Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Sancțiuni procesual penale. Excluderea probelor obținute nelegal
10.03.2017 | Sonia DEACONESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Sonia Deaconescu

Sonia Deaconescu

„Dispozițiile proiectului noului Cod de procedură penală urmăresc să răspundă unor cerințe actuale, precum accelerarea duratei procedurilor penale, simplificarea acestora și crearea unei jurisprudențe unitare, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”[1].

Într-adevăr, în acord cu aceste deziderate generoase, noul Cod de procedură penală a adus importante modificări, a introdus și a reglementat instituții juridice noi, necunoscute în vechea reglementare, dar care erau absolut necesare.

Acest aspect îl remarcăm și în materia administrării probelor și a sancțiunilor procesual penale, existând reglementări cu caracter de noutate absolută pentru dreptul intern, cum ar fi principiul loialității administrării probelor[2], extinderea efectelor nulității asupra actelor aflate în legătură directă cu actul nul (doctrina fructelor pomului otrăvit)[3], excluderea probelor obținute nelegal.

Cu toate acestea, cel puțin în această ultimă privință, respectiv în materia sancțiunilor procesual penale, doctrina și jurisprudența majoritare (atât cât s-au putut creiona, contura acestea în aproximativ trei ani de „aflare în ființă” a dispozițiilor legale)[4] au rămas tributare filosofiei vechiului Cod de procedură penală, care vedea o legătură indisolubilă între excludere și nulitate, neadmițând existența lor distinctă, separată (excluderea fiind considerată, de cei care îmbrățișează această opinie, doar un efect al constatării nulității mijlocului de probă prin care se obţine proba în discuţie).

În mod evident, însă, dispoziţii art. 102 alin. (2) Cod procedură penală („probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”) reglementează o sancţiune procesual penală nouă, de sine stătătoare şi independentă de sancţiunea nulităţii (absolută sau relativă).

La această concluzie conduc mai multe argumente sau interpretări de natură istorico-cronologică, sistematică, teleologică, gramaticală şi logică ce urmează a fi prezentate în continuare.

Pornind de la o analiza istorico-comparativă, observăm că germenii acestei noţiuni au existat şi în Codul de procedură penală anterior, fiind introdusă prin modificările aduse prin Legea nr. 281/2003.

Avem în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (2) din vechiul Cod de procedură penală, în conformitate cu care:

„Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.”

Practic, odată cu aceste modificări s-a ridicat pentru prima dată problema apariţiei, respectiv a introducerii în sistemul penal românesc (căci alte sisteme, în special cele de common law, o cunoşteau de mult) a unei sancţiuni procesuale noi, unei sancţiuni sui generis, respectiv excluderea.

Literatura de specialitate s-a arătat reticentă la început, la fel şi jurisprudenţa, preferând de cele mai multe ori să tranşeze problema mijloacelor de probă obţinute ilegal, prin aplicarea sancţiunii nulităţii absolute sau relative, după caz, şi datorită faptului că Codul de procedură anterior avea o reglementare lapidară în acest sens.

Astfel cum am arătat deja, noul Cod de procedură penală a adus o reglementare mai amplă în ceea ce priveşte sancţiunea excluderii (art. 102 şi art. 345 Cod procedură penală)

Astfel, în mod neîndoielnic, sub imperiul noii reglementări, ne regăsim în prezenţa unei veritabile sancţiuni care operează în materia probelor.

Excluderea probei nu este condiţionată de nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat proba, deoarece, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, alin. (2) al art. 102 Cod de procedură penală nu ar fi fost menţionat distinct (şi anterior) alin. (3) al aceluiaşi articol, acesta din urmă, singur, fiind suficient pentru excluderea unor probe, în condiţiile în care această sancţiune a excluderii ar fi privită ca fiind subsecventă şi condiţionată de nulitatea actului de dispunere (anterioare a administrării) sau administrării probei.

În sprijinul acestei susţineri vin şi prevederile art. 345 alin. (2) Cod de procedură penală, care se referă alternativ la sancţionarea potrivit art. 280–282 Cod de procedură penală (adică cu nulitatea) a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi la excluderea probelor.

Interpretarea logico-gramaticală a acestui text de lege conduce la concluzia neechivocă că legiuitorul a avut în vedere distinct şi separat două sancţiuni diferite şi pentru două categorii de acte:

– Sancţiunea nulităţii (art. 280-282 C. pr. pen.) pentru actele de urmărire penală efectuate;

– Sancţiunea excluderii pentru probele administrate cu încălcarea legii, aceasta fiind o condiţie „sine qua non” pentru ambele categorii – acte de urmărire penală şi probe.

În măsura în care legiuitorul ar fi dorit să condiţioneze excluderea probelor de sancţiunea nulităţii, putea să prevadă acest lucru cumulativ, şi nu alternativ, prin, folosirea conjuncţiei „ori” în cuprinsul art. 345 alin. (3) Cod procedură penală.

Astfel, această interpretare a condiţionării excluderii probei de constatarea vreunei nulităţi ar fi putut fi acceptată doar dacă art. 345 alin. (3) Cod de procedură penală s-ar fi referit la: „sancţionează, potrivit art. 280–282 Cod de procedură penală, actele de urmărire penală şi probele efectuate sau administrate cu încălcarea legii”.

Actuala formulare, respectiv folosirea conjuncţiei „ori”, care este o conjuncţie disjunctivă, exclude însă o asemenea interpretare.

Faptul că excluderea, în actuala reglementare, reprezintă o sancţiune autonomă, de sine stătătoare, rezultă nu doar din interpretarea logico-gramaticală a textelor de lege anterior menţionate, ci, pentru a închide cercul, chiar din EXPUNEREA DE MOTIVE a noului Cod de procedură penală, cu care am debutat.

De această data nu este nevoie să apelăm la interpretarea teleologică, pentru că intenţia legiuitorului este atât de clar exprimată, încât nu lasă loc niciunei interpretări:

„În materia probaţiunii a fost introdus un set de reguli care consacră principiul loialităţii în obţinerea probelor. Aceste reguli, care prevăd sancţiunea excluderii probelor obţinute nelegal sau neloial, vor determina creşterea profesionalismului organelor judiciare în obţinerea probelor, iar, pe de altă parte, vor garanta respectarea fermă a drepturilor părţilor la un proces echitabil.”

Un alt argument în sprijinul idei că excluderea reprezintă în prezent o sancţiune distinctă de nulitate îl găsim în analiza evoluţiei reglementării nulităţii relative, sub imperiul celor două coduri procedural penale.

Dacă în vechea reglementare nulitatea relativă se referea la încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal (condiţionată, bineînţeles de producerea unei vătămări care sa poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act[5] ), în prezent acesta acoperă doar încălcarea dispoziţiilor legale care aduc atingere drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali.

Facem această afirmaţie, deoarece art. 280 alin. (1) din actualul Cod de procedură penală, şi care pare a relua până la suprapunere dispoziţiile art. 197 alin. (1) din vechiul Cod, poate fi interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte nulităţile relative doar prin coroborare cu art. 282 alin. (2) Cod procedură penală.

Asistăm, prin urmare, la o restrângere a sferei de cuprindere a nulităţii relative, rămânând neacoperite acele încălcări care aduc atingere legalităţii procesului penal, însă care nu produc o vătămare a drepturilor părţilor (sau unde vătămarea există, dar e greu de dovedit, legătură de cauzalitate nefiind directă, ci mediată).

Credem că, cel puţin în această situaţie, necesitatea existenţei unei alte sancţiuni procesuale, în afara nulităţii (care nu operează, nefiind îndeplinite condiţiile) ar trebui acceptată (şi aplicată) şi de cei care nu agreează această teorie.

Practic, excluderea, ca sancţiune autonomă şi de sine stătătoare, este cea mai bună garanţie pentru legalitatea și echitatea procesului penal.

Respectarea statului de drept cuprinde în mod necesar şi ideea descurajării organelor de anchetă în comiterea de ilegalităţi, iar această binevenită schimbare de norme juridice poate şi trebuie să conducă şi la o schimbare de atitudine. Stoparea unor practici adânc înrădăcinate, dar neconforme cu legea (de exemplu, zona de non-drept în materia privării de libertate)[6], se va produce doar dacă, în situaţia existenţei unor probe nelegale sau neloiale, consecinţa va fi imposibilitatea obţinerii unei hotărâri de condamnare.

În loc de concluzie:

În exigenţa cu care ne raportăm la modul de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, stă măsura respectării sau nu a principiilor fundamentale ale statului de drept.



[1] Extras din ”Expunerea de motive, Proiectul legii privind Codul de procedură penală, forma transmisă Parlamentului”.
[2] Art. 101 Cod procedură penală.
[3] Art. 280 alin. (2) Cod procedură penală.
[4] N. Volonciu, A.S. Uzlău ş.a, Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu 2014, pag 691 şi urm.
[5] Art. 197 alin. (1) Cod procedură penală din 1968.
[6] Cauza Creangă v. România, cererea nr. 29226/03, Hot. Marii Camere din 23 februarie 2012.


Judecător Sonia Deaconescu
Tribunalul Mureş, secţia penală


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.