TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Imposibilitatea terțului poprit de a face contestație împotriva popririi. Constituționalitate
06.03.2017 | Anda-Laura TĂNASE


În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 41 din 16.01.2017 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 628/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 787 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ungureanu Ioana și Mocanu Anișoara într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 787 alin. (5) din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare”.

În opinia autoarelor excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că într-o jurisprudență constantă a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, a căror stabilire este de competența exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, Curtea a reținut că liberul acces la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale. Cât privește noțiunea de proces echitabil (perspectivă din care este invocat în prezenta cauză și dreptul la apărare), aceasta presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce privește părțile, adică posibilitatea ca fiecare dintre acestea să își expună cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă.

Reglementarea contestată în prezenta cauză privește instituția popririi, adică acea formă a executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de către o terță persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice existente, creditorul subrogându-se în drepturile debitorului său, temporar și condiționat. S-au reținut ca avantaje ale acestei forme de realizare a creanțelor rapiditatea sa, precum și faptul că cel care plătește este întotdeauna terțul poprit, nefiind posibilă sustragerea debitorului de la executare.

Procedura popririi cuprinde, de regulă, două etape, respectiv înființarea popririi și validarea acesteia. În cadrul său, există de regulă trei subiecte, respectiv trei raporturi juridice: între creditorul popritor și debitorul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între debitorul poprit și terțul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între creditorul popritor și terțul poprit (spre deosebire de raporturile juridice anterior menționate, care preexistă înființării popririi, acest raport juridic se naște ca efect al validării popririi).

Analizând specificul etapelor menționate din perspectiva terțului poprit, respectiv a efectelor pe care actele emise le produc în privința acestuia și a interesului de a le contesta, Curtea observă că, în prima etapă menționată, prin adresa de înființare a popririi, executorul judecătoresc, alături de înștiințarea în care se menționează în mod obligatoriu titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, îi va pune în vedere terțului poprit și interdicția de a plăti debitorului sumele de bani pe care i le datorează ori pe care i le va datora în viitor, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce face obiectul executării silite. Adresa de înființare a popririi are natură juridică mixtă, de act de conservare (indisponibilizarea sumelor de bani sau a titlurilor de valoare pe care debitorul le datorează ori le va datora în viitor terțului poprit în baza unor raporturi juridice preexistente) și de act de executare (cei interesați să invoce o cauză de nelegalitate a acesteia având deschisă calea contestației la executare). Efectul înființării popririi este de indisponibilizare a sumelor și bunurilor poprite „în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit” [a se vedea art. 784 coroborat cu art. 783 alin. (2) din Codul de procedură civilă].

Cât privește validarea popririi, aceasta nu este o fază obligatorie, ci intervine atunci când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile mai sus arătate. Procedura validării este una contencioasă, presupune citarea creditorului popritor, debitorului poprit și terțului poprit și constă în verificarea de către instanță a îndeplinirii condițiilor legale pentru obligarea directă a terțului poprit. Așadar, abia în această etapă este în discuție obligația legală a acestuia din urmă. Ca urmare, din punctul de vedere al terțului poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care are posibilitatea de a invoca orice excepții și orice apărări de fond, pentru a demonstra inexistența datoriei, stingerea ei, nulitatea actului juridic ce constituie titlul executoriu invocat de creditorul popritor. Potrivit art. 790 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în acest cadru „dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”. În conformitate cu dispozițiile art. 791 din Codul de procedură civilă, „hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare”.

Examinând reglementarea de ansamblu a instituției popririi, astfel cum a fost configurată de noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că norma criticată reprezintă o modalitate de exercitare a accesului la justiție a terțului poprit. Accesul la justiție și dreptul la apărare al acestui participant la procedura popririi sunt reglementate în concordanță cu specificul celor două etape ale procedurii menționate, înființarea popririi și validarea sa, respectiv cu raporturile juridice ce se nasc între părți și obligațiile fiecăreia, corespunzător acestor etape. Curtea observă și faptul că, față de reglementarea anterioară a aceleiași proceduri, termenul de formulare a cererii de validare a popririi este mai scurt (1 lună față de 3 luni), ceea ce semnifică intenția legiuitorului de a crește celeritatea acestei modalități de realizare a creanțelor, cu consecința configurării corespunzătoare a întregii proceduri a popririi.

De principiu, Curtea reține că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cum sunt, în cauză, definirea clară a etapelor popririi și a posibilităților procedurale pe care le au subiecții implicați. Astfel fiind, lipsa posibilității terțului poprit de a formula contestație la executare nu constituie o limitare a liberului acces la justiție, câtă vreme terțul poprit nu poate fi obligat la plata sumelor poprite decât în baza hotărârii de validare a popririi, iar această hotărâre se pronunță cu citarea sa, cadru în care are deplina libertate de a formula orice apărare va considera necesară. Rezultă așadar că dispozițiile criticate, coroborate cu cele care configurează regimul juridic al instituției validării popririi, instituie mecanisme procedurale menite să dea deplină eficiență normelor constituționale care consacră liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, în accepțiunea statuată de Curte în jurisprudența sa constantă, fără a ridica problema unei încălcări ori restrângeri a acestor drepturi.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 787 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Anda-Laura TĂNASE
Avocat al Țuca Zbârcea & Asociații

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate