Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Infracțiunea de violare a dreptului la secretul corespondenței în contextul progresului tehnologic
13.03.2017 | Cristian RUBANOVICI

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Rubanovici

Cristian Rubanovici

Încă din perioada de început a umanității, oamenii au simțit nevoia să-și comunice gândurile celor apropiați, fie că priveau propriile familii sau ale comunității din care făceau parte. Nevoia de comunicare i-a obligat să ”învețe” să se folosească de anumite gesturi, semne, cuvinte și treptat să scrie și să inventeze noi mijloace de comunicare.[1] De aceea, odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, în special în epoca contemporană, s-a pus problema dreptului la securitatea și secretul corespondenței.

Totuși, ce presupune corespondența și dreptul la secretul corespondenței?

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale declară în art. 8 alin. (1) că orice persoană are dreptul la respectarea […] corespondenței sale;

”Corespondența” vizată de art. 8 trebuie înțeleasă într-un sens larg, explică Jean-Loup Charrier și Andrei Chiriac, dat fiind faptul că există o corespondență în sensul art. 8 de fiece dată când două sau mai multe persoane fac schimb de mesaje sau idei, oricare ar fi suportul. Aceasta se referă atât la comunicațiile scrise, cât și la cele telefonice (Comm. EDH, 5 mars, 1991, req. nr. 26838/89: DR 60/164) sau radiotelefonice și fără îndoială pot fi incluse aici corespondențele efectuate datorită unor noi metode de comunicare, cum ar fi mesageriile sau poșta electronică (Cass. soc., 2 oct. 2001, jurispr. p. 3148).

Pentru a intra în domeniul de aplicabilitate al art. 8, corespondența nu trebuie să aibă niciun caracter public: astfel, este exclusă, în principiu corespondența comercială, administrativă sau publicitară, căci art. 8 nu se aplică decât în cazul corespondenței private și în anumite circumstanțe profesionale (cu privire la sechestrarea corespondenței biroului de avocat: CEHD, 16 dec. 1992, aff. Niemietz c/RFA, serie A, nr. 251-B)[2]

Observăm, deci, că legislația încearcă să stabilească pârghii de apărare al dreptului la secretul corespondenței. Un alt exemplu ne poate servi art. 12 al Declarației Universale a Drepturilor Omului care declară că nimeni nu va fi supus imixtiunii arbitrare […] în corespondența sa.

În materie de asigurare a dreptului la viață privată, art. 8 alin. (2) al CEDO interzice amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Art. 17 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede: nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrarea sau ilegale […] în corespondența sa.

Comitetul ONU pentru Drepturile Civile și Politice a explicat noțiunea de secret al corespondenței – integritatea și confidențialitatea corespondenței trebuie să fie garantate de jure și de facto. Corespondența trebuie să fie livrată destinatarului fără a fi interceptată și fără a fi deschisă sau citită în alt fel. Supravegherea, fie electronică sau în alt mod, interceptarea telefonică, telegrafică sau a unei alte forme de comunicație, interceptarea convorbirilor telefonice și înregistrarea conversațiilor ar trebui să fie interzise .[3]

Secretul corespondenței vizează nu numai conținutul comunicărilor interumane, indiferent de modul prin care acestea se realizează – scrisori, telegrame, alte trimiteri poștale, convorbiri telefonice ș.a., dar și integritatea unora dintre aceste mijloace. În acest sens larg, deci, pe temeiul acestui drept, este sancționată nu numai deschiderea corespondenței adresată cuiva, dar și distrugerea, reținerea sau întârzierea voluntară a remiterii corespondenței, fotocopierea plicului sau a cărții poștale etc.[4]

Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994 stipulează următoarele:

Articolul 30 Secretul corespondenței

(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securității naționale, bunăstării economice a țării, ordinii publice și în scopul prevenirii infracțiunilor.

Prima parte a art. 30 conține termeni și elemente importante pentru elucidarea conținutului sintagmei secretul corespondenței. Sintagma statul asigură arată existența unei obligații duble.

