Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
12 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR pendinte: dispozițiile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938 (înscriere drept uzucapat). UPDATE: decizia
12.12.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Andrei Alexandru MARCU

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

12.12.2019: În data de 17.09.2019, Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate (decizia nr. 473/2019, Monitorul Oficial nr. 985 din data de 06.12.2019):

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Vaida și Dorina Vaida și respectiv, de Sofia Lidia Jurge în Dosarele nr.18278/271/2015 și nr. 19658/271/2015 ale Judecătoriei Oradea – Secția civilă, de Mariana Budimir în Dosarul nr. 29699/325/2015, al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și de Codruț Rostaș și Rodica Rostaș în Dosarul nr. nr.8837/271/2015 al Tribunalului Bihor – Secția I civilă şi constată că prevederile art.28 alin.(1) din Decretul-lege nr.115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Oradea – Secția civilă, Tribunalului Timiș – Secția I civilă și Tribunalului Bihor – Secția I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.

***

09.03.2017: În data de 28.02.2017 s-a constituit un nou dosar (718D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938 (cauza Jurge Lidia Sofia).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr.115/1938 formează obiectul unui control de constituționalitate.

Instanţa de trimitere este Judecătoria Oradea care a hotărât să suspende cauza până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ:

Art. 28
Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiunii de renunţare la proprietate.

Andrei Alexandru Marcu (text și selecție)
Avocat – Baroul Constanța

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator)


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 12 de comentarii cu privire la articolul “CCR pendinte: dispozițiile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938 (înscriere drept uzucapat). UPDATE: decizia”

  1. Dan CRISTEA spune:

    De principiu, nu ar trebui sa se puna problema „în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.”
    Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „[l]egile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.”
    Drept urmare, dacă o normă adoptată anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 ar contraveni acesteia, consecința ar fi constatarea abrogării acesteia.
    Fiind deci o problemă legată de aplicarea legii în timp, ar fi revenit instantei judecatoresti sarcina de a constata ca o lege preconstitutionala (precum Decretul-lege nr. 115/1938) contravine textului constitutional, și, deci, este abrogată.
    De altfel, fiind o discuție legată de activitatea normei juridice, sesizarea CCR ar fi presupus concluzia instanței că norma este în vigoare (art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992). Or, dacă norma este în vigoare, deci intrarea în vigoare a Constitutiei din 1991 nu a abrogat-o, ar însemna că instanța s-a pronunțat deja, indirect, asupra conformității articolului din Decret cu Constitutia.

    • Bună ziua domnule avocat,

      Instanța de drept comun nu are competența să se pronunțe cu privire la constituționalitatea unei dispoziții de drept (nici de principiu, nici pe cale de excepție).

      Ca atare, și dacă poate considerați că indirect s-ar fi pronunțat asupra constituționalității, această pronunțare ar fi putut fi doar o părere, părere ce nu produce efecte juridice deoarece este ultra vires (i.e. în afara competenței sale).
      De aceea, mi se pare judicioasă sesizarea problemei Curții Constituționale, indiferent de opinia instanței.

      Totodată, dacă ar fi corectă interpretarea dvs, atunci consider că acea dispoziție de drept (în temeiul căreia vă întemeiați interpretarea cum că ar reveni instanței judecătorești sarcina să constate dacă o lege preconstituțională contravine textului constituțional) ar fi neconstituțională dacă ar conduce la concluzia cum că ar fi în competența instanței de drept comun să realizeze un atare control. Și inclusiv dacă acea dispoziție de drept ar fi o dispoziție din chiar Constituție. Dacă nu s-ar permite o interpretare conformă prin care să se ajungă la concluzia că nu se conferă o atare competență instanței de drept comun, atunci acea dispoziție – chiar din Constituție – ar fi neconstituțională (există situații în alte state în care dispoziții din Constituție au fost găsite că ar fi contrare unor alte dispoziții tot din Constituție – sau unor principii nescrise de drept constituțional care s-ar aplica prioritar).

      • Dan CRISTEA spune:

        Tocmai că nu se pronunță asupra constituționalității , ci a unei chestiuni de aplicare a legii în timp (abrogarea unei norme). Nimic nu interzice unei instanțe judecătorești să analizeze chestiunile legate de aplicarea legii în timp.
        Există și o destul de vastă literatură juridică în același sens: „Având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) din Constituție […], înseamnă că în privința actelor normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituției din 1991 nu poate fi invocată o excepție de neconstituționalitate ci, dacă se solicită aplicarea unei norme cuprinse în aceste acte se va verifica în ce măsură norma respectivă mai este în vigoare sau a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Constituției” (M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 224), „pentru actele normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituției din 1991, nu s-ar putea vorbi de o eventuală excepție de neconstituționalitate, ci, dacă se solicită aplicarea unei norme juridice cuprinse într-un astfel de act normativ, instanța urmează a verifica dacă norma respectivă mai este în vigoare sau a fost abrogată de dispozițiile constituționale” (G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2015, p. 163).
        In privinta ideii ca instantele judecatoresti nu ar putea sub nicio forma, in interpretarea pe care o fac, sa analizeze conformitatea unor dispozitii legale cu Constitutia, o astfel de analiza a fost facuta, spre exemplu, in cam toate procesele care au privit nationalizari abuzive, unde se statua ca un anume Decret-lege era contrar Constitutiei.
        Cat priveste ideea constatarii neconstitutionalitatii unei norme din Constitutie, nu cred ca sistemul nostru de drept o permite. Mie personal mi se pare o contradictie in termeni, dar inteleg opinia dumneavoastra contrară.

        • Bună ziua,

          Consider că interpretarea bazată pe faptul că s-ar exclude din domeniul controlului de constituționalitate – și implicit din domeniul de aplicare al unei Constituții – legile preconstituționale care încă se aplică și astăzi, – este o interpretare contrară Constituției. Prin urmare, interpretarea că e doar o chestiune de aplicare a legii în timp – și deloc de control de constituționalitate – mi se pare o opinie nefundamentată suficient și cu mare potențial de a fi contrară aplicării pe fond a Constituției (i.e. a unui control intrinsec de constituționalitate cu privire la legislația preconstituțională), indiferent de cât de vastă ar fi doctrina în acest sens (mai observ că e vorba despre doctrina de drept procesual civil, și nu cea de drept constituțional – ceea ce iar mi se pare ultra vires 😀 ).
          Dar rămâne să se pronunțe Curtea, fiind judicioasă decizia, după a mea opinie, de a o sesiza.
          Cât despre restul, dacă acceptăm ideea că a noastră Constituție e după modelul altor Constituții, și dacă referitor la acele constituții deja instanțele de contencios constituțional au interpretat astfel, consider că sunt mari șanse ca pe viitor să apară și la noi o atare situațiune (mutatis mutandis).

  2. Gheorghe-Liviu ZIDARU spune:

    Pentru are curiozitatea sa studieze jurisprudenta Curtii Constitutionale din anii 90, chestiunea este transata de mult. Curtea Constitutionala a statuat atunci constant ca este in primul rand atributia instantelor judecatoresti sa constate contrarietatea si, pe cale de consecinta, abrogarea prin efectul adoptarii Constitutiei actuale. In subsidiar, Curtea s-a declarat competenta sa solutioneze exceptii de neconstitutionalitate privind fondul activ al legislatiei vechi (foarte insemnat la acea data) mai ales din considerente de eficacitate si oprtunitate – decizia Curtii producand efecte erga omnes.
    In rest, astfel cum a punctat si dl. Cristea, oricine cunoaste jurisprudenta instantelor civile, mai ales de la finalul anilor 90 si din anii 2000, stie ca instantele verificau curent valabilitatea titlului statului asupra imobilelor preluate de regimul comunist inclusiv prin raportare la conformitatea vechilor decrete si legi cu Constitutiile de la acea data (care, in mod ipocrit, confereau drepturi incalcate in mod curent de legiuitor, tocmai in temeiul dogmei ca nimeni nu-l poate controla – pe legiuitor, ma refer). A se vedea art. 6 din Legea nr. 213/1998 pentru referinte suplimentare.

    • Bună seara domnule judecător,

      Dacă este precum spuneți (nu pot verifica imediat pentru că nu menționați nicio decizie anume CCR și niciun paragraf anume CCR care să se refere la legi per se, nu la titluri/decrete – acte administrative eventual), consider că ar fi necesar un reviriment, și consider că această jurisprudență poate fi temeinic criticabilă.
      Nu ar fi pentru prima dată când ce a statuat CCR prin anii 1990 și 2000 ar fi mai apoi contrazis, tot de CCR, dreptul fiind evolutiv.
      Mi se pare o contradicție să se confere posibilitatea ca pentru legile preconstituționale și instanțele de drept comun să realizeze un control (direct sau indirect) de constituționalitate (pentru că nu ai cum să-ți dai seama dacă o lege preconstituțională a fost sau nu contrară Constituție dacă nu analizezi mai întâi: 1. ce spune Constituția – dar nu ca opinie, ci ca autoritate de lucru interpretat, și apoi 2. dacă nu raportezi apoi ce spune Constituția la ce spune legea preconstituțională, pentru că numai astfel poți detecta conflictul), și fiind astfel capabile, de la caz la caz, să declare că o lege preconstituțională a fost sau nu abrogată (las la o parte că astfel avem situații când o instanță din localitatea A consideră că legea preconstituțională e abrogată, pe când o instanță din localitatea B va putea considera că legea preconstituțională nu e abrogată).

      Oricum, în eventualitatea în care s-ar accepta (iar) această teză și de Curtea Constituțională, consider că doar pentru că și instanțele de drept comun ar avea această competență, nu înseamnă că CCR nu ar avea și ea competența să verifice constituționalitatea unei legi preconstituționale (iar în caz de conflict cu o instanță de drept comun – analiza CCR de altfel să prevaleze).
      De aceea, sesizarea este judicioasă după a mea opinie.

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Eu propun să „căptuşim” Înalta cu o întrebare preliminară legată de cum interpretăm o… neconformitate cu ceva ce nu exista (Constituţia postcomunistă) la data emiterii actului contestat din perspectiva noii ordini de drept. Că tot a devenit la modă să trimitem aproape orice la Înalta ca să ne explice… dreptul. Dacă aş fi în locul juzilor de acolo, aş cere jumătate din drepturile salariale ale celor care, în opinia mea, au cam început să se derobeze prea uşor de îndatorirea de a reflecta cu capul propriu.

    Mi se pare că ceea ce se trimite la Înalta, de multe ori nici nu reprezintă o „problemă de drept nouă”, ci, cel mult, un soi de preîntâmpinare a unei ipotetice probleme, în sensul de a trimite pe capul juridic al altcuiva propria-ţi dilemă referitoare la cum ar trebui tu, ca judecător capabil, să interpretezi dispoziţii legale.
    Un soi de consultaţii juridice (de) la distanţă.

    Mă rog, a fost gândită ca un instrument de unificare a practicii, deşi, în sine, dacă citim art. 519 CPC, eu una nu prea înţeleg – logic vorbind – cum poate genera o problemă de interpretare neunitară o chestiune de drept care trebuie neapărat să fie, în concepţia destul de încâlcit exprimată a legiuitorului, „nouă”?

    Păi, gândindu-mă la Moromete, mă întreb ce treabă are, cu dezideratul practicii judiciare unitare, o problemă de drept „nouă”, dacă prin nouă înţelegem ceva care nu s-a mai „pomenit” şi „întâlnit”(ca să tranzitez spre basmele lui Ispirescu)?

    Probabil au vrut (la cei care au întocmit Codul mă refer) să prevină ceea ce încă nu s-a născut, dar este potenţial „periculos”, însă ceea ce nu s-a născut nu constituie practică, deci nu are nevoie să fie interpretată „unitar”, cât timp nu subzistă încă ameninţarea „neunitarul”.

    Şi rezovarea „de principiu” la care face referire acelaşi art. 519 CPC este tot o formulare nefericită care tinde să se cam bată cap în cap cu obligaţia de respectare a „dezlegării” din 512 alin. 3 CPC. Ori e o rezolvare „de principiu” (ceea ce s-ar traduce prin „e recomandabil să procedaţi aşa” ) ori e o „dezlegare” (în traducere: de mâine veţi proceda doar aşa). Ar trebui scoasă sintagma „de principiu” din finalul textului art. 519 CPC.

    În sine, legat de discuţia ce precede, mi se pare aberant să citesc un act normativ de prin 1938 toamna în cheia constituţională a anului 1991. Ceea ce se poate face este să se raporteze respectivul act normativ la dispoziţiile constituţionale din acel moment, fie că vorbim despre 1938 sau 1968, context în care şi eu cred că tot Curtea Constituţională ar trebui să realizeze analiza întrucât acestă instituţie nu e legată ombilical de Constitutia din 1191 sau, mai bine zis, după constituirea sa, s-a rupt omblilicalul.

    De aceea a fost înfiinţată Curtea Constituţională: să se ocupe de lectura Constituţiei, indiferent de anul apariţiei, dispariţiei sau înlocuirii acesteia din urmă.

    Diferenţa instituţională între 1968 şi 1991 constă în faptul că acum avem cine să se ocupe cu dedicaţie (în sensul de aplecare ştiinţifică) de Constituţie, indiferent de data la care se raportează CC în analiza sa.

    • Bună ziua doamna judecător,

      Doar o idee: eu consider că un act care produce efecte ASTĂZI, trebuie analizat raportat la constituția de astăzi, indiferent ce constituție a existat sau nu atunci când a intrat în vigoare. Per a contrario, mi se pare injust pentru justițiabil să îl pui să-și plece capul în fața unui act preconstituțional care are toate șansele să fie neconstituțional în lumina constituției actuale, pe motiv că în 1991 nu a existat logistică să se verifice toate actele (că de aceea a apărut art. 154 din Constituție). Și oricum, și dacă ar fi existat logistică, neconstituționalitatea unui act ar putea rezulta doar după ce se vede cum este aplicat, și ce efecte astfel este capabil de facto să producă (că de aceea avem și control de constituționalitate anterior și posterior, și nu doar anterior promulgării).

      Dacă nu e conform cu a noastră Constituție de azi, de acum, precum e interpretată acum de instituția care are autoritatea să interpreteze oficial Constituția (i.e. CCR), trebuie abrogat. Dacă e conform, rămâne în viață. Cred că acesta e sensul dispoziției din Constituție care zice că actele preconstituționale rămân în vigoare atât timp cât sunt conforme cu a noastră (cred eu că actuală) Constituție (precum e interpretată de CCR). De reținut că articolul 154 alin (1) din Constituție nu stabilește deloc cine ar avea competența să analizeze această conformitate cu Constituția – și deci apoi să declare actul ca fiind abrogat sau nu – dar o interpretare sistematică și logică ar conduce la ideea că ar fi nimeni alta decât CCR din moment ce doar CCR poate spune ce impune și ce nu impune o dispoziție din Constituție, și din moment ce doar CCR poate interpreta autentic și final dispoziția din Constituția față de care se va analiza respectivul act preconstituțional. Oricum, și dacă ar împărți această sarcină cu instanțele de drept comun (precum face și CJUE când vine vorba de Cartă, și doar parțial – în sensul că oferă posibilitatea instanțelor naționale să declare un act UE valid prin raportare la drepturile fundamentale din cartă, dar nu și să-l declare invalid, doar ea putând astfel abroga) (si asta in temeiul unei interpretari pretoriene din anii 90-2000), mi se pare că nimic nu ar împiedica CCR să realizeze și ea un control de constituționalitate (precum zisei mai sus în dialogul cu domnul judecător).
      Ca atare, eu nu înțeleg de ce nu este judicioasă sesizarea CCR.

      Cât despre dezlegarea prealabilă, și ea poate fi apoi supusă controlului CCR, cum de altfel există deja jurisprudență CCR.

      (comentariul meu este doar în măsura în care nu ați fost de fapt ironică prin comentariul dvs, uneori fiindu-mi greu să-mi dau seama în mod univoc, datorită/din cauza stilului, dacă sunteți sau nu de acord cu ceea ce chiar dvs afirmați)

  4. Amelia FARMATHY spune:

    Jurisprudenţa CC mi se pare că există faţă de un RIL, nu cred să existe şi faţă de Hotărârile date de Înalta în baza lui 519.
    Decizie în care CC nu a spus nimic puternic,ţint(u)it să rămână câştigat memoriei, în afară de chestiunea cu neamestecul în miezul de noapte şi de fapte al altei puteri(destul de generic formulat_ spre deosebire, văd, de jurispudenţa de dată foarte recentă), referindu-se la interpretarea dată printr-un RIL ce privea, dacă nu greşesc, niscaiva drepturi de natură salarială raportate la constatarea existenţei discriminării în faptul plăţii diferenţiate a salariaţilor din sectorul public ce îndeplineau funcţii identice.

    Referitor la aplicarea Constituţiei din ziua de astăzi la acte normative din 1968, 1938 sau din orice altă dată intrată în cronologia istorică, pe de o parte, mi se pare greu de crezut ca actele normative respective să îşi fi produs efectul abia după 1991(chiar imposibil), iar, pe de altă parte, dacă aş urma interpretarea dvs., aş ajunge să interpretez în cheia constituţională de după 1991, eventual, şi acte normative, în sens larg, de acum 200-300 ani(niscaiva ucazuri), rămase, printr-un miracol, neabrogate, ceea ce mi s-ar părea un pic imposibil.
    Aş opina să nu confundăm posibilitatea/eventualitatea abrogării explicite (sau chiar a celei implicite) la care faceţi referire şi care e prerogativa legiuitorului vigilent, pus să facă şi să desfacă acte normative, sau, pur şi simplu, împrejurarea căderii în desuetudine a respectivului act normativ cu (Ne)constituţionalitatea lui.
    Dar cine ştie, poate aveţi dreptate, şi trăiesc să văz vreun ucaz sau un alt decret domnesc supus analizei Curţii Constituţionale prin raportare la Constituţia de sfâşit de secol XX.
    Actuala Curte, realemente, scrie istorie, aşa că, de ce nu?

    Cât despre ironie, fără nicio legătură cu subiectul dezbătut, mă ghidez după un principiu(poate e mult spus, hai să-i zicem o idee): unde e ironie, nu-i prostie.
    Poate fi greşeală, dar greşeala se îndreaptă, prostia, din păcate, doar se înmulţeşte şi se transmite.
    Vorba lui Albert E.(citez din memoria mea slabă): două lucruri sunt nemărginite, infinite:universul şi prostia, însă, cu privire la primul din scurta-i enumerare, mărturisea că nu era sigur:))).

    • Bună seara,
      Există și față de dezlegări prealabile. Am scris chiar și în teza mea de doctorat, disponibilă on-line dar și în articolul semnat de mine și apărut în nr. 1/2016 al Revistei de Drept constituțional.

      Despre competența CCR, mărturisesc că e în urmă rău raportat la competența altor instanțe de contencios constituțional din Europa civilizată.
      Iar dacă îl citim pe Leon Duguit ne-am fi putut da seama de necesitatea acestor progrese încă de acum 100 de ani. Dar în România se pare că preferat e (după nr. de citări) Maurice Hauriou. Din cauza și a lui Maurice Hauriou au stat francezii fără excepție de neconstituționalitate până acum câțiva ani, și chiar acum nu au cu adevărat o excepție de neconstituționalitate precum a noastră.

