Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 

Marieta Avram, Cătălina Dicu: Avocatul trebuie să ştie să asculte, să aibă răbdare şi înţelegere faţă de client, să îi inspire acestuia încredere
21.02.2017 | Georgian STOICA

JURIDICE - In Law We Trust
Georgian Stoica

Georgian Stoica

Marieta Avram

Marieta Avram

Cătălina Dicu

Cătălina Dicu

Georgian Stoica: Se poate vorbi despre o practică solidă, în această arie, la nivelul STOICA & Asociații? Care sunt tendințele sau orientările principale pe care avocații le-au remarcat în acest domeniu?

Marieta AvramDreptul familiei reprezintă o arie de practică tradițională, în care STOICA & Asociații are o bogată experienţă.

Chiar dacă dreptul familiei se caracterizează printr-un conservatorism mai accentuat decât alte domenii, multiplele transformări care au avut loc, atât în cadrul vieții reale a relațiilor de familie, cât și la nivelul legislației, au ricoșat, în mod firesc, în practica avocațială.

Așadar, privind spre trecut, putem vorbi de o experiență constantă în acest domeniu, chiar dacă există variabile de intensitate în anumite perioade. Privind în prezent și în perspectivă, vorbim de un proiect normal, inițiat odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, de implicare continuă în această arie de practică și de constituire a unei echipe de avocați specializați, care să răspundă noilor provocări în acest domeniu.

Sunt câteva tendințe care s-au manifestat în ultimele decenii și care au motivat această opțiune.

În primul rând, la nivel legislativ se constată existența a două planuri majore în care s-au produs transformări semnificative. Primul plan îl constituie legislația internă. După cum bine se cunoaște, noul Cod civil a adus schimbări majore în reglementarea relațiilor de familie, în comparație cu reglementarea anterioară din Codul familiei, devenită inadecvată. Cel de-al doilea plan, la fel de important, îl constituie legislația și jurisprudența europeană. Nu avem în vedere, în acest context, doar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, formată în jurul art. 8 din CEDO, care garantează dreptul la viața de familie, cu toate dezbaterile legate de cupluri și de parteneriate. Elementul determinant îl constituie faptul că, în prezent, în această materie există o multitudine de convenții europene, iar, în ultimele decenii, au fost adoptate numeroase regulamente europene complexe cu forță obligatorie. Reglementarea relațiilor de familie nu mai constituie, așadar, monopolul legiuitorului național, astfel încât putem vorbi de un veritabil drept european al familiei. Cu alte cuvinte, deși, în realitate, oamenii își trăiesc viața de familie la nivel empiric, potrivit moralei și moravurilor, ca și cum dreptul nu ar exista, în prezent, reglementarea juridică a relațiilor de familie a devenit complexă și chiar complicată, ceea ce implică o specializare la nivelul avocaților, complementară specializării judecătorilor din cadrul instanțelor de tutelă și de familie.

În al doilea rând, în ceea ce privește natura conflictelor de familie, se remarcă prezența frecventă a unor elemente de extraneitate, ceea ce complică și mai mult rezolvarea anumitor cazuri, prin nevoia de a recurge la aplicarea normelor de drept internațional privat. Putem spune că, în proporție de peste 60% cazurile care ne sunt încredințate au o asemenea dimensiune internațională.

În al treilea rând, putem constata unele schimbări importante și la nivelul practicii avocaturii în această materie. Astfel, rezolvarea din punct de vedere juridic a unor conflicte nu se reduce la duelul părților în fața instanței de judecată. O importanță tot mai mare o dobândește consultanța, pe fondul a ceea ce s-a numit ”contractualizarea” relațiilor de familie, în sensul că părțile implicate sunt tot mai interesate să cunoască ce posibilități au de a negocia, de exemplu, de a realiza o înțelegere cu privire la exercitarea autorității părintești, sau de a încheia o convenție cu privire la regimul matrimonial. Aceasta înseamnă că, astăzi, practica avocaturii în acest domeniu nu se mai poate face solipsism, adică nici măcar specializarea avocatului în dreptul familiei nu mai este suficientă, ci presupune ca acesta să se intersecteze și să coopereze cu alți profesioniști ai dreptului (notari publici, executori judecătorești, mediatori, psihologi etc.). Și dacă este să vorbim despre cooperare, dreptul familiei a devenit un teren în care este tot mai necesară cooperarea internațională, în sensul că avocatul și clientul trebuie să facă demersuri pentru cunoașterea și înțelegerea reglementării dintr-un sistem de drept străin, incident în cauză, ceea ce, în anumite situații, presupune ca partea să aibă atât un avocat în România, cât și în statul străin a cărei legislație este susceptibilă să se aplice în cauză.