1. În primul rând, statul pune în aplicare mecanisme speciale pentru a asigura respectarea secretului corespondenței de către agenții săi, adică de către organele de stat. De exemplu, persoanele antrenate în activități poștale sunt obligate să asigure confidențialitatea comunicațiilor poștale.

2. În al doilea rând, statul prevede pedepsirea cazurilor în care secretul corespondenței este violat de către actorii nestatali – persoane particulare sau entități comerciale (referințele de mai jos la prevederile Codului penal).

Aspecte cu privire la infracțiunea de violare a secretului corespondenței prin prisma legislației Republicii Moldova

Violarea dreptului la secretul corespondenței este incriminată de art. 178 CP RM într-o varianta-tip și una agravată. Varianta-tip a infracțiunii, prevăzută la alin. (1) art. 178 CP RM, constă în violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor și altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și înștiințărilor telegrafice, cu încălcarea legislației.

Varianta agravată a violării dreptului la secretul corespondenței, prevăzut la alin. (2) art. 178 CP RM, presupune săvârșirea acestei infracțiuni în prezența următoarelor circumstanțe:

– Cu folosirea situației de serviciu;

– Prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obținerea ascunsă a informației;

– În interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.

 Textul folosește ca ”nomen juris” al delictului expresia de ”violarea dreptului la secretul corespondenței”; prin secretul corespondenței se înțelege cuprinsul nepublic al corespondenței (destinat numai celui căruia corespondența îi este adresată), iar nu numai existența vreunei taine pe care corespondența va trebui să o cuprindă; legea ocrotește, deci, deopotrivă orice corespondență, fie că include ceva tainic, fie că exprimă lucruri absolut lipsite de vreo importanță.[5]

Cu privire la art. 178 CP RM, acesta este dispus în două variante dat fiind faptul că Constituția RM prevede expres în art. 30 alin. (1) – statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legate de comunicare, prin urmare, în cazul în care colaboratorii organelor de drept, care dispun de mijloacele tehnice pentru efectuarea unor ingerințe legale în corespondența persoanei, abuzează de acest drept, fapta va fi calificată conform agravantei prevăzute la art. 178 alin. (2) lit. a) CP RM.

E de menționat faptul că din dispoziția art. 178 alin. (1) se desprinde că obiectul material al infracțiunii de violare a dreptului la secretul corespondenței îl reprezintă, după caz: scrisorile, telegramele, coletele sau alte trimiteri poștale (cărți poștale, pachete mici, mandatele poștale sau telegrafice, imprimat etc.).

Ca obiect imaterial apar convorbirile telefonice și înștiințările telegrafice.

Este necesar ca atât convorbirea, cât și înștiințarea să fie efectuate printr-un mijloc de transmitere la distanță: telefon și, respectiv, telegraf. Convorbirea sau înștiințarea directă între persoane care se află împreună nu reprezintă o ipoteză în care să fie aplicabil art. 178.

Victime ale infracțiunii sunt persoanele care comunică utilizând metodele prevăzute de art. 178 CP RM.

Latura obiectivă a infracțiunii include fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de violare a dreptului la secretul corespondenței, cu încălcarea legislației.

Această acțiune cunoaște următoarele modalități faptice cu caracter alternativ:

– Luarea de cunoștință de conținutul corespondenței scrise – Trebuie de menționat că deschiderea corespondenței scrise, în scopul de a lua cunoștință de conținutul acesteia, constituie tentativă la infracțiunea specificată la art. 178 CP RM, nefiind suficientă în vederea consumării acesteia. Prin ”deschidere” se înțelege acțiunea de înlăturare a învelișului care protejează corespondența în așa fel încât să devină posibilă aflarea conținutului (dezlipire, perforare, tăiere, rupere etc.).

Fapta constituie infracțiune numai dacă luarea de cunoștință de conținutul corespondenței scrise are ca obiect corespondența adresată altuia și dacă s-a făcut fără drept.

Nu intră sub incidența art. 178 CP RM distrugerea, deteriorarea, reținerea sau abandonarea unei corespondențe scrise. Prin ”distrugere sau deteriorare” se înțelege nimicirea corespondenței sau degradarea ei în așa fel încât să nu mai poată transmite comunicarea pe care a conținut-o. Prin ”reținere” se are în vedere păstrarea în continuare, fără drept, a unei corespondențe adresate altei persoane, nepredarea destinatarului în mod voit (fără a fi violat în vreun fel dreptul la secretul corespondenței.). Prin ”abandonare” se înțelege părăsirea, aruncarea corespondenței, fără a fi violat în vreun fel dreptul la secretul acesteia. Nu are importanță dacă făptuitorul a ajuns în mod licit în posesia corespondenței (făptuitorul fiind chiar poștașul care distribuie corespondența) sau din întâmplare (a găsit scrisoarea de poștaș), fie din eroare (i-a fost pusă din greșeală în cutia poștală).

– Interceptarea convorbirilor telefonice sau a înștiințărilor acesteia – Prin interceptare se înțelege acțiunea de ascultare sau de înregistrare prin anumite mijloace tehnice a unei convorbiri sau a unei înștiințări efectuate între alte persoane. Interceptarea are loc în timpul convorbirii sau transmiterii înștiințării. Nu are importanță dacă făptuitorul a reușit să intercepteze convorbirea total sau parțial, conținutul comunicării etc.. Pentru existența infracțiunii, interceptarea trebuie să se facă fără drept. Se consideră fără drept orice interceptare în lipsa consimțământului celui care este parte la convorbire sau înștiințare.

– Divulgarea conținutului unei corespondențe, convorbiri sau înștiințare – Divulgare înseamnă relatarea, făcută chiar și unei singure persoane neîndreptățite, a conținutului unei corespondențe, convorbiri sau înștiințări efectuate între alte persoane. Nu are importanță modul în care făptuitorul a luat cunoștință de conținutul informației, legea imputându-i în toate cazurile să păstreze confidențialitatea asupra celor aflate. Confidențialitatea informației este prevăzută de legislație.[6]

În art. 178 nu este specificată în mod expres violarea dreptului la secretul corespondenței electronice întreținute prin e-mail sau pe altă cale ce nu presupune efectuarea de convorbiri telefonice sau expedierea de înștiințări telegrafice, ceea ce reprezintă o lacună a legii penale.[7]

Dat fiind faptul că Constituția Republicii Moldova, prevede expres în art. 30 alin. (1) sintagma […] și al celorlalte mijloace legate de comunicare consider că prin asta legiuitorul nu s-a limitat doar la scrisori, telegrame, convorbiri telefonice, dar a prevăzut și noile mijloace de comunicare care apar odată cu dezvoltarea progresului științific, și dacă obligația acestora are menirea de a asigura o comunicare de la distanță între doi sau mai mulți subiecți.

Reieșind din cele expuse supra putem deduce că violarea corespondenței electronice trebuie să fie calificată după art. 178 CP RM, or, în prezent, utilizarea rațelor de socializare ca mijloc de comunicare a devenit foarte populară, devenind deseori prima sursă de comunicare, substituind convorbirile clasice la telefon.

CONCLUZII

Proiectul de Lege 161 ”Big Brother” vrea să aducă schimbări în legislația procesual penală, iar schimbările propuse urmează să încalce un șir de drepturi constituționale, unul din ele fiind dreptul la secretul corespondenței.

Modificarea și completarea legislației prin acest proiect ar avea drept scop combaterea abuzului sexual asupra minorilor şi pornografiei infantile prin intermediul internetului. Documentul a ridicat grave probleme de securitate şi respectare a drepturilor omului, deoarece autorităţile încearcă prin acest document să legalizeze norme abuzive, care ar putea afecta libertatea de expresie, securitatea datelor cu caracter personal şi dreptul la viaţa privată.

Inițiativa mai presupune că în art. 133 din Codul de procedură penală urmează să fie introduse modificări, care vor permite citirea email-urilor, dar și altor „mesagerii textuale” (ex: Viber, Telegram, Skype, WhatsApp).

Autorităţile introduc termenul de percheziţie informatică şi ridicarea obiectelor care conţin date informatice, iar ca măsuri speciale de investigaţie se introduc interceptarea şi înregistrarea datelor informatice, dar şi a comunicărilor electronice, textelor informatice care ar putea deveni probă într-o eventuală cauză penală.

Reglementarea necorespunzătoare a acestei infracțiuni presupune că infractorul digital ar fi destul de greu de descoperit, precum și demonstrarea faptei acestuia ar fi în unele cazuri imposibilă, nemaivorbind de riscul de a fi judecat pentru asta care este și mai mic, iar de a fi condamnat este aproape zero.[8]

Reieșind din cele expuse, propun introducerea și/sau modificarea/completarea unor noi componențe de infracțiune în Codul Penal.

LEX FERENDA

Violarea dreptului la secretul corespondenței verbale

(1) Orice persoană care în mod ilegal:

1. face o înregistrare audio a convorbirilor private a altei persoane; sau

2. utilizează înregistrarea ca produs accesibil unui terț,

Este pasibilă de răspundere penală.

(2) Orice persoană în mod ilegal

1. interceptează cu un dispozitiv de înregistrare, convorbirile private al căror nu este interlocutor,

2. comunică în mod public verbal sau textual conținutul esențial al discuției private ale unei alte persoane înregistrate,

Este pasibilă de răspundere penală.

Infracțiunea în conformitate cu prima teză, atrage răspunderea numai în cazul în care comunicarea publică poate interfera cu interesele legitime ale altuia. Nu este ilegală fapta în cazul în care comunicarea publică a fost făcută în scopul protejării intereselor publice prioritare.

(3) Acțiunile enumerate la alin. (1), (2) și (3) săvârșite cu folosirea situației de serviciu atrag răspundere penală reținându-se circumstanță agravantă la individualizarea pedepsei.

(4) Convorbirea sau înștiințarea directă între persoane care se află împreună nu reprezintă o ipoteză în care să fie aplicabil articolul.

Violarea secretului corespondenței scrise

(1) Dacă o persoană:

1. deschide, fără drept, o scrisoare închisă şi/sau comunicarea electronică adresată altei persoane sau

2. citeşte, fără drept, un astfel de mesaj cu ajutorul unor aparate tehnice,

Este pasibilă de răspundere penală în dependență de caracterul informațiilor la care a avut acces.

(2) Este pasibilă de răspundere penală persoana care citeşte, fără drept, după ce a rupt plicul, un mesaj scris, adresat altei persoane, ce a fost introdus într-un plic închis tocmai pentru a nu fi citit.

(3) Persoana care citește conversațiile unei alte persoane, având scopul de a răspândi informațiile aflate, este pasibilă de răspundere penală în conformitate cu prezentul articol.

(4) Acțiunile enumerate la alin. (1), (2) și (3) săvârșite cu folosirea situației de serviciu atrag răspundere penală reținându-se circumstanță agravantă la individualizarea pedepsei.



[1] Enigmele cenzurii corespondenței – Eliodor TANISLAV, București 1996.
[2] Codul Convenției Europene a Drepturilor Omului/Jean-LoupCharrier, Andrei Chiriac; CH.;”Balacron” SRL, 2008.
[3] Comitetul ONU pentru Drepturile Civile și Politice, HRI/GEN/1/Rev. 9 (Vol. I), p. 192, pct. 8.
[4] Răzvan Viorescu, Drept constituţional și instituţii politice. Curs universitar, Editura Universităţii, Suceava, 2006, p. 80.
[5] Enigmele cenzurii corespondenței – Eliodor TANISLAV, București 1996.
[6] Ibidem.
[7] Tratat de drept penal. Partea Specială: vol. I/Sergiu Brînză, Vitalie Stati; USM, Facultatea de Drept, Chișinău 2015 p. 656
[8] Ibidem.


Cristian Rubanovici
Membru al echipei JMD

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti