CJUE. C-514/21 și C-515/21 – Minister for Justice and Equality. Trimitere preliminară – MEA emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate – Motive de neexecutare facultativă – Noțiunea de «proces în urma căruia a fost pronunțată decizia» – Condamnare inițială cu suspendare urmată de revocarea suspendării. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată
23 martie 2023 | JURIDICE.ro
Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
Cererile de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel din Irlanda privesc interpretarea articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 4a din Decizia cadru 2002/584[1] fiind formulate în cadrul executării, în Irlanda, a două mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare maghiare împotriva lui LU și, respectiv, de autoritățile judiciare poloneze împotriva lui PH în scopul executării unor pedepse privative de libertate în statele membre emitente.
LU și PH fuseseră condamnați în lipsă la pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării pe durata unui termen de încercare în cursul căruia aceștia au săvârșit alte infracțiuni pentru care au fost judecați și condamnați în lipsă. Cea de a doua condamnare penală aplicată lui PH și, respectiv, lui LU a constrâns sau a autorizat autoritatea națională competentă să revoce suspendarea executării primelor pedepse privative de libertate la care aceste persoane fuseseră deja condamnate. Această revocare a permis ea însăși emiterea mandatelor europene de arestare, în discuție în litigiile principale, dat fiind că primele pedepse privative de libertate aplicate lui PH și lui LU au devenit executorii ca urmare a acestei revocări.
În aceste condiții instanța de trimitere a solicitat, în esență, Curții interpretarea articolului 4a din Decizia cadru 2002/584 pentru a stabili în ce măsură este sau nu obligată să execute cele două mandate europene de arestare.
Curtea a reamintit că articolul 4a din Decizia cadru 2002/584 urmărește să garanteze un nivel ridicat de protecție și să permită autorității de executare să predea persoana în cauză în pofida absenței acesteia de la procesul în urma căruia a fost pronunțată condamnarea, respectând totodată dreptul său la apărare. Acest articolul trebuie astfel interpretat și aplicat în conformitate cu articolul 47 al doilea și al treilea paragraf, precum și cu articolul 48 din cartă, care, după cum precizează explicațiile cu privire la cartă, corespund articolului 6 din CEDO.
Potrivit jurisprudenței Curții, noțiunea de „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584, trebuie înțeleasă în sensul că desemnează procedura care a condus la decizia judiciară prin care persoana a cărei predare este solicitată în cadrul executării unui mandat european de arestare a fost condamnată definitiv. În schimb, o decizie privind executarea sau aplicarea unei pedepse privative de libertate pronunțate anterior nu constituie o „decizie”, în sensul acestui articol, cu excepția cazului în care ea afectează declararea vinovăției sau are ca obiect sau ca efect modificarea fie a naturii, fie a cuantumului pedepsei respective, iar autoritatea care a pronunțat o a beneficiat în această privință de o marjă de apreciere. Rezultă că o decizie de revocare a suspendării executării unei pedepse privative de libertate, ca urmare a încălcării de către persoana interesată a unei condiții obiective care însoțește această suspendare, precum săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 4a alineatul (1) menționat, întrucât lasă neschimbată respectiva pedeapsă în ceea ce privește atât natura, cât și cuantumul său.
În continuare, Curtea a constatat că, pentru a nu lipsi articolul 4a alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584 de o mare parte din efectivitatea sa, autoritatea judiciară de executare trebuie să poată lua în considerare, pentru a aprecia dacă este necesar să refuze, în temeiul acestei dispoziții, predarea persoanei căutate, nu numai eventuala procedură în lipsă care a condus la condamnarea definitivă pentru executarea căreia a fost emis mandatul european de arestare, ci și orice altă procedură în lipsă care a condus la o condamnare penală fără de care un atare mandat nu ar fi putut fi emis.
Rezultă că o decizie judiciară prin care persoana căutată a fost condamnată în lipsă trebuie considerată ca fiind o „decizie”, în temeiul articolului 4a alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584, citit în lumina articolelor 47 și 48 din cartă, atunci când adoptarea sa a fost determinantă pentru emiterea mandatului european de arestare.
În consecință, prin hotărârea pronunțată la data de 26 martie 2023[2], Curtea a interpretat articolul 4a din Decizia cadru 2002/584, citit în lumina articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că, atunci când suspendarea executării unei pedepse privative de libertate este revocată, ca urmare a unei noi condamnări penale, iar un mandat european de arestare, în scopul executării acestei pedepse, este emis, această condamnare penală, pronunțată în lipsă, constituie o „decizie” în sensul respectivei dispoziții. Nu aceasta este situația deciziei de revocare a suspendării executării pedepsei amintite.
Potrivit aceleiași hotărâri, articolul 4a din Decizia cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că autorizează autoritatea judiciară de executare să refuze predarea către statul membru emitent a persoanei căutate atunci când rezultă că procedura care a condus la o a doua condamnare penală a acestei persoane, determinantă pentru emiterea mandatului european de arestare, a avut loc în lipsă, cu excepția cazului în care mandatul european de arestare conține, în ceea ce privește această procedură, una dintre indicațiile prevăzute la literele (a)-(d) ale acestei dispoziții.
Conform hotărârii Curții, Decizia cadru 2002/584 trebuie interpretată în sensul că se opune ca autoritatea judiciară de executare să refuze să predea statului membru emitent persoana căutată, pentru motivul că procedura care a condus la revocarea suspendării care însoțește pedeapsa privativă de libertate pentru executarea căreia a fost emis mandatul european de arestare a avut loc în lipsă, sau să condiționeze predarea acestei persoane de garanția că ea va putea beneficia, în acest stat membru, de o nouă judecată sau de o procedură de apel care să permită reexaminarea unei asemenea decizii de revocare sau a celei de a doua condamnări penale care i-a fost aplicată în lipsă și care se dovedește determinantă pentru emiterea acestui mandat.
[1] Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba engleză, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
