Costică Ciocan: Lectura este o formă de comunicare. Citind, nu ești niciodată singur
8 martie 2023 | Alina MATEI
Alina Matei
Costică Ciocan
Alina Matei: Multumesc, stimate domnule judecător Costică Ciocan, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Vom discuta despre „Memento pentru trecut”, a doua carte de poezii scrisă de dumneavoastră, apărută la Editura Neverland și, pe care, ca și pe prima, am citit-o datorită amabilității domnului Nicolae Cîrstea. În plan literar, v-ați mutat în poezie? Întrebarea este inspirată de titlul uneia din poeziile de la începutul cărții „Mă voi muta”.
Costică Ciocan: Eu vă mulţumesc pentru această oportunitate şi pentru interesul pe care-l manifestă juridice.ro pentru activităţile literare. Am citit cu interes editorialele dumneavoastră și am observat, cu bucurie și admirație, profesioniști ai dreptului, precum Mihai Adrian Hotca, Valeriu Stoica, Marian Nazat, Dan Cherteș, Adriana Rușățeanu, Iulia Motoc ș.a, care au publicat, în ultima perioadă, volume de poezie, romane și jurnale. Doresc să le transmit tuturor felicitări! Da, poezia este un spaţiu al libertăţii unde autorul îşi exprimă gândurile, sentimentele şi trăirile, iar cititorul are posibilitatea de a interpreta, pornind de la propriile căutări şi aspiraţii. Trăiesc poezia şi continui să o scriu. După apariţia volumului „Lumea prin ochelarii tăi” (Bucureşti, 2021), m-a încurajat foarte mult acordarea de către Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, a premiului pentru debut „Traian Olteanu”, din juriu făcând parte scriitori consacraţi şi critici literari, precum Cassian Maria Spiridon, Marius Chelaru, Adi Cristi şi Ioan Holban.
Alina Matei: De ce „Memento pentru trecut”?
Costică Ciocan: Din dorinţa de a pune trecutul într-o ordine firească şi de a încuraja la reflecţie. A trecut un an de la primul nostru interviu. Câte nu s-au petrecut de atunci?! Un an este o perioadă de timp semnificativă, în care poate că au avut loc schimbări, provocări, evenimente neaşteptate sau neplăcute, succese și realizări. Eul poetic din „Memento pentru trecut” are 28 de ani şi invită la o călătorie prin amintirile şi experienţele sale de viaţă, ca o modalitate de a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine. Poetul Nichita Stănescu avea dreptate să spună că „un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi.”
Alina Matei: Cum scrieți poeziile? Cum vine inspirația?
Costică Ciocan: Cred că, înainte de a răspunde la întrebarea „cum?”, s-ar impune să răspund la o întrebare poate la fel de importantă: „când?”, „când scriu poeziile?”, timpul fiind o resursă extrem de prețioasă și limitată. Să ne amintim de sentința lui Marin Preda. Nu mai este începutul verii și parcă nici timpul nu mai are o răbdare nesfârșită cu oamenii. După promovarea examenului de capacitate în profesia de judecător, am ales să profesez la Judecătoria Iași, în cadrul Secției Penale. La Conferinţa Naţională de Drept Penal „Vespasian Pella”, ediția I, organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, am întâlnit o doamnă judecător, cu o înaltă pregătire și experiență profesională, care mi-a dat următoarea îndrumare, pe care vreau să o împărtășesc cu cititorii dumneavoastră: „Încercați să mențineți un nivel cât mai înalt al calității hotărârilor judecătorești, în ciuda specificului judecătoriei și al volumului de lucru ridicat!”. După un an, privind retrospectiv, observ cât de folositor a fost pentru mine acest sfat – căutarea și găsirea echilibrului între cantitate și calitate. Aceasta nu este o dilemă specifică sistemului judiciar, fiind întâlnită în multe domenii, în special, în producție, marketing, dezvoltare software ș.a. Când? Zilele libere sunt ale scrisului, concediul este al scrisului. Poezia necesită timp, dedicare și perioade de reflecție. Nu spun că nu mi-ar plăcea să urc în tramvaiul 9 și, de la Palatul Culturii până în Târgul Cucu, să scriu două poezii, iar până în Copou să finalizez o proză scurtă, însă Zeul Apollo nu m-a înzestrat (încă!) cu acest dar. Referitor la inspirație, procesul creativ este diferit de la un autor la altul și, adesea, rămâne un mister și pentru el însuși. Fără îndoială, se pornește de la experiențele personale, emoțiile, cunoștințele și relațiile avute cu ceilalți oameni, dar sunt, oare, suficiente pentru crearea unei opere scrise? Greu de spus. Poate că mai este nevoie de ceva. În această perioadă, observ că se citează, deseori prematur și eronat, din Apocalipsa după Sfântul Ioan Teologul, pentru a prevesti unele scenarii globale viitoare. Voi supune cititorilor juridice.ro trei versete din Apocalipsă (Capitolul 10, 8-11), care mă vor ajuta să vă răspund la întrebare:
,,Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare şi pe pământ. Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât.”
Carte dulce. Carte amară. Carte dulce și amară. Aceeași carte. Fiind absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iași, am apreciat și mi-a plăcut foarte mult interpretarea pe care a dat-o Poetul Nichita Danilov, într-un dialog cu scriitorul și filologul Ioan Holban: ,,O carte se naște și din dureri, și din suferințe și, probabil, în momentul în care o asimilezi, ca cititor, simti o mare bucurie, dar, după aceea, tristețea celui care a scris și a trăit frământările, întrebările despre care a scris în carte te ajung.”
Alina Matei: Mi se întâmplă la citirea unor poezii fie să nu mă pot detașa de calitatea mea de avocat, sau de cea a dumneavoastră de judecător, și să mă trezesc că identific în poezii mai multe fapte penale (de ex., loviri și alte violențe, tentativă la omor), deși realizez clar că figurile de stil sunt mult mai frumoase decât infracțiunile (e vorba de poezia „Crucea de lemn”). 🙂 Cum să las năravul acesta deoparte?
Costică Ciocan: Poeziile pot fi citite în mai multe chei. Ceea ce ne cucerește pe noi este că, citind poezie sau proză, ne îndepărtăm de stilul oficial, juridic-administrativ, unde predomină terminologia de specialitate, formulările fixe, clișeele și intrăm pe tărâmul stilului artistic și al funcției poetice a limbajului.
Alina Matei: În volum este o poezie minunată numită „Renunțări”. Se referă, printre altele, la acumulări inutile… Ce ați scrie pe „Pagina nerenunțărilor”?
Costică Ciocan: Prin Eul poetic, am răspuns. Să-l lăsăm pe cititor să descopere.
Alina Matei: Vă place poeta Ana Blandiana? Ați evocat-o în „Domnul Vogler se îndrăgostește”. „Vocea poetei a oprit timpul în loc” pare să îi privească pe cei care se țin de mână.
Costică Ciocan: Am urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii în perioada 2018-2020 și, cât am locuit în București, printre seminare de drept penal, procese simulate și proiecte de hotărâri judecătorești, am participat, de câte ori am reușit, la lansări de carte, conferințe, spectacole, încercând să mă conectez la viața culturală a orașului. Am avut ocazia, de mai multe ori, să o văd și să o ascult recitând pe doamna Ana Blandiana din poemele sale și, vă mărturisesc, au fost momente înălțătoare. Și la București, și când a venit la Iași, aveam posibilitatea să merg și să vorbesc cu dumneaei, dar cred că mi s-a întâmplat precum în acea povestire din Pateric despre Fericitul Antonie. O voi reda pe scurt: ,,Trei părinți aveau obiceiul, în tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Și cei doi îl întrebau pentru gândurile sale și pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, neîntrebându-l nimic. Iar după multă vreme i-a zis avva Antonie lui: iată, atâta vreme ai de când vii aici si nimic nu mă întrebi! Și răspunzând fratele, i-a zis: destul îmi este numai sa te vad, părinte.”
Alina Matei: „Particulele de singurătate” (pe care le-am reținut din poezia „Respir”) sunt prezente în fiecare om, fie singur, fie aflat în relație. Particulele de singurătate câtă poezie conțin?
Costică Ciocan: Conțin și poezie, și inexprimabil. Totuși, lectura este o formă de comunicare. Citind, nu ești niciodată singur. Uneori, te conectezi atât de mult cu autorul și cu ceea ce a reușit să transmită, încât ajungi să crezi că citești despre propria-ţi viață.
Alina Matei: „E sâmbătă/Iar morții fac milostenie” (poezia „Milostenie”). Aceste versuri sunt atât de bine scrise, încât întrebarea mea nu poate privi decât sângele milosteniei. Ce culoare are?
Costică Ciocan: Eu am trăit mai bine de 7 ani într-o zonă a orașului Iași, care are două cimitire (Eternitatea, Sf. ,,Petru și Pavel”) și mai bine de 20 de pompe funebre. Moartea era destul de vizibilă pe străzi. Culoarea milosteniei? Voi lăsa fiecare cititor să o intuiască.
Alina Matei: Citind cartea dumneavoastră, gândul m-a dus la personajul Levin al lui Tolstoi. Atomii poeziilor dumneavoastră au ceva din atomii mini-dumnezeiești ai lui Levin. Vă veți încumeta să scrieți un roman?
Costică Ciocan: Lucrez la un roman epistolar care, sper, să apară la anul, dacă lucrurile vor fi bune.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.
Costică Ciocan: Să urmărească platforma juridice.ro și să se bucure profesional de conținut. Personal, accesez juridice.ro zilnic pentru articole, opinii juridice, jurisprudență și interviuri. Felicit echipa juridice.ro pentru activitate! De asemenea, pe cititorii care pe 17.03.2023, ora 12.00, vor fi în Iași, îi invit la Uniunea Scriitorilor din România, Sediul Filialei Iași, unde vom lansa volumul de debut ,,Lumea prin ochelarii tăi” (Editura Neverland, București) împreună cu scriitorii Cassian Maria Spiridon, Adi Cristi și mulți alții!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Costică Ciocan: Eu vă mulțumesc! O primăvară frumoasă! Permiteți-mi, vă rog, să redau poezia despre care ați făcut vorbire ultima dată.
Milostenie
E sâmbătă, / iar morții fac milostenie. / Scutură copacii / care umbresc mormintele, / apoi curăță nucile una câte una, / fără grabă, / căci timpul e îngăduitor, / până când îşi înverzesc crucile din lemn. / Din cer, / cimitirul nu e decât o câmpie întinsă / plină cu oameni ce stau întinși. / Poți păși pe morminte, / trecând grilajul din fier / apărat de florile sălbatice. / Poți râde, / poți vorbi, / căci morților le place să asculte. / Rămâi în cimitir. / Sfânta Liturghie e pe sfârșite, / dar porțile nu se închid niciodată. / Așază-te pe o bucată de pământ, / căci nu sunt bănci, iar marmura mormintelor e prea rece. / Întinde-te, / adu-ți aminte de tine, / ascultă sunetul clopotelor / și pe tânărul dascăl / cântând Veșnică pomenire.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
