Aspecte practice legate de posibilitatea foștilor cetățeni români din „Cadrilater” de a redobândi cetățenia română. Incidența art. 11 din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română
22 martie 2023 | Cătălin GĂINĂ
Cătălin Găină
Este cunoscut faptul că termenul de „Cadrilater” reprezintă denumirea românească a părții de sud a Dobrogei, mărginită de Dunăre la nord vest, râurile Beli Lom și Kamchiya la sud și Marea Neagră la est, ce în perioada 10 august 1913 – 7 septembrie 1940 a fost în granițele României – în prezent, acest teritoriu este în componența Bulgariei. Prin urmare, persoanele care s-au născut sau au locuit în „Cadrilater” în perioada 10 august 1913 – 7 septembrie 1940 au fost cetățeni români.
Prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 (în continuare „Tratatul” sau „Tratatul de la Craiova”), România a cedat Bulgariei „Cadrilaterul” – partea sudică a Dobrogei. De asemenea, prin intermediul acestui Tratat a avut loc un schimb „obligatoriu dintre supușii români de origina etnică bulgara din județele Tulcea și Constanța (acesta din urma în delimitarea dinainte de 14 Iunie 1925) și supușii români de origina etnică română din județele Durostor și Caliacra”, însă au existat și cetățeni români care, din motive obiective, au ales să „nu își părăsească casele”, locuind în continuare pe teritoriul „Cadrilaterului”.
Practic, începând cu 7 septembrie 1940, cetățenii români din „Cadrilater” care au rămas pe acest teritoriu (și nu au ales să migreze) au devenit cetățeni bulgari – fără voia lor.
În aceste circumstanțe, un aspect important ce se impune a fi lămurit este legat de posibilitatea în prezent de redobândire cetățeniei române de către foștii cetățeni români (sau a moștenitorilor acestora) care au rămas în „Cadrilater” ulterior semnării Tratatului de la Craiova.
Cu privire la acest aspect, atragem atenția asupra faptului că art. 11 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română (în continuare „Legea nr. 21/1991”) stabilește că „Persoanele care au fost cetățeni români, dar au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenți acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)”.
În esență, art. 11 din Legea nr. 21/1991 acordă posibilitatea redobândirii cetățeniei române foștilor cetățeni români sau descendenților acestora până la gradul III, care din motive neimputabile lor, au pierdut cetățenia română.
În acest context, se impune a fi determinat în ce măsură poate fi considerat că foștii cetățeni români, care au rămas în ”Cadrilater” ulterior semnării Tratatului de Craiova, au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor și, implicit, în ce măsură aceștia sau descendenții lor până la gradul III pot redobândi cetățenia română în temeiul art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Din punctul nostru de vedere, prin intermediul art. 11 din Legea nr. 21/1991, legiuitorul român a urmărit, printre altele, să acorde posibilitatea de redobândire a cetățeniei române foștilor cetățenilor români (sau descendenților acestora până la gradul III) care locuiau pe anumite teritorii românești, dar care, din nefericire, au fost pierdute de către Statul Român, sub presiunea unor evenimente exterioare.
Practic, legiuitorul a înțeles să atribuie, printre altele, caracterul „neimputabil” al pierderii cetățeniei române cazurilor în care foștii cetățeni români au pierdut cetățenia română ca urmare a schimbărilor teritoriale care au intervenit de-a lungul timpului.
În cazul teritoriilor ce formează „Cadrilaterul”, este foarte important de precizat că în anul 1940, beneficiind de sprijinul Uniunii Sovietice și al Germaniei, Bulgaria a forțat Statul Român să îi cedeze acest teritoriu. În esență, Statul Român a fost obligat să renunțe la acest teritoriu românesc.
Aceste schimbări au atras implicit și consecința pierderii cetățeniei române de către cetățenii români care locuiau la momentul respectiv pe teritoriul „Cadrilaterului” și care nu au părăsit acest teritoriu conform Tratatului de la Craiova – județele Durostor și Caliacra, principalele orașe fiind Silistra, Turtucaia, Dobrici (Bazargic), Balcic și Cavarna.
Practic, aspectele prezentate supra denotă faptul că toți cetățenii români care au rămas în „Cadrilater” ulterior intrării acestuia în componența Bulgariei au pierdut cetățenia română din motive ”neimpuabile” acestora.
Prin urmare, considerăm că foștii cetățeni români care s-au născut sau au locuit în „Cadrilater” în perioada 10 august 1913 – 7 septembrie 1940 sau descendenții acestora până la gradul III sunt îndreptățiți la redobândirea cetățeniei române în temeiul art. 11 din Legea nr. 21/1991[1]:
– În perioada 10 august 1913 – 7 septembrie 1940 „Cadrilaterul” a făcut parte din teritoriul României;
– În această perioadă, locuitorii „Cadrilaterului” au fost cetățeni români;
– În 7 septembrie 1940 România a fost forțată să cedeze Bulgariei „Cadrilaterul”;
– Persoanele care au rămas în „Cadrilater” ulterior cedării acestuia Bulgariei, au pierdut cetățenia română din motive „neimputabile” acestora;
[1] Dacă îndeplinesc și celelalte condiții instituite de art. 11. Vom încerca să analizăm acest subiect în cadrul unui articol separat.
Avocat Cătălin Găină
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
