Grilele notariale în procedura exproprierii – final de drum: Deciziile CCR nr. 450/25.10.2022 și nr. 536/10.11.2022
20 martie 2023 | Adrian MANOLE, Norina HAIDU
Adrian Manole
Norina Haidu
Sinteză: Deși CCR a respins excepția de neconstituționalitate a mult blamatului art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, considerentele deciziei sunt de fapt favorabile expropriaților, întrucât, dând deplin efect Deciziei nr. 78/2021 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, CCR a spus ceea ce s-a știut dintotdeauna, și anume că despăgubirea în caz de expropriere trebuie să fie dreaptă, așa cum obliga art. 44 alin. (3) din Constituție.
Iar în ecuația stabilirii valorii drepte a despăgubirii în etapa judiciară, grilele notariale vor constitui doar un reper, care trebuie corelat însă cu criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: a) prețul de piață și b) daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
I. Controversa: Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010
1. Potrivit art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local („Legea nr. 255/2010”): „Experţii, la realizarea raportului de expertiză, precum şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”.
Textul de lege, introdus abia prin Legea nr. 233/2018, a stârnit bine-meritate controverse, întrucât părea să plafoneze despăgubirile expropriaților, inclusiv în etapa judiciară, la valorile din grilele notarială, chestiune care contrazicea norme consacrate în materia exproprierii:
– Art. 44 alin. (3) din Constituția României: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”;
– Art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică („Legea nr. 33/1994”): „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
2. Iscată fiind controversa, instanțele au cerut dezlegare de la ÎCCJ și de la CCR, nu înainte de a suspenda judecata în o mulțime de dosare.
II. Dezlegarea: Decizia nr. 78/2021, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
3. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[1] a statuat că „în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ţine seama atât de „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”, cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994”.
4. Criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ce au fost pe bună dreptate resuscitate de instanța supremă, sunt valoarea reală a imobilului și daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite. ÎCCJ ne arată că art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 nu poate fi interpretat în mod restrictiv, făcând abstracție de dreptul comun în materie: art. 44 din Constituție și Legea nr. 33/1994, astfel încât și criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994 își vor găsi în continuare aplicabilitate.
5. Decizia ÎCCJ este încântătoare, atât prin cascada de argumente expuse, cât și prin stilul cursiv și liniștitor folosit. O chestiune de drept ce părea să atace chiar principiul constituțional al dreptei și prealabilei despăgubiri a fost dezlegată magistral de instanța supremă, care a restabilit ordinea acolo unde se instalase haosul, neliniștea și frica (de a fi expropriat pentru bani de nimic).
6. ÎCCJ remarcă „stilul defectuos de redactare” a art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, dar totuși, pornind de la ierarhia actelor normative, corelarea dintre cele cu caracter special și general, necesitatea de a respecta în toate cazurile Constituția, și continuând cu interpretarea gramaticală, logică, teleologică și sistematică a reglementării, ÎCCJ reușește să readucă art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 în matca dreptului comun în materia exproprierii și să confere o noimă, cât n-ar fi ea de ciudată, acestui text de lege.
7. Dintre toate argumentele expuse, poate cele mai grăitoare sunt cele cuprinse în „secțiunea” interpretării logice (paragrafele 128-134), unde ÎCCJ pune fără ezitare punctele pe „i”, arătând că:
– „a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul (…) ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conţinut a dreptului la contestaţie în instanţă recunoscut expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii (…) dreptul de acces la justiţie devenind, în consecinţă, unul teoretic şi iluzoriu”;
– „apare lipsită de orice logică juridică constituirea unei comisii compuse din 3 experţi, pentru realizarea unei lucrări de specialitate a cărei dificultate să fie rezumată la un simplu calcul aritmetic, dar care să genereze potenţiale efecte negative în privinţa costurilor şi a duratei procedurii judiciare”;
– „reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecăruia (cu titlu de exemplu, localizare, utilităţi, servituţi, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi raţional admis”.
III. Final de drum: Deciziile CCR nr. 450/25.10.2022 și nr. 536/10.11.2022
8. Chiar și cu Decizia ÎCCJ nr. 78/2021 în mână, nisipurile sălilor de judecată încă erau mișcătoare, dovadă că excepțiile de neconstituționalitate au continuat să curgă. Din totalul de 59 de excepții cu care a fost sesizată CCR până acum, circa 20 au venit după Decizia ÎCCJ nr. 78/2021. O fi interpretarea ÎCCJ obligatorie, dar tot neconstituționalitatea e mai bună…
9. În orice caz, corul expropriaților în căutare de justă despăgubire a înghițit în sec atunci când CCR, prin Deciziile nr. 450/25.10.2022 și nr. 536/10.11.2022, a respins excepțiile. Carevasăzică, articolul de lege hulit e de fapt în perfectă regulă, iar evaluarea în baza grilelor notariale e curat constituțională? Adică, grila notarială = dreapta despăgubire din Constituție ???
10. Ritmul cardiac al corului expropriaților în căutare de justă despăgubire și-a revenit la normal, când a apărut și motivarea, „Ah, considerentele, uitasem de ele…”.
11. Deciziile CCR nr. 450/25.10.2022 și nr. 536/10.11.2022 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 128 din 15.02.2023 și, respectiv, în Monitorul Oficial nr. 149 din 22.02.2023, iar explicația constituționalității e simplă: art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 e constituțional, dar doar pentru că ÎCCJ prin Decizia nr. 78/2021 i-a dat o interpretare aliniată Constituției:
„Având în vedere statuările Înaltei Curți, mai sus prezentate, cuprinse în Decizia nr.78 din 15 noiembrie 2021, și ținând cont de caracterul obligatoriu pentru toate instanțele a dezlegărilor de drept date de aceasta, de la momentul publicării deciziei menționate, calculul despăgubirilor, în etapa judiciară a exproprierii, se realizează în mod inechivoc în conformitate cu criteriile evidențiate de instanța supremă, pentru a rezulta o valoare justă și echitabilă a despăgubirii, corespunzătoare valorii reale a imobilului și care să acopere integral prejudiciul suferit de expropriat. Prin urmare, în acest context, nu se poate reține critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art.44 din Legea fundamentală”.
IV. Concluzii
a) Expropriații vor putea în continuare să „revendice” valoare reală / prețul de piață al imobilelor de care au fost desproprietăriți. La care se va adăuga și prejudiciul cauzat.
b) Rămâne discutabilă rațiunea pentru care în etapa „administrativă” a procedurii exproprierii în baza Legii nr. 255/2010, expropriatorii în continuare sunt ținuți să evalueze imobilele doar prin raportare la grila notarială, chiar dacă această evaluare este injustă și, în caz de contestare, va fi aproape sigur desființată. Expropriatorul estimează un cost neserios al exproprierii, ce riscă să fie multiplicat în urma contestării. Să nu uităm și de cheltuielile de judecată. Cui prodest?
c) Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 rămâne oricum deschis criticilor de neconstituționalitate, dacă nu pentru încălcarea art. 44 alin. 3 din Constituție, atunci măcar pentru încălcarea exigențelor de claritate. Textul de lege, indiferent de rațiunile introducerii sale, mai mult a încurcat decât a descurcat.
[1] https://www.iccj.ro/2021/12/16/decizia-nr-78-din-15-noiembrie-2021/
Adrian Manole, Managing Associate Şomlea & Asociații
Norina Haidu, Associate Şomlea & Asociații
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