      Leon Duguit poate fi citit la BCU, cu toate cele cinci ale sale volume. Un volum – cel mai important din perspectiva controlului de constitutionalitate – lipsea, dar l-am gasit eu pe okazii.ro si l-am donat astfel incat acum e colectia completa.

      Seară bună și săptămână ușoară!

  5. Amelia FARMATHY spune:

    Posibil sa fie. Din păcate, intre zeci de motivari si sute de dosare de studiat, nu dispun de timpul necesar accesării trimiterilor dvs. Tanjesc dupa exemple efective, cum solicitati si dvs. dnului judecator Zidaru, intr-un mesaj anterior.
    Observ insa ca s-au miscat repede, dar mărturisesc ca nu am văzut pe site-ul ICCJ referiri la declararea neconstitutionalitatii unor HP-urilor pronuntate, nu de alta dar, daca au fost declarate neconstitutionale, n-ar fi rau sa fie mentionat „amănuntul”.

    Ma tem ca dimensiunile abordate de fiecare dintre noi sunt, oarecum, similare liniilor paralele, caci dvs. citati, fireste aratand ca stiti, cunoasteti doctrina franceza, din realitatea juridica franceza, dintr-o perspectiva teoretica de drept comparat, in vreme ce eu, inca practician, tot încerc sa explic, zic eu logic, de ce un ucaz sau vreun alt act normativ pierdut si apoi regasit din negurile istoriei nu ar putea fi analizat din perspectiva „conformitatii” sale cu ceva ce nu exista la data adoptarii lui: o Constitutie din… 1991.

    Regretul dvs. ca bietii francezi ramasera atâta amar de vreme fără leuca (inteleasa in sens pozitiv, de retezare a pretinsului abuz neconstitutional) exceptiei de neconstitutionalitate, din păcate, nu ma ajuta sa imi explic cum as putea, in chip logic, sa interpretez realitatea de secol XIX (in exemplul meu, din mesajul anterior) prin prisma realitatii juridice din secolul urmator, spre finalul lui.

    • Bună seara (sau dimineața) doamna judecător,

      E posibil ca printr-un ctrl+f (un search) sa se fi rezolvat într-un minut, căutând în formatul pdf al tezei mei – atât mi-a luat mie căutând după ‘dezlegari’. Acum am observat însă că a dispărut teza mea de pe lucrări.juridice.ro, neputandu-se downloada deloc, dar sper că se va remedia cât de curând.

      Este vorba, în primul rând, de decizia nr. 265/2014 publicată în M. Of. 372/2014 – a se vedea incepand cu paragr. 51.

      Citez si din teza mea:

      Raționamentul Curții Constituționale cu privire la competența de a controla interpretările pronunțate cu efect erga omnes de către Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reluat și în decizia nr. 265/2014 unde s-a subliniat că o astfel de competență privește nu numai deciziile cu autoritate de lucru interpretat pronunțate printr-un recurs în interesul legii, ci și prin procedura unei dezlegări prealabile.

      Totodata, acolo mai trimiteam si la doctrina din România care spusese deja că ar trebui să existe această posibilitate și pentru dezlegări prealabile, și anume la D. C. Dănișor, Restrângerea excesivă a obiectului controlului de constituţionalitate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în Revista Română de Jurisprudenţă, nr. 4 din data de 30 aprilie 2009 disponibila si online la http://www.idrept.ro (unde la fel se poate cauta cu un ctrl+f).

      Mă scuzați că nu am indicat din prima, nu am vrut să par că ofer informații ce poate erau știute dacă doar se căuta. Nu am stiut ca doriti sa aflati neaparat numarul deciziei, fiind logic ca din moment ce poate controla RILuri, din aceleasi ratiuni va putea controla si dezlegari prealabile – si ca atare dovada am considera ca nu era atat de necesara precum in cazul jurisprudentei CCR din anii 90-2000. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.