ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Prevederile art. IX alin. (1) din OUG nr. 59/2017 se aplică inclusiv pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi
23 martie 2023 | Andrei PAP
Andrei Pap
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 22 martie 2023 a fost publicată Decizia nr. 3/2023 privind admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.244/86/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 13 octombrie 2022, în Dosarul nr. 3.244/86/2021, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în sensul de a se lămuri dacă prevederile acestui text legal, cu referire la plafonarea cuantumului net al pensiilor de serviciu stabilite în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 94/1992), se aplică inclusiv pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi, prin prisma considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
55. Din perspectiva fondului sesizării se impune, cu prioritate, a stabili dacă norma a cărei interpretare se pune în discuţie se referă expres şi la pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, deoarece una dintre opiniile exprimate în practica judiciară identificată cuprinde statuarea că dreptul la pensie de serviciu al consilierilor de conturi este recunoscut de Legea nr. 94/1992, dar stabilit de Legea nr. 303/2004.
56. Astfel, potrivit art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017, „Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor () Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare (), nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizaţiei pentru limită de vârstă”.
57. Dispoziţiile relevante din Legea nr. 94/1992 sunt cuprinse în art. 49 alin. (4), conform căruia: „Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi.”
58. În Legea nr. 303/2004 [abrogată prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor] erau reglementate la data naşterii dreptului la pensie al reclamantului din cauza aflată pe rolul instanţei de trimitere (1 noiembrie 2020) pensiile de serviciu ale magistraţilor, în cuprinsul art. 82: „(1) Judecătorii, procurorii, magistraţiiasistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistratasistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (…)”
59. Pe de o parte, este suficient de clar (şi aspectul a fost reţinut implicit şi de prima instanţă în pricina aflată pe rolul instanţei de trimitere) că în speţă nu se ridică problema recunoaşterii dreptului la pensie de serviciu menţionat de art. 82, mai sus citat, în favoarea consilierilor de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
60. Pe de altă parte, reclamantului i s-a recunoscut explicit dreptul la pensie de serviciu reglementat de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, în calitate de fost consilier de conturi.
61. Din perspectiva dispoziţiilor art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000) („În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine.”), prevederile art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 sunt complementare cu norma la care se face trimitere, respectiv art. 82 din Legea nr. 303/2004, astfel că art. 49 alin. (4) este o normă incompletă, care se aplică numai împreună cu aceasta din urmă.
62. De aceea, nu se poate afirma că pensia de serviciu a consilierilor de conturi este stabilită prin Legea nr. 303/2004 (ce conţine norma care complineşte textul examinat), acest drept la pensie fiind stabilit de Legea nr. 94/1992, care statuează existenţa dreptului la pensie de serviciu condiţionat de îndeplinirea unui mandat complet în funcţia de consilier de conturi şi trimite pentru regulile de determinare a cuantumului acestei pensii la prevederile din materia pensiilor de serviciu ale magistraţilor, anterior cuprinse în Legea nr. 303/2004.
63. De altfel, argumentarea ce valorifică teza recunoaşterii dreptului la pensie printr-un act normativ şi stabilirii acestui drept prin alt act normativ ignoră împrejurarea că nu există o diferenţă de conţinut juridic între cele două noţiuni, care nu sunt definite legal şi se referă, în realitate, la aceeaşi împrejurare: cuprinderea într-o reglementare a unui drept de care se poate prevala o anumită categorie de persoane.
64. În plus, nu este relevant nici argumentul (evocat în practica judiciară transmisă Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) că Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016 privind aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se referă numai la pensia de serviciu a auditorilor publici externi, nu şi la cea a consilierilor de conturi.
65. Aceasta întrucât detalierea modului de determinare a condiţiilor de acordare şi a cuantumului pensiilor auditorilor publici externi printr-un act cu forţă legală inferioară Legii nr. 94/1992 nu semnifică inexistenţa sau negarea altor drepturi cuprinse în acea lege, ci este consecinţa faptului că în privinţa dreptului la pensie de serviciu al celeilalte categorii prevăzute în lege – consilierii de conturi – normele relevante pentru determinarea pensiei erau cuprinse în Legea nr. 303/2004.
66. În fine, un ultim argument ce justifică teza stabilirii pensiei de serviciu a consilierilor de conturi prin Legea nr. 94/1992, şi nu prin legea ce reglementează statutul judecătorilor şi procurorilor este acela că art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 cuprinde şi condiţiile concrete care trebuie îndeplinite pentru a se naşte acest drept la pensie de serviciu, aceste condiţii nefiind cuprinse în statutul magistraţilor.
67. În concluzie, dreptul la pensie de serviciu al consilierilor de conturi este stabilit de Legea nr. 94/1992.
68. În al doilea rând, este necesară analizarea împrejurării dacă modul concret de formulare a art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017 exclude, pe cale de interpretare, aplicarea sa pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi prin prisma reperelor de calcul al acestora.
69. Astfel, în practica judiciară transmisă de instanţele naţionale s-a reţinut că pensiile consilierilor de conturi nu pot fi vizate de plafonarea instituită de norma în discuţie, de vreme ce pensiile de serviciu la care se referă art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017 nu pot fi mai mari decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, iar pensia consilierilor de conturi se determină (uzând de normele de trimitere din materia pensiei de serviciu a magistraţilor) având în vedere o bază de calcul ce cuprinde indemnizaţia de încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, deci nu o medie a veniturilor anterioare pensionării.
70. Or, împrejurarea că reperul de calcul al nivelului maxim al pensiilor de serviciu la care se referă art. IX alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este exprimat în funcţie de media unor venituri (care au constituit baza de calcul al pensiei), şi nu dintr-un anumit venit (din ultima lună de activitate, care a constituit la rândul său baza de calcul al pensiei consilierilor de conturi) nu reprezintă un argument care să excludă de la aplicare ipoteze la care textul legal se referă în mod expres, cum este pensia de serviciu stabilită prin prevederile Legii nr. 94/1992.
71. Potrivit art. 24 din Legea nr. 24/2000, text cu denumirea marginală „Sfera de cuprindere a soluţiilor preconizate”: „(1) Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative. (2) Pentru ca soluţiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulăricadru de principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile.”
72. Pentru respectarea acestor prevederi legale privind regulile de tehnică legislativă, este de aşteptat ca o formulare adecvată a normei în discuţie să fie suficient de acoperitoare, în scopul de a privi toate ipotezele ce se pot ivi în aplicarea sa.
73. În ipoteza analizată legiuitorul s-a referit în art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017 la media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu; prin urmare, nu s-a avut în vedere în mod exclusiv o medie a unor venituri, ci venitul brut în general, fie că el era calculat ca medie sau că era un venit corespunzător unei luni anume de activitate.
74. De altfel, alin. (3) al aceluiaşi articol confirmă teza că aplicarea sa nu este limitată la pensii de serviciu calculate pornind de la o bază de calcul ce valorifică o medie a veniturilor, norma definind venitul net ca fiind „venitul brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu/indemnizaţiei pentru limită de vârstă din care s-au dedus contribuţiile sociale obligatorii şi impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare”.
75. Mai mult, examinarea câmpului de aplicare a art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017 relevă că acesta nu vizează în mod exclusiv pensii calculate pornind de la o bază de calcul constând în venituri brute medii, deoarece textul se referă şi la pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, iar art. 1 şi următoarele din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare, reglementează modul de calcul al cuantumului pensiei de serviciu cuvenit acestei categorii de personal la „80% din baza de calcul reprezentând salariul de bază brut lunar corespunzător încadrării în funcţia de execuţie deţinută în administraţia centrală, la care se adaugă indemnizaţiile şi sporurile avute în ultima lună de activitate în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe înainte de data pensionării”.