Georgian Stoica: Care au fost cele mai frecvente probleme pe care vi le-au încredințat clienții dvs.?

Catălina DicuO primă categorie de cauze, cele mai frecvente, de altfel, este formată din cererile referitoare la minori, mai exact: exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorilor, exercitarea legăturilor personale cu minorul de către părintele care nu locuieşte cu acesta, indiferent dacă acestea se discută într-un proces de divorţ sau nu, răpiri civile internaţionale de minori, în contextul Convenției de la Haga din 1980, recunoaşterea în alte state unor hotărâri judecătoreşti referitoare la minori. Chiar dacă, în momentul de faţă, România are una din cele mai relaxate legislaţii în materie de divorţ, astfel încât, în cele mai multe cazuri, părțile ajung la o înțelegere de principiu în ceea ce privește divorțul, chestiunea exercitării autorității părintești rămâne în continuare cea mai spinoasă și sensibilă din punct de vedere emoțional și juridic.

O altă categorie de cauze privește încetarea şi lichidarea regimului matrimonial. Problematica nu vizează numai regimul comunității legale de bunuri și chestiunea anevoioasă a partajului de bunuri comune, ci, având în vedere noua reglementare a regimurilor matrimoniale din noul Cod civil, au început să apară noi probleme legate de efectele convențiilor matrimoniale. După intrarea în vigoare a noului Cod civil, rata convențiilor matrimoniale nu a fost foarte ridicată, dar se poate spune că intrăm într-o etapă în care, în legătură cu asemenea convenții matrimoniale încheiate după data de 1 octombrie 2011, încep să se pună noi probleme legate de lichidarea regimului matrimonial. De exemplu, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, părțile au ales prin convenție matrimonială un regim de separație de bunuri, stipulând totodată dreptul la o creanță de participare, astfel încât, după divorț, este necesară determinarea cuantumului acestei creanțe.

Şi în privinţa acestei categorii de litigii, referitoare la regimurile matrimoniale, cele mai complexe cauze prezintă elemente de extraneitate. Astfel, s-a pus problema regimului aplicabil soților, de cetățenie diferită, căsătoriți în străinătate, sub imperiul unei legi străine care stabilește ca regim de drept comun regimul separației de bunuri, în condițiile în care, pe aproape toată durata căsătoriei, reședința obișnuită a acestora a fost în România. Un alt caz a fost al unor soți cetățeni greci, căsătoriți în Grecia sub imperiul legii acestui stat, când s-a pus problema regimului lor matrimonial în timpul separației în fapt și în eventualitatea unui divorț. Acțiunea soției împotriva soțului care locuiește în România, întemeiată pe legea română, pentru împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, a fost respinsă ca inadmisibilă de instanțele din România.

Nu în ultimul rând, sunt litigii complexe legate de filiație, mai exact de stabilirea paternității.

Și dacă tot am semnalat prezența elementului de extraneitate, trebuie remarcat faptul că problematica nu este limitată la spațiul geografic și juridic european. Astfel, ne-am confruntat cu spețe complexe în materia autorității părintești care implicau sisteme de drept din Europa (Germania, Italia, Franța), dar și sisteme de drept îndepărtate (Canada, India, Japonia), după cum, în materia regimurilor matrimoniale am avut și cauze în legătură cu legislația din Siria și Dubai.

STOICA & Asociații are o echipă specializată în acest gen de litigii şi putem vorbi deja de o practică solidă, cu o bogată cazuistică. În plus, beneficiem de prezența, în calitate de avocat, Senior Partner, a doamnei Prof. univ. dr. Marieta Avram, care a participat la lucrările comisiei de elaborare a textelor care interesează acest domeniu, cuprinse în Cartea a II-a ”Familia” și din Cartea a VII-a ”Dispoziții de drept internațional privat”. Așadar, continuarea activității în această arie de practică și adaptarea noastră la noile provocări legislative în materie s-a făcut în mod natural.

Georgian Stoica: Ce tip de clienți apelează la serviciile STOICA & Asociații pentru proiectele ce țin de dreptul familiei?

Marieta Avram: Nu putem spune că există un anumit tip de clienți, cu un anumit profil. Pentru că familia este primul nostru cadru de viață, orice om se poate confrunta cu probleme juridice de familie. Dacă ar fi să facem totuși o segmentare, putem vorbi de două direcții din care clienții se orientează spre noi. O primă direcție este reprezentată de clienți care recurg punctual la serviciile noastre, în special în cazurile complexe, fie pentru consultanță juridică de specialitate, fie pentru reprezentare în fața instanțelor de judecată. Este îmbucurător pentru mine că formez echipă cu doamna avocat Cătălina Dicu, Senior Partner, care este nu doar un foarte bun avocat de litigii, ci are, ca practician, vocație pentru cauzele de dreptul familiei. A doua direcție este reprezentată de clienți ai cabinetului în diverse alte domenii de practică și care ne solicită sprijinul, complementar, atunci când se confruntă cu probleme juridice de familie. Indiferent de această segmentare, se remarcă o tendință interesantă și benefică din partea unor clienți, implicați în activitatea de business, de a se preocupa mai mult și din timp de aspectele patrimoniale ale relațiilor de familie, în sensul de a înțelege, de a preîntâmpina și de a căuta soluții pentru a rezolva fără crize majore problemele complicate care pot să apară în anumite situații speciale care marchează viața de familie, precum separația de fapt, divorțul sau decesul. Se spune că: ”Les affaires sont les affaires, la famille est la famille”. Dar, viața nu este atât de simplă. Numai în plan idealist cele două sfere sunt separate, în timp ce, în realitate, de multe ori, acestea se ciocnesc.

Georgian Stoica: Ați avut cauze având ca obiect plata unei pensii de întreținere din partea unui părinte (cetățean străin, de exemplu) care nu locuiește împreună cu copilul? Care a fost cuantumul maxim al pensiei de întreținere stabilit de instanța?   

Cătălina Dicu: Desigur. Am avut cazuri referitoare la contribuţia părintelui care nu locuieşte cu minorul la cheltuielile de creştere şi de educare ale acestuia, în care părintele era cetăţean străin, precum cât şi cazuri în care era cetăţean român, realizând venituri importante din activităţi comerciale sau din activităţi independente. Instanţele judecătoreşti nu s-au limitat să aplice pur şi simplu procentul legal la veniturile nete obţinute de părintele respectiv, întrucât cuantumul prevăzut de art. 529 alin. (2) C. civ. este unul maxim, ci au avut în vedere şi nevoile efective ale minorului raportate la vârstă.

Aşa fiind, faptul că tatăl realiza venituri substanţiale nu a fost un criteriu suficient pentru stabilirea pensiei de întreţinere, întrucât legea prevede că întreţinerea este datorată în funcţie de nevoia creditorului obligaţiei. În general, instanţele judecătoreşti au stabilit un cuantum de aproximativ 2.000 lei cu titlu de pensie de întreţinere în sarcina părintelui care nu locuieşte cu copilul. Mai concret, într-o cauză în care tatăl era cetăţean străin şi realiza astfel de venituri substanţiale, instanța a apreciat că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei pătrimi din venitul lunar obţinut nu poate fi primită, având în vedere că suma care ar rezulta excede nevoilor lunare ale unui copil de 1 an şi nouă luni, în cauză nefiind probată o situaţie excepţională în care s-ar afla copilul şi care ar putea justifica un astfel de cuantum.

De asemenea, un element de noutate care începe să se contureze din ce în ce mai mult în practica judiciară, odată cu adoptarea noului Cod civil, este acela referitor la modalitatea de executare a acestei obligaţii, respectiv în natură, în raport cu dispoziţiile art. 530 din Codul civil, iar nu prin echivalent, apreciindu-se că întreţinerea, ca formă de executare prin echivalent, este condiţionată de neîndeplinirea în natură a obligaţiei de întreţinere de către debitorul acesteia.

În fine, o altă problemă interesantă care s-a ridicat în legătură cu stabilirea acestei obligaţii a fost în cazul modificării locuinţei copilului de la un părinte la celălalt: de când este datorată pensia de întreținere? De la data pronunţării hotărârii prin care se va modifica locuinţa copilului sau de la data cererii de chemare în judecată, aşa cum prevede art. 532 din Codul de procedură civilă?

Georgian Stoica: Care ar trebui să fie calitățile unui bun avocat pe această arie de practică? Care sunt atuurile avocaților STOICA & Asociații în acest domeniu?

Marieta Avram: Vorbind despre complexitatea legislației naționale și internaționale, credem că un bun avocat în această arie de practică trebuie să aibă o temeinică pregătire, adică să fie un foarte bun cunoscător al legislaţiei de drept substanţial – atât de drept intern, cât şi de drept european -, al practicii judiciare în materie, și să aibă disponibilitatea de a studia şi analiza dispoziţii legale din alte sisteme de drept. Evident, avocatul trebuie să stăpânească foarte bine procedura civilă, tehnica audierii martorilor, care în astfel de cauze sunt cu adevărat „ochii şi urechile justiţiei”. La acestea se adaugă și unele calități umane indispensabile…

Catălina Dicu: Avocatul trebuie să ştie să asculte, să aibă răbdare şi înţelegere faţă de client, să îi inspire acestuia încredere, astfel încât să clientul să îi încredinţeze o serie de detalii necesare elaborării strategiei de apărare, unele poate nu tocmai plăcute sau nu tocmai favorabile clientului şi care ţin de viaţa sa personală, detalii pe care uneori poate nu le-a încredinţat nici măcar unor persoane mai apropiate din familie, cum sunt părinţii sau fraţii.

Mai ales în cauzele referitoare la minori există foarte multă tensiune. Avocatul trebuie să fie un factor de echilibru, un sfătuitor lucid al clientului său, astfel încât să îi dea acestuia sfatul juridic potrivit la momentul potrivit.

De asemenea, este important să existe o bună strategie încă de la început, atât în cadrul unor negocieri, cât și al litigiilor, strategie care se elaborează împreună cu clientul.

Mai mult decât în orice alt gen de litigii, în materia dreptului familiei avocatul şi clientul sunt o echipă.

Avocații din echipa noastră au aceste calități.

Georgian Stoica: Care au fost cele mai interesante (delicate) cazuri în care ați acordat asistența juridică și reprezentare în proiecte din acest segment?

Cătălina Dicu: Aş aminti aici de litigiile având ca obiect răpirea internaţională de minori în temeiul Convenţiei de la Haga şi, în general, de litigiile cu elemente de extraneitate în care se ridică probleme legate de legea aplicabilă atunci când aceasta este foarte restrictivă în materie de divorţ.

Un astfel de caz deosebit a fost legat de Japonia, soţul fiind cetăţean român, iar soţia japoneză. Soțul părăseşte domiciliul din Japonia împreună cu copilul şi doreşte să divorţeze. Tatăl aduce copilul în România, pe motiv că în Japonia nu există posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești şi că, după divorţ, în general, date fiind tradițiile din Japonia, tatăl ”dispare” practic din viaţa copilului. Mama a formulat cerere de răpire internaţională de minori, întemeiată pe Convenția de la Haga din 1980, iar în cadrul litigiului s-au discutat aceste aspecte legate de diferenţele între cele două culturi şi între legislaţiile celor două state, inclusiv diferenţele între legislaţia japoneză, care corespunde încă unei societăţi tradiţionale, şi cea europeană.

Problema care s-a ridicat a fost aceea dacă, într-o asemenea situaţie, se justifică decizia unilaterală a tatălui de schimbare a locuinţei copilului în România şi dacă se justifică „neînapoierea” minorului conform art. 13 lit. b) din Convenţia de la Haga din 1980.

În timpul procesului, în condițiile în care mama copilului a venit din Japonia în România, părțile au inițiat și o procedură de mediere, încercând soluționarea amiabilă a litigiului, în cadrul căreia s-a ajuns până la punctul redactării și semnării unui acord, când, în final, una dintre părți s-a răzgândit.

Instanţele judecătoreşti au stabilit că nu se justifică decizia unilaterală a părintelui de schimbare a locuinţei copilului şi de stabilire în România, fapta fiind calificată ca răpire civilă internaţională de copii, dispunând înapoierea copilului în Japonia.

Georgian Stoica: Veți dezvolta activitatea pe această arie de practică în 2017? Ce vă propuneți?

Marieta Avram: Vom continua, într-un ritm natural, ca și până acum, să acordăm atenția noastră acestui domeniu de practică, pentru a răspunde, în mod optim, așteptărilor clienților noștri. De ce? Pentru că nu există viață fără viață de familie, cu tot tumultul, împlinirile și dramele ei. Și acolo unde există viață, există drept. Iar acolo unde există drept, avocatul trebuie să fie prezent.

* Mulțumim Bizlawyer.ro

 

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.