« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Întrebare preliminară cu privire la acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale dreptului Uniunii de Banca Națională a Bulgariei. UPDATE: Hotărârea CJUE
09.10.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

9 octombrie 2018: Curtea declară:

1) Articolul 1 punctul 3 și articolul 10 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009, trebuie interpretate în sensul că se opun, pe de o parte, unei legislații naționale potrivit căreia constatarea indisponibilității depozitelor depinde de insolvența instituției de credit și de revocarea autorizației bancare a acestei instituții și, pe de altă parte, derogării de la termenele prevăzute de aceste dispoziții pentru a constata indisponibilitatea depozitelor și pentru a rambursa aceste depozite, pentru motivul că ar fi necesar ca instituția de credit să fie plasată sub supraveghere specială.

2) Articolul 1 punctul 3 litera (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, trebuie interpretat în sensul că indisponibilitatea depozitelor în sensul acestei dispoziții trebuie constatată printr‑un act explicit al autorității naționale competente și nu poate fi dedusă din alte acte, precum decizia Balgarska Narodna Banka (Banca Națională a Bulgariei) de a plasa Korporativna Targovska Banka sub supraveghere specială, și nici prezumată din circumstanțe precum cele din litigiul principal.

3) Articolul 1 punctul 3 litera (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, trebuie interpretat în sensul că constatarea indisponibilității unui depozit bancar, în sensul acestei dispoziții, nu poate fi supusă condiției ca titularul acestui depozit să fi formulat în prealabil, la instituția de credit în cauză, o cerere de retragere a fondurilor căreia nu i s‑a dat urmare.

4) Articolul 1 punctul 3 litera (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, are efect direct și constituie o normă de drept care urmărește să confere drepturi particularilor care permit deponenților să intenteze o acțiune în repararea prejudiciului cauzat de rambursarea tardivă a depozitelor. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe de o parte, dacă neconstatarea indisponibilității depozitelor în termenul de cinci zile lucrătoare prevăzut în această dispoziție, în pofida faptului că erau întrunite condițiile enunțate în mod clar în respectiva dispoziție, constituie, în circumstanțele cauzei principale, o încălcare suficient de gravă, în sensul dreptul Uniunii, și, pe de altă parte, dacă există o legătură de cauzalitate directă între această încălcare și prejudiciul suferit de un deponent precum domnul Nikolay Kantarev.

5) Articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că, în lipsa unei proceduri specifice în Bulgaria pentru angajarea răspunderii acestui stat membru privind prejudiciile rezultate dintr‑o încălcare a dreptului Uniunii de către o autoritate națională:

nu se opun unei reglementări naționale care prevede două căi de atac diferite care țin de competența unor instanțe diferite și sunt prevăzute cu condiții diferite, în măsura în care instanța de trimitere stabilește dacă, având în vedere dreptul național, răspunderea unei autorități naționale precum Banca Națională a Bulgariei trebuie angajată în temeiul Zakon za otgovornostta na darzhavata i obshtinite za vredi (Legea privind răspunderea statului și a comunelor pentru prejudicii) sau al Zakon za zadalzheniata i dogovorite (Legea privind obligațiile și contractele) și fiecare dintre cele două căi de atac respectă principiile echivalenței și efectivității;

se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului condiției suplimentare întemeiate pe caracterul intenționat al prejudiciului cauzat de autoritatea națională în cauză;

nu se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului obligației particularului de a face dovada existenței unei vinovății, în măsura în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, noțiunea „vinovăție” nu depășește noțiunea „încălcare suficient de gravă”;

nu se opun unei reglementări naționale care prevede plata unor taxe simple sau proporționale cu valoarea litigiului, în măsura în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, plata unei taxe simple sau proporționale cu valoarea litigiului nu este contrară principiului efectivității, având în vedere cuantumul și mărimea taxei, aspectul dacă aceasta este sau nu de natură să constituie eventual un obstacol insurmontabil pentru accesul la justiție, caracterul său obligatoriu, precum și posibilitățile de scutire, și

nu se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului condiției anulării prealabile a actului administrativ aflat la originea prejudiciului, în măsura în care, aspect a cărui apreciere revine instanței de trimitere, această cerință poate fi în mod rezonabil impusă persoanei vătămate.

:: hotărârea CJUE

***

11 iunie 2018: Avocatul general, stimata doamnă Kokott, propune:

„1) Articolul 1 punctul 3 litera (i) din Directiva 94/19 trebuie interpretat în sensul că constatarea indisponibilității depozitelor trebuie să se realizeze în termen de cinci zile lucrătoare de la data la care autoritatea competentă a stabilit pentru prima oară că o instituție de credit nu a plătit depozite datorate și exigibile și nici nu are, în prezent, o perspectivă de a putea să o facă ulterior, indiferent de decizia privind incapacitatea de plată a instituției de credit și de revocarea autorizației acesteia. Nici măsurile de supraveghere directă nu pot avea efect suspensiv asupra constatării indisponibilității depozitelor. Această constatare trebuie să aibă loc într‑un mod în care să se comunice sistemului de garantare a depozitelor în mod univoc că a început să curgă termenul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 94/19. În sfârșit, constatarea indisponibilității nu poate fi condiționată de faptul că deponenții trebuie să fi solicitat instituției de credit plata depozitului.

2) În împrejurări precum cele din speță, aplicarea necorespunzătoare a articolului 1 punctul 3 litera (i) din Directiva 94/19 constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii astfel încât să antreneze răspunderea statului membru în cauză.

3) Dreptul Uniunii nu interzice ca, în funcție de autoritatea publică implicată, Bulgaria să poată aplica două proceduri diferite în scopul invocării răspunderii statului pentru încălcări ale dreptului Uniunii, în măsura în care particularii pot identifica în mod clar procedura la care trebuie să recurgă de la caz la caz, iar această procedură permite exercitarea efectivă a dreptului la despăgubire prevăzut de dreptul Uniunii. Instanței de trimitere îi revine sarcina să verifice dacă procedura aplicabilă în scopul invocării răspunderii statului împotriva BNB respectă cerințele de mai sus.”

:: concluzii AG

***

9 februarie 2017: Judecătorul bulgar se întreabă cu privire la acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale dreptului Uniunii (C-571/16)

