Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Baroul Bucureşti - Societatea de Ştiinţe Juridice
Documentare juridică pentru avocaţi
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Abuzul prin încălcare de HG nu mai este infracțiune

14 februarie 2017 | Cristi DANILEȚ
Cristi Danileț

Cristi Danileț

Ieri a fost pronunțată o decizie a Curții de Apel Alba-Iulia prin care un inculpat este pus în libertate, deși fusese condamnat pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pe motiv de dezincriminare.

Pentru că a apărut motivarea deciziei și fără a-mi permite un comentariu pe marginea procedurii urmate, voi face câteva comentarii:

Inculpatul fusese condamnat definitiv în aprilie 2016 pentru abuz în serviciu comis cu prilejul organizării unui concurs, normele cu privire la acesta fiind prevăzute într-o hotărâre de guvern, după cum reiese din comunicatul DNA. În iulie 2016 a apărut Decizia nr. 405/2016 a CCR care spune că nu orice încălcare de atribuții poate duce la sancționare pentru abuz în serviciu, ci numai a celor prevăzute într-o lege, ordonanță a Guvernului sau ordonanță de urgență a Guvernului. Împotriva acestei condamnări, după apariția deciziei CCR, a fost exercitată o contestație la executare care a fost admisă pe considerentul că este vorba de încălcări ale atribuțiilor prevăzute într-o hotărâre de Guvern, or – din iulie 2016 – aceasta nu mai constituie infracțiune.

Astfel, chiar dacă Parlamentul/Guvernul încă nu a clarificat textul de lege ce incriminează abuzul în serviciu, magistrații sunt obligați să aplice la actuala reglementare interpretarea dată de Curtea Constituțională, nicidecum să considere că nu mai există în cod infracțiunea de abuz în serviciu. Asta am mai arătat acum câteva zile.

Precizez că apariția OUG nr. 13 nu are nicio incidență în speța de mai sus. Așa cum am comentat la data apariției acesteia, Guvernul invocase pretextul existenței deciziei CCR nu doar pentru a clarifica textul în sensul cerut de CCR, ci și pentru a dezincrimina faptele de abuz în serviciu cu prejudiciu sub 200.000 lei, pentru a reduce la jumătate sancțiunile pentru abuzul în serviciu indiferent de prejudiciul produs și pentru a exclude de la răspundere penală pe cei ce au comis abuz în serviciu prin adoptare de acte normative de orice fel.

Mai precizez că numai dacă un text de lege este declarat neconstituțional, el trebuie corectat de Parlament în 45 zile, altfel este eliminat din legislație – art. 147 alin. (1) din Constituție. Acest lucru nu se întâmplă când este o decizie de interpretare, cum e cea de față. Chiar dacă textul care incriminează abuzul în serviciu ar fi fost pus în acord cu decizia CCR de vara trecută, solutia de la Alba-Iulia ar fi fost aceeași.

Cei care și-au dat seama de manipularea practicată de unele trusturi de presă în legătură cu această decizie de la Alba-Iulia au fost Digi24, Ziare.com, CluJust, RoL.

AȘADAR:

Reglementarea din Codul penal este următoarea: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Reglementarea după decizia CCR trebuie a fi considerată următoarea: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea legii, a unei ordonanțe sau ordonanțe de urgență a Guvernului şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Judecător dr. Cristi Danileţ


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Abuzul prin încălcare de HG nu mai este infracțiune”

  1. Mi se pare atât de eronat și ilogic că în România deciziile instanțelor finale nu se pot ataca la CCR, dar se pot ataca la CEDO.
    Cât de simple ar putea deveni lucrurile dacă CCR ar putea apoi verifica dacă deciziile sale interpretative au fost corect înțelese și dacă nu cumva pretinzând că aplică o decizie CCR, de fapt instanța de drept comun ar încălcat chiar Constituția.
    E posibil în Germania, și în alte state membre … care fix și din acest motiv au mult mai puține condamnări la CEDO.
    Dar în România nu e posibil pentru că …. (a se completa de cei cu imaginație, că eu mă simt fără).

