BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

TUE: posibilă divulgare nelegală de date cu un caracter personal de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. UPDATE: Condamnarea FRA (5.000 euro daune)
21.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

 
SMARTBILL
Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

21 octombrie 2019: Tribunalul a decis, în data de 11 iulie 2019, că Agenția Europeană a Drepturilor Fundamentale (FRA) a furnizat, în mod contrar dispozițiilor aplicabile, documente ce conțineau date cu caracter personal ale reclamantei. Documentele din cauza cărora s-a produs încălcarea au fost apoi folosite ca probe și probabil că această constatare va ajuta pentru înlăturarea lor în cauza în care ele au fost folosite ca probe. S-au acordat daune în valoare de 5.000 de euro. Pentru pasajul referitor la încălcare, a se citi paragrafele 310 – 362.  Fiecare parte a suportat propriile cheltuieli de judecată. Hotărârea este disponibilă doar în limba engleză și în limba franceză și conține, în motivare, pasaje ce au fost cenzurate la cererea reclamantei. Hotărârea a fost atacată cu recurs introdus în data de 9 septembrie 2019 pe rolul Curții de Justiție sub numărul C-669/19 P. Mai precizăm că, din consultarea paginii CURIA, apare că această hotărâre este supusă și unei cereri de rectificare pendinte. În plus, mai menționez, pentru cei care nu au aflat decât acum despre această procedură a rectificării, că ea poate exista inclusiv cu privire la deciziile CJUE pronunțate pe calea unei trimiteri preliminare, și pot privi doar o anume versiune lingvistică a hotărârii (știu, și eu mi-aș fi dorit să mi se predea despre această jurisprudență – care este una chiar abundentă și care poate conta enorm pentru finalitatea aplicării respectivei decizii sau pentru imaginea/reputația persoanelor juridice ce apar menționate în respectiva hotărâre):

1. Orders the European Union Agency for Fundamental Rights (FRA) to pay BP the sum of EUR 5 000;

2. Orders that the compensation awarded in paragraph 1 above be increased by default interest, to be calculated from the date of delivery of the present judgment until full payment, at the rate set by the European Central Bank (ECB) for its principal refinancing operations, plus two percentage points;

3. Dismisses the action as to the remainder;

4. Orders FRA and BP each to bear their own costs.

Mai atrag atenția și asupra următoarelor pasaje care ar putea să conducă la o îmbunătățire a jurisprudenței în materie existentă în România:

320 Consequently, it is necessary to assess whether that leak may be imputed to FRA, in so far as it relates to [confidential].

321 In the first place, it is clear from the case-law that, in a situation where the exact causes of a leak are, a priori, unknown and the institution concerned is best placed to adduce evidence in that regard, any uncertainty as to the circumstances in which the leak occurred must be construed against it (see, to that effect and by analogy, judgment of 12 September 2007, Nikolaou v Commission, T‑259/03, not published, EU:T:2007:254, paragraph 196).

322 Furthermore, the institution has, at the very least, to provide an explanation or credible hypothesis as to the circumstances in which the leak may have occurred (see, to that effect and by analogy, judgment of 12 September 2007, Nikolaou v Commission, T‑259/03, not published, EU:T:2007:254, paragraph 198).

323 In the present case, while FRA has, admittedly, demonstrated, by its replies to the request for access to documents made by a third party, that it did not approve the disclosure of the documents annexed to the request for access to documents, the fact remains that it is apparent from FRA’s written pleadings that it has failed to provide any credible hypothesis as to the circumstances in which the leak may have occurred.

324 The leak of those documents is therefore imputable to FRA.

320 Partant, il convient d’apprécier l’imputabilité à la FRA de cette fuite, en tant qu’elle concerne [confidentiel].

321 En premier lieu, il ressort de la jurisprudence que, dans une situation où les causes exactes d’une fuite sont a priori inconnues et où l’institution est la mieux placée pour apporter des preuves à cet égard, une éventuelle incertitude, quant aux circonstances dans lesquelles la fuite s’est produite, doit être mise à sa charge (voir, en ce sens et par analogie, arrêt du 12 septembre 2007, Nikolaou/Commission, T‑259/03, non publié, EU:T:2007:254, point 196).

322 Par ailleurs, l’institution se doit, à tout le moins, de fournir une explication ou une hypothèse crédible quant aux circonstances dans lesquelles la fuite a pu se produire (voir, en ce sens et par analogie, arrêt du 12 septembre 2007, Nikolaou/Commission, T‑259/03, non publié, EU:T:2007:254, point 198).

323 Or, en l’espèce, si la FRA a, certes, démontré, par ses réponses à la demande d’accès aux documents introduite par un tiers, qu’elle n’avait pas donné son aval à la divulgation des documents annexés à la demande d’accès aux documents, il n’en reste pas moins qu’il ressort de ses écrits qu’elle n’a fourni aucune hypothèse crédible quant aux circonstances dans lesquelles leur fuite a pu se produire.

324 Aussi la fuite de ces documents est-elle imputable à la FRA.
:: hotărârea Tribunalului Uniunii

***

20 februarie 2017: Prin cererea înregistrată în data de 30 noiembrie 2016 (T-838/16, BP/Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene), s-a solicitat Tribunalului Uniunii Europene următoarele:
– obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor materiale și morale suferite de reclamant ca urmare a utilizării necorespunzătoare și a divulgării datelor sale cu caracter personal și a mai multor alte nereguli intervenite în cursul procedurilor desfășurate de pârâtă pentru examinarea cererilor reclamantului de acces la documente;
– obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor materiale și morale suferite de reclamant ca urmare a încălcării mai multor norme care conferă drepturi individuale;
– obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor materiale și morale suferite de reclamant ca urmare a acțiunilor nelegale ale pârâtei pe parcursul executării hotărârii din cauza T-658/13P;
– obligarea pârâtei la rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant atât în perioada precontencioasă cât şi în faza de judecată, și chiar dacă acţiunea va fi respinsă.

În susţinerea acestei acţiuni, reclamantul invocă două motive:

1. Obligaţia de diligenţă, unele drepturi ale particularilor dar şi anumite norme au fost încălcate;
2. Încălcarea obligaţiei de confidenţialitate a avut ca urmare divulgarea datelor cu caracter personal ala reclamantului către terţe persoane şi presă, urmări la care au contribuit şi lipsa gravă de diligenţă şi prudenţă în prelucrarea datelor cu caracter personal.

Dispoziţiile pretinse a fi încălcate au următorul conţinut normativ:

Art. 4 (extras) Regulamentul nr. 1049/2001

Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:
(b) vieții private și integrității individului, în special în conformitate cu legislația comunitară privind protecția datelor personale.
(4)   În cazul documentelor terților, instituția consultă terții pentru a stabili dacă se poate aplica o excepție prevăzută la alineatul (1) sau (2), cu excepția cazului în care există certitudinea că documentul trebuie sau nu trebuie divulgat.

Art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei
sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este
prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia să

Andrei Alexandru Marcu (text inițial)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea „Ovidius” Constanţa

dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție, text UPDATE și coordonator)


Aflaţi mai mult despre , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.