Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C-579/15, Popławski. Închisoarea de acasă. Concluziile Avocatului General

16 februarie 2017 | JURIDICE.ro

Facultatea de Drept din Timisoara - 25 de ani
Gratuit pentru membri

Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Articolul 4 punctul 6 – Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Punere în aplicare – Interpretare conformă – Aplicarea principiului supremației

Cererea de decizie preliminară, adresată de Rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos), a fost formulată în cadrul executării în Țările de Jos a unui mandat european de arestare emis la 7 octombrie 2013 de Tribunalul Districtual Poznań (Polonia) împotriva domnului Daniel Adam Popławski, resortisant polonez cu reședința în Țările de Jos, în scopul executării unei pedepse de un an închisoare.

Această cerere oferă Curții ocazia de a furniza precizări utile cu privire la condițiile în care un stat membru poate transpune în dreptul național motivul de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.

Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos) după cum urmează:

1) Articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să transpună motivul de neexecutare prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 astfel cum a fost modificată, astfel încât:

– autoritatea judiciară să fie obligată să refuze executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate împotriva unei persoane căutate care rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, fără a putea aprecia, în funcție de situația concretă a persoanei, dacă executarea pedepsei în acest stat este de natură să favorizeze reinserția socială a acesteia;

– refuzul de a executa mandatul european de arestare să aibă ca efect doar faptul că acest stat membru se declară dispus să preia executarea pedepsei, fără ca această declarație să echivaleze cu un angajament de executare;

– autoritatea judiciară să refuze executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate împotriva unei persoane căutate care rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, în timp ce, pe de o parte, decizia de a prelua executarea pedepsei, care este adoptată după decizia de a refuza executarea, este condiționată de cerințe referitoare la existența și la respectarea unei convenții încheiate între statul membru emitent și statul membru de executare, precum și la cooperarea statului membru emitent, iar, pe de altă parte, refuzul de a executa mandatul nu este repus în discuție în cazul imposibilității de a prelua executarea pedepsei din cauza neîndeplinirii cerințelor impuse.

2. Dispozițiile articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 astfel cum a fost modificată sunt lipsite de efect direct. Totuși, revine instanței naționale sarcina de a interpreta dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal, în măsura posibilului, în conformitate cu dreptul Uniunii și, în eventualitatea în care o astfel de interpretare s‑ar dovedi imposibilă, instanța națională este ținută să lase neaplicate aceste dispoziții pentru incompatibilitate cu articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 astfel cum a fost modificată.”

:: Concluziile Avocatului General


Aflaţi mai mult despre , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.