    • Darius MARCU spune:

      Ar trebui introdus în procedura civilă și penală un recurs în anulare, care să aibă ca obiect încălcarea unor drepturi din Constituție sau Convenția E.D.O., mai ales că multe dintre drepturi coincid. Verificarea aplicării corecte a deciziilor CCR nu ar fi destul.

      Recomandarea (2004) 6 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind îmbunătăţirea recursurilor interne, recomandă statelor membre „să se asigure, printr-o revizuire constantă, în lumina jurisprudenţei Curţii, că există recursuri interne pentru orice persoană care reclamă, într-o manieră credibilă, o încălcare a Convenţiei şi că aceste recursuri sunt efective în măsura în care pot conduce la o decizie pe fondul plângerii şi la un remediu adecvat pentru fiecare încălcare constatată”.

      În România nu e posibil pentru că se fac multe abuzuri în justiție, cazurile ajunse la CEDO reprezintă vârful aisbergului. Doar nu o să-și găsească toți fraierii dreptatea, să strice statisticile roz bonbon ale justiției. Mulți oameni nu mai apelează la CEDO din cauza sictirelii, a duratei procedurii, costurilor, raportate și la valoarea obiectului litigiului.
      Probabil CCR ar fi sufocată de cauze.

  2. Ioan BUCSA spune:

    Părerea mea că printr-o viitoare reglementare a abuzului în serviciu ar trebui avute în vedere şi încălcarea normelor din hotărârile de guvern, cu atât mai mult cu cât la noi se legiferează foarte mult prin acest tip de act normativ… a se vedea toate normele de aplicare a legilor. De exemplu în lege se prevede că funcţionarul are obligaţia de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, iar apoi se vine cu un HG (sau ordin de ministru) şi se explicitează care se sunt obligaţiile de serviciu ale funcţionarului; in lege se prevede că se organizează concurs pentru ocuparea unei funcţii publice cu respectarea pricipiilor transparenţei, egalităţii… bla, bla, bla… iar apoi se vine cu un HG şi se explicitează modul concret de desfăşurare a concursului tocmai pentru a fi respectate principiile enunţate de legi… şi vine o comisie de concurs care nu respectă HG-ul (de ex. nu publică data exactă a concursului) şi scapă nepedepsită… De aceea spun că de lege ferenda ar trebui avute in vedere şi aceste acte normative (şi nu numai); parcă decizia CC nu este tranşantă în ceea ce priveşte normele date în aplicarea legii, se nuanţează cumva…

  3. În esenţă, instanţa spune că hotărârile de guvern nu sunt norme juridice (legi) definitorii în ce priveşte abuzul în serviciu. Este o interpretare în sensul legalizării corupţiei.

    • Ioan BUCSA spune:

      Instanţa, adică CC, a avut în vedere definitia actuală a infractiunii de abuz in serviciu, mai exact, din perspectiva clarităţii legii penale. Aşa că nimic nu-l împiedică pe legiuitor, ca în viitoarea definiţie să nuanţeze care sunt acele norme juridice care ar trebui incălcate pt a putea discuta de abuz în serviciu. Asta ar fi trebuit să-l preocupe pe legiuitor şi nu reducerea pedepsei maxime la 3 ani(ridicol de mică în comparaţie cu alte infracţiuni de drept comun), chiar dacă valoarea pagubei ar fi de 10 mil euro de ex. Legea (Lg, OG, OUG) de obicei defineşte principii, iar apoi legislaţia secundară vine cu norme care să asigure respectarea acelor principii; dacă nu respecţi aceste norme nu ai cum să asiguri respectarea principiilor enunţate de lege, deci ele vor fi încălcate; poate că şi procurorii ar trebui să fie mai expliciţi in rechizitorii şi să arate nu numai norma din legislaţia secundară care nu a fost respectată ad literam, ci şi principiul enunţat de lege care nu putea fi respectat prin încălcarea normei; elocventă este convenţia EDO (CEDO) , are câteva articole, dar jurisprudenţa a venit de-a lungul timpului cu lămuriri a ceea ce inseamnă respectarea ei; aşa e şi cu normele din legislaţia secundară…

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.