76. De aceea, folosirea de către legiuitor ca reper ce ajută la determinarea limitei maxime a cuantumului pensiei a noţiunii de „media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul” nu exclude aplicarea normei unei pensii de serviciu calculate pornind de la o bază de calcul ce nu constituie o medie, ci un venit unic.
77. Nu în ultimul rând, este relevantă pentru analiza de faţă împrejurarea că legiuitorul nu a inclus în dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017 nicio exceptare a vreunei categorii particulare de pensii de la plafonarea la care se referă art. IX; per a contrario, toate categoriile de pensii stabilite prin actele normative la care norma se referă expres sunt vizate de aplicarea textului.
78. Considerentele de mai sus sunt suficiente, prin ele însele, pentru a fundamenta concluzia că dispoziţiile art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2017 sunt aplicabile şi pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi, stabilite prin art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, pensii expres prevăzute de norma analizată.
79. Unul dintre aspectele care au justificat dificultatea rezolvării problemei de drept ce face obiectul sesizării a fost necesitatea ca dezlegarea sa să respecte considerentele cuprinse în jurisprudenţa Curţii Constituţionale evocate în cuprinsul întrebării prealabile.
80. Aşa cum s-a arătat, prin Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că „Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal este neconstituţională, în ansamblul său”.
81. Sesizarea s-a realizat în cadrul controlului de constituţionalitate a priori şi a privit un act normativ ce intenţiona a modifica Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), prin instituirea obligaţiei de a achita „j) taxa pe veniturile din pensii şi indemnizaţii pentru limită de vârstă” în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă, primite în baza unor legi/statute speciale, „numai în situaţia în care venitul lunar din pensie şi/sau indemnizaţie pentru limită de vârstă, de la unul sau mai mulţi plătitori, după caz, din care se deduce impozitul pe venit aferent stabilit potrivit prevederilor titlului IV, este mai mare decât suma netaxabilă de 7.000 lei, lunar”.
82. În cuprinsul art. 1341 alin. (3) din legea supusă controlului constituţional erau enumerate categoriile de pensii de serviciu cărora taxa în discuţie urma să le fie aplicabilă, la lit. a) a textului legal fiind menţionată „pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
83. În considerentele acestei decizii, ce a constatat neconstituţionalitatea în ansamblul său a legii amintite, Curtea Constituţională, analizând dreptul la pensie de serviciu al consilierilor de conturi, a consemnat următoarele:
„128. Cu privire la pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 1.094 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 octombrie 2008, Curtea a reţinut că membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia; sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători; nu pot face parte din partidele politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic; le sunt interzise exercitarea, direct sau indirect, a activităţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor societăţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi într-un arbitraj. Curtea a constatat că şi consilierii de conturi au incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia «Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior». Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor.
129. Pornind de la Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, precitată, în care a statuat că aceştia «au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi», şi constatând că, de principiu, considerentele care au fundamentat Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, precitată, cu privire la statutul constituţional al magistraţilor se aplică, în mod corespunzător, şi consilierilor de conturi, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a constatat că «asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii» În consecinţă, Curtea a reţinut că «statutul consilierilor de conturi reclamă acelaşi tratament cu cel al judecătorilor sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, dar nu şi sub cel al condiţiilor necesare a fi întrunite pentru a se putea emite decizia de pensionare, legiuitorul fiind liber să stabilească atât criteriile, cât şi condiţiile de pensionare. Însă legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privinţa modului de stabilire a cuantumului pensiei consilierilor de conturi, mod care trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor. Faptul că textele legale criticate stabilesc un alt mod de calcul al cuantumului pensiei consilierilor de conturi faţă de cel al judecătorilor este de natură a încălca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie».
130. În concluzie, cu privire la pensia de serviciu a consilierilor de conturi, Curtea a stabilit o limită în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la modul de stabilire a cuantumului pensiei, care trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor, lăsând liberă decizia acestuia cu privire la criteriile şi condiţiile de pensionare.”
84. După cum corect s-a consemnat în una dintre hotărârile transmise Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de instanţele naţionale, considerentele deciziilor Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu, relevante fiind, din această perspectivă, cele statuate de Curte în jurisprudenţa sa uniformă, cum este Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, la paragrafele 52 şi 53:
„52. Totodată, în legătură cu efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte atât considerentele, cât şi dispozitivul acestora, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta, inclusiv efectului general obligatoriu al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, prin sintagma «considerente pe care dispozitivul deciziei Curţii se sprijină» se înţelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate într-o succesiune logică, realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curte, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conţinutul unei decizii a Curţii ar putea exista considerente independente de raţionamentul juridic care converge la soluţia pronunţată şi, implicit, care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicţional. Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, Curtea a reţinut că autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrâng asupra tuturor considerentelor deciziei (a se vedea Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 52).
53. De asemenea, în ceea ce priveşte forţa obligatorie a considerentelor pronunţate în deciziile Curţii Constituţionale, Curtea mai reţine că prevederile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, referitoare la efectul general obligatoriu şi pentru viitor al deciziilor Curţii, nu disting nici în funcţie de tipurile de decizii pe care Curtea Constituţională le pronunţă, nici în funcţie de conţinutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile instanţei de contencios constituţional, în întregul lor, sunt general obligatorii. Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, prin care a reţinut, invocând jurisprudenţa sa anterioară, că «atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii.»”
85. Caracterul obligatoriu al considerentelor ataşate dispozitivului deciziilor Curţii Constituţionale priveşte, deci, inclusiv decizii cum este cea mai sus evocată, respectiv Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, chiar dacă aceasta priveşte controlul a priori al unui act normativ.
86. Cu toate acestea, considerentele în discuţie, obligatoriu a fi avute în vedere de orice autoritate chemată a aplica legea criticată – inclusiv de instanţe, deci -, sunt ataşate indisolubil dispozitivului şi privesc, astfel, chestiunile de constituţionalitate acolo dezlegate.
87. Or, cum s-a arătat în cele ce precedă, considerentele în discuţie susţineau constatarea neconstituţionalităţii legii de modificare a Codului fiscal; similar, deciziile anterioare citate (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012) priveau dispoziţiile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative ce nu sunt puse în discuţie în pricina aflată pe rolul instanţei de trimitere.
88. De aceea, fără a nega caracterul obligatoriu al considerentelor ce privesc protecţia pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi, materializarea acestora în cauza de faţă ar presupune lipsirea de efecte a O.U.G. nr. 59/2017 în partea care prevede limitarea cuantumului pensiilor de serviciu stabilite conform Legii nr. 94/1992, respectiv înlăturarea aplicării art. IX alin. (1) din ordonanţa de urgenţă în ipoteza consilierilor de conturi.
89. O atare posibilitate implică însă a reţine că norma în discuţie aduce atingere unor principii consacrate la nivel constituţional, operaţiune ce nu este deschisă instanţei naţionale, care nu are competenţa de a constata ea însăşi neconformitatea cu Legea fundamentală a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă aplicabilă în litigiul ce se judecă.
90. Dimpotrivă, având în vedere că instanţa de contencios constituţional deţine (cu consacrare constituţională) monopolul verificării conformităţii legilor naţionale cu Legea fundamentală, rezultă că instanţei naţionale nu îi este permis să realizeze o asemenea operaţiune de interpretare.
91. În concluzia acestor argumente, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 900 din 15 decembrie 2020 nu sunt apte, prin ele însele, a face parte din mecanismul de aplicare a dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 59/2017, prevederi a căror interpretare se impune a fi realizată în sensul celor anterior arătate, respectiv că se aplică şi consilierilor de conturi beneficiari ai pensiei de serviciu conform Legii nr. 94/1992.
Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.244/86/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se aplică inclusiv pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2023.”
Avocat Andrei Pap
PAP | law office