Situația de fapt:
1. lipsa unei reglementări naționale;
2. necesitatea de a afla dacă principiul echivalenței și principiul efectivității ar permite stabilirea procedurii și competenței pentru acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale dreptului Uniunii în funcție de:
2.1. autoritatea care a săvârșit încălcarea;
2.2. și de tipul acțiunii/omisiunii prin care s-a săvârșit încălcarea;
în cazul în care aplicarea acestor criterii are drept efect judecarea acțiunilor:
2.3. de către instanțe diferite din punct de vedere al competenței materiale – instanțe civile sau de contencios administrativ,
2.4. conform unor regulamente de procedură diferite: Codul de procedură civilă (Grazhdansko-protsesualen kodeks, denumit în continuare „GPK”) și Codul de procedură administrativă (Administrativnoprotsesualen kodeks, denumit în continuare „APK”)
2.5. și care prevăd plata unor taxe diferite – proporționale sau simple –,
2.6. precum și dovedirea îndeplinirii unor condiții diferite, inclusiv cu privire la existența culpei
3. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii s-ar opune ca acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale dreptului Uniunii să poată fi judecate potrivit unei proceduri precum cea prevăzută la articolele 45 și 49 din Legea privind obligațiile și contractele (Zakon za zadalzheniata i dogovorite, denumită în continuare „ZZD”), care prevede:
3.1. plata unei taxe proporționale
3.2. și dovedirea culpei,
3.3. și potrivit unei proceduri care, deși prevede răspunderea obiectivă și cuprinde norme speciale care au drept obiectiv facilitarea accesului la justiție, se aplică doar prejudiciilor rezultate din acte nelegale anulate și din acțiuni/omisiuni nelegale ale organelor administrative și nu include încălcări ale dreptului Uniunii de către alte organe ale statului prin acțiuni/omisiuni neanulate în procedura corespunzătoare;
4. necesitatea de a afla dacă o directivă ar putea permite o abordare legislativă potrivit căreia „premisa că instituția de credit în cauză pare să nu fie capabilă, pentru moment și din motive legate direct de situația sa financiară, să plătească depozitul și să nu aibă, pe termen scurt, nici o perspectivă de a putea să o facă” este echivalentă cu stabilirea incapacității de plată a instituției și revocarea autorizației acesteia, iar astfel sistemul de garantare a depozitelor trebuie să intervină din momentul revocării licenței bancare;
5. necesitatea de a mai afla dacă pentru calificarea unui depozit drept „indisponibil”:
5.1.indisponibilitatea acestuia trebuie constatată în mod expres de „autoritățile competente” după aprecierea realizată conform celor stabilite în directiva incidentă
5.2. sau permite ca, în cazul unei lacune în legislația națională, aprecierea și voința „autorității competente” să poată fi deduse:
5.2.1. din interpretarea altor acte ale acestei autorități, în speță, de exemplu, a Deciziei nr. 73 din 20 iunie 2014 a upravitelen savet (Consiliul de administrație) al BNB, prin care „KTB” AD a fost pusă sub supraveghere specială,
5.2.2. sau se prezumă a exista din împrejurări precum cele din procedura principală;
6. decizie a BNB (Banca Națională a Bulgariei) prin care:
6.1. au fost stopate toate plățile și tranzacțiile,
6.2. iar în perioada 20 iunie 2014-6 noiembrie 2014 deponenții nu au putut depune cereri de plată și nu au avut acces la depozitele lor;
7. necesitatea de a afla dacă s-ar putea considera că toate depozitele garantate la vedere (de care se poate dispune fără o notificare prealabilă și care trebuie plătite imediat la cerere) au devenit indisponibile în sensul directivei incidente;
8. necesitatea de a afla dacă totuși nu se poate considera că existența unui depozit „datorat și exigibil care nu a fost plătit de către o instituție de credit” impune totuși ca deponenții să fi solicitat instituției de credit să facă plata (prin cerere, ordin), și fără ca aceasta să fi fost efectuată;
9. necesitatea de a afla dacă directiva incidentă ar permite ca depozitele să rămână indisponibile pentru o perioadă mai lungă de timp decât cea prevăzută de directivă;
10. necesitatea de a afla dacă anumite dispoziții din directiva incidentă au efect direct astfel încât dau naștere și la răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate în exercitarea sarcinilor de supraveghere de către BNB, și dacă totuși dreptul Uniunii ar permite ca o atare răspundere să existe doar dacă acestea au fost cauzate cu intenție de către BNB;
11. necesitatea de a afla dacă în situația de fapt, fapta BNB de a nu adopta o decizie reprezintă o încălcare suficient de gravă care poate antrena răspunderea unui stat membru pentru prejudicii, printr-o acțiune împotriva autorității de supraveghere și dacă sunt relevante în acest sens următoarele împrejurări:
11.1. Fond za garantirane na vlogovete v bankite (Fondul pentru garantarea depozitelor bancare, denumit în continuare „FGVB”) nu a dispus de mijloace suficiente pentru a acoperi toate depozitele garantate;
11.2. în perioada în care au fost stopate plățile instituția de creditare a fost pusă sub supraveghere specială pentru protejarea acesteia împotriva incapacității de plată;
11.3.depozitul reclamantului a fost plătit după ce BNB a constatat ineficacitatea măsurilor de redresare;
11.4. s-a plătit depozitul reclamantului plus venitul din dobânzi, inclusiv pentru perioada 20 iunie 2014-6 noiembrie 2014.

Dispoziții și norme de drept UE invocate a fi incidente:
1. Articolul 4 alineatul (3) TUE și principiile echivalenței și efectivității coroborate cu hotărârea Francovich;
2. Articolul 1 punctul 3 subpunctul (i), articolul 10 alineatul (1) și considerentul (8) din Directiva 94/19.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

 
Secţiuni: Banking, C. administrativ, CJUE, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene, Protecția consumatorilor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale dreptului Uniunii de Banca Națională a Bulgariei. UPDATE: Hotărârea CJUE”

  1. LOVE, LOVE, LOVE!

    E nevoie de modificări legislative și în România pentru a se asigura respectarea acestei hotărâri frumoase CJUE.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD