuia; anterioară este constatarea faptei, care se face, în speţă, prin mijloace tehnice.
58. Cele două expresii – „constatarea contravenţiei” şi „constatarea faptei” – nu se confundă, fiind folosite distinct chiar de către legiuitor [spre exemplu, art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referă expres la constatarea faptei].
59. Sintetizând, dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 instituie în sarcina agentului constatator:
– o obligaţie pozitivă – comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în oricare zi a intervalului de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal (considerată data constatării contravenţiei);
– o obligaţie negativă – abţinerea de a întocmi noi procese- verbale de contravenţie pentru acelaşi vehicul, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, pentru întreg intervalul de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal.
Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 17 mai 2016, dată în Dosarul nr. 2.650/208/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare:
– termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
– prin „data constatării contravenţiei” se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă”.
Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS
