Ziua mondială a teatrului
27 martie 2023 | Andra-Maria ȚAȚĂRĂ
Andra-Maria Țațără
2023: Ziua mondială a teatrului este marcată, anual, la data de 27 martie.
Ministerul Culturii, cu prilejul Zilei mondiale a teatrului, a transmis următorul mesaj:
Sărbătorim astăzi, 27 Martie, puterea oamenilor din toate timpurile și de pretutindeni, de a transmite povești despre esența umanității – viața, prin celebrarea Zilei Mondiale a Teatrului.
Le urăm, astfel, „La mulți ani!” tuturor celor care, aflați fie în fața, fie în spatele cortinei, își dedică viața teatrului, dar și celor care sunt îndrăgostiți de arta teatrală și dramaturgică.
Mesajul internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului aparține, în acest an, actriței din Egipt, Samiha Ayoub: „Vă vorbesc astăzi, nu doar pentru a vorbi, nici măcar pentru a-l sărbători pe părintele tuturor artelor -teatrul- de ziua lui mondială. Mai degrabă, vă invit să ne ridicăm împreună, cu toții, mână în mână și umăr lângă umăr, să strigăm cu voce tare, așa cum suntem obișnuiți pe scenele teatrelor noastre, și să lăsăm cuvintele noastre să trezească conștiința întregii lumi, pentru a căuta în noi esența pierdută a umanității: omul liber, tolerant, iubitor, înțelegător, blând și acceptabil. Și vă invit să respingeți această imagine josnică a brutalității, rasismului, conflictelor sângeroase, gândirii unilaterale și extremismului. Oamenii pășesc pe acest pământ și sub acest cer de mii de ani și vor continua să pășească, așa că scoateți-vă picioarele din mocirla războaielor și a conflictelor sângeroase, și lăsați-le la ușa scenei.”
Ziua Mondială a Teatrului este celebrată la data de 27 martie, începând din 1962, la inițiativa Institutului Internaţional de Teatru.
***
TVR Cultural difuzează, luni seară, de la ora 22.25, un dialog despre Ziua Internațională a Teatrului și despre recenta dispută pornită în jurul nominalizărilor la premiile UNITER, în cadrul emisiunii „Intrare liberă”.
Mirela Nagâț și invitații săi, Dragoș Buhagiar, Alexandru Dabija, Mihaela Michailov, Catinca Draganescu și Alina Nelega, discută despre schimbări și dialog, după scandalul iscat în jurul Premiilor UNITER.
În a doua parte a emisiunii, Mirela Nagâț o evocă, împreună cu invitații, pe marea actriță Marioara Voiculescu, prima femeie din România care a condus o companie de teatru și prima care a înființat o companie de film), omagiată, la Teatrul Odeon, printr-un spectacol-lectură după cartea Alinei Nelega, „Mareșala”. Dorina Lazăr o interpretează pe Marioara Voiculescu în acest spectacol.
Săptămâna trecută, în lumea teatrului a izbucnit un scandal, după anunțarea nominalizărilor la Premiile UNITER.
Regizoarea Carmen Lidia Vidu a lansat o petiție în care critica juriul UNITER, pentru că la categoriile „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună regie” nu au fost nominalizați regizori tineri și nici femei. Petiția a fost semnată de peste 1.400 de oameni. În replică, regizorul Silviu Purcărete a anunțat că se retrage de pe lista nominalizaților la Premiile UNITER, pentru a face loc „unei leoaice tinere”.
În aceeași petiție, semnatarii au reclamat și acordarea unui premiu pentru întreaga activitate lui Alexandru Repan, care, în 2012, a fost declarat colaborator al Securității. UNITER a decis retragerea premiului în acest caz, menționând că „Senatul UNITER nu contestă activitatea artistică de excepție a actorului Alexandru Repan, pentru care a și fost desemnat, de bună credință, pentru acordarea premiului, dar activitatea de colaborator al Securității este incompatibilă cu valorile promovate prin Statutul UNITER: democrație, respectarea drepturilor omului, solidaritatea de breaslă”.
O altă acuzație adusă UNITER se referă la nominalizarea lui Andriy Zholdak, regizorul fiind acuzat de comportament abuziv. UNITER a menționat, în acest caz, că numai teatrele care au lucrat cu regizorul pot lua măsuri, juriul „nu este abilitat să judece eventualele excese temperamentale ale unui artist sau altul, ci numai să-i evalueze performanțele profesionale”.
Pentru mai multe detalii, vizualizați pagina oficială a Televiziunii Române.
Andra-Maria Țațără
Studentă – Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu din București
***
Adelina Dobre
2022: Ziua mondială a teatrului este marcată, anual, la data de 27 martie.
Ministerul Culturii a transmis următorul comunicat de presă:
După doi ani în care Ziua Mondială a Teatrului a fost sărbătorită în mediul online, din cauza restricțiilor epidemiologice, teatrul redevine un spațiu central al comunității, în care publicul și cei de pe scenă se bucură împreună de spectacole.
Instituțiile din subordinea Ministerului Culturii organizează, anul acesta, evenimente care pun în prim plan sărbătoarea Thaliei, și ne invită la spectacole, expoziții sau întâlniri cu autori.
„Teatrul, indiferent de forma pe care o îmbracă, este parte a vieții cetății, una dintre artele care ne poartă cu ușurință prin toate stările, ne educă și ne îmbogățește constant. Astăzi este în sărbătoare și vreau să ne oprim pentru o clipă ca să-i conștientizăm valoarea, să apreciem efortul depus pentru noi de truditorii din fața sau de dincolo de cortină și să ne bucurăm că, în aceste vremuri complicate, încă avem posibilitatea să ne bucurăm de un spectacol de teatru. La mulți ani regizorilor, scenografilor, actorilor, mașiniștilor și tuturor celor care au grijă ca magia să fie prezentă în viața noastră!”, a declarat Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
Ziua Mondială a Teatrului se sărbătorește, anual, la data de 27 martie, începând din 1962, când a fost redactat primul mesaj al evenimentului de către Jean Cocteau. De atunci, în fiecare an, o personalitate importantă a lumii este invitată să compună acest mesaj, anul acesta mesajul aparținându-i lui Peter Sellars, regizor de teatru și operă, director de festival.
***
Peter Sellars, regizor de teatru și operă, director de festival, a transmis următorul mesaj:
Dragi prieteni,
În timp ce lumea atârnă de oră și de minut de un flux zilnic de știri, îmi permit să vă invit pe toți, creatori fiind, să intrăm în sfera și perspectiva noastră corectă a timpului epic, a schimbării epice, a conștientizării epice, a reflecției epice și a viziunii epice? Trăim într-o perioadă epică a istoriei umane și schimbările profunde și de consecință pe care le experimentăm în relațiile ființelor umane cu ele însele, cu celelalte și cu lumile non-umane sunt aproape dincolo de abilitățile noastre de a înțelege, de a articula, de a vorbi și de a exprima.
Nu trăim în ciclul de știri de 24 de ore, trăim la marginea timpului. Ziarele și mass-media sunt complet neechipate și incapabile să se ocupe de ceea ce trăim.
Unde este limbajul, care sunt mișcările și care sunt imaginile care ne-ar putea permite să înțelegem schimbările și rupturile profunde pe care le experimentăm? Și cum putem transmite conținutul vieții noastre chiar acum, nu ca reportaj, ci ca experiență?
Teatrul este forma de artă a experienței.
Într-o lume copleșită de campanii de presă vaste, de experiențe simulate, de previziuni îngrozitoare, cum putem ajunge dincolo de repetarea nesfârșită a numerelor pentru a experimenta sfințenia și infinitatea unei singure vieți, a unui singur ecosistem, a unei prietenii sau a calității luminii într-un cer ciudat? Doi ani de COVID-19 au estompat simțurile oamenilor, au redus viețile oamenilor, au rupt legăturile și ne-au pus într-un punct zero ciudat al coabitării umane.
Ce semințe trebuie să fie plantate și replantate în acești ani și care sunt speciile supracultivate și invazive care trebuie eliminate complet și în cele din urmă? Atât de mulți oameni sunt pe margine. Atât de multă violență este în flăcări, irațional sau neașteptat. Atât de multe sisteme stabilite au fost revelate ca structuri de cruzime continuă.
Unde sunt ceremoniile noastre de comemorare? Ce trebuie să ne amintim? Care sunt ritualurile care ne permit în cele din urmă să ne reimaginăm și să începem să repetăm pași pe care nu i-am mai făcut până acum?
Teatrul viziunii epice, scopului, recuperării, reparării și îngrijirii are nevoie de noi ritualuri. Nu avem nevoie să fim distrați. Trebuie să ne adunăm. Trebuie să împărțim spațiul și trebuie să cultivăm spațiul comun. Avem nevoie de spații protejate de ascultare profundă și egalitate.
Teatrul este crearea pe pământ a spațiului de egalitate între oameni, zei, plante, animale, picături de ploaie, lacrimi și regenerare. Spațiul egalității și al ascultării profunde este luminat de frumusețea ascunsă, ținut în viață într-o interacțiune profundă de pericol, calm, înțelepciune, acțiune și răbdare.
În Sutra ornamentului de flori, Buddha enumeră zece feluri de mare răbdare în viața umană. Una dintre cele mai puternice este numită răbdare în perceperea tuturor ca miraje. Teatrul a prezentat întotdeauna viața acestei lumi ca fiind asemănătoare unui miraj, permițându-ne să vedem prin iluzie umană, iluzie, orbire și negare cu claritate și forță eliberatoare.
Suntem atât de siguri de ceea ce privim și de felul în care îl privim, încât nu suntem capabili să vedem și să simțim realități alternative, posibilități noi, abordări diferite, relații invizibile și conexiuni atemporale.
Acesta este un moment pentru împrospătarea profundă a minții noastre, a simțurilor noastre, a imaginației noastre, a istoriilor noastre și a viitorului nostru. Această muncă nu poate fi făcută de oameni izolați care lucrează singuri. Aceasta este munca pe care trebuie să o facem împreună. Teatrul este invitația de a face această muncă împreună.
Vă mulțumesc profund pentru munca dvs.
Adelina Dobre, Facultatea de Drept, Universitatea din București
***
Adelina Dobre
2021: Ziua mondială a teatrului este marcată, anual, la data de 27 martie.
Helen Mirren, actriță de teatru, film și televiziune, a transmis următorul mesaj:
A fost o perioadă atât de dificilă pentru spectacolele față în față și mulți artiști, tehnicieni, meșteri și femei s-au luptat într-o profesie care este deja plină de nesiguranță.
Poate că insecuritatea prezentă mereu i-a făcut să fie mai capabili să supraviețuiască acestei pandemii cu spirit și curaj.
Imaginația lor s-a văzut deja, în aceste noi circumstanțe, prin moduri inventive, distractive și dinamice de comunicare, datorită, bineînțeles, în mare parte internetului.
Ființele umane și-au spus reciproc povești atât timp cât au fost pe planetă.
Frumoasa cultură a teatrului va trăi atât timp cât vom rămâne aici.
Îndemnul creativ al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreților, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată sufocat și în viitorul foarte apropiat va înflori din nou cu o nouă energie și o nouă înțelegere a lumii pe care o împărtășim cu toții.
Abia aștept!
Helen Mirren este una dintre cele mai cunoscute și mai respectate actrițe cu o carieră internațională în teatru, film și televiziune și a câștigat numeroase premii pentru performanțele sale puternice și versatile, inclusiv Premiul Academiei din 2007 pentru interpretarea sa în The Queen.
Adelina Dobre, Facultatea de Drept, Universitatea din București
***
Cristian Jura
Adelina Dobre
2020: Ziua mondială a teatrului este marcată, anual, la data de 27 martie.
Geneviève Pelletier, directoarea teatrului „Cercle Molière” din Canada, cu ocazia acestei zile, a transmis următorul mesaj:
„Pentru tine, care locuiești departe …
Strămoșii mei veneau de departe, pentru a căuta aventură și noi întâlniri și, cu siguranță, pentru a-și face averi. S-au amestecat, s-au reprodus. Au creat o cultură mixtă. Mulatrii.
Generațiile care au urmat au fost batjocorite, stigmatizate, marginalizate, pentru limbile lor, culorile pielii, tradițiile lor … Pentru a supraviețui, unii au decis să șteargă orice semn exterior care ar putea deranja cultura albă dominantă. Au devenit cameleoni, cu fața albă, neutralizați. Și-au direcționat toată energia spre „a nu provoca probleme”. Au trăit fără un trecut, fără o identitate culturală.
Când am luat cunoștință de această moștenire, m-a făcut profund nefericit și foarte furios. Mi-ar fi plăcut să cunosc, chiar să experimentez, cultura mulatrilor a bunicului meu și a bunicilor săi. Nu vreau să trăiesc în această lume „neutră”. Dimpotrivă: vreau să iau poziție, să-mi afirm patrimoniul și să-mi lărgesc orizonturile descoperind alte culturi.
Suntem norocoși în aceste zile să reușim să ne răsfățăm propria curiozitate, să putem continua propriile aventuri și să avem propriile noastre întâlniri – un cadru pe care îl putem experimenta și înscrie pe analele trecutului.
Am imensul privilegiu să fiu în fruntea celei mai vechi companii de teatru francofon din țară – Théâtre Cercle Molière, din Winnipeg. Este situat pe o vastă câmpie, la fel de frumoasă pe cât de ostilă. Teatrul meu este susținut de istoria sa; istoria cercului, unde îmi place să cred că toată lumea are un loc. Un cerc deschis către un viitor care cuprinde toate culorile, tradițiile, formele și dimensiunile. Este loc aici pentru toată lumea. La urma urmei, spațiul este vast. Dar trebuie să fim dispuși să fim aici, să împărtășim spațiul, să înțelegem că trecutul neutralizat – dominant și dominat, alb și străin- nu mai aparține.
Nu teatrul este acest spațiu privilegiat? Un loc în care muzica, dansul, filmele, ideile, imaginile, râsul, circul, limbile, culturile (aș putea continua și mai departe) se intersectează și unde oamenii reali joacă pe o scenă (în interior, în afară, fizică, mentală) … în fața altor oameni adevărați? Teatrul este o formă de artă vie, în care orice este posibil, dar este și plin de mister și de necunoscut. Teatrul este o Artă a logodnei care invită mișcări, experiențe noi; o invitație pe care o putem accepta sau nu, așa cum considerăm de cuviință.
Împreună, transformăm scena într-o lume de ecouri, o lume în care râsul, durerea, brutalitatea, blândețea și complexitatea pot apărea.
Să luăm un moment colectiv pentru a asculta tăcerile misterioase. Să ne împărtășim astfel încât teatrul de astăzi și de mâine să poată fi un vis împlinit, o geometrie combinată, un teatru care dă probleme.Să lucrăm spre un teatru care nu seamănă cu noi. Teatrul trebuie să fie un loc în care universitatea și complexitatea umană pot reuni, astfel încât generațiile următoare să se poată exprima așa cum își doresc, fără a fi obligate să spună: „Nu sunt din cultura dominantă, nu am voie, nu mă pot lăsa, nu aparțin aici ” și astfel, în curând, cultura va fi îmbogățită de toate culturile.”
Prof. univ. dr. Cristian Jura
Adelina Dobre, Facultatea de Drept – Universitatea din București
***
Cristian Jura
Alina Gaja
2018: Ziua mondială a teatrului este marcată, anual, la data de 27 martie.
În fiecare an, Consiliul Executiv al Institutului Internaţional de Teatru (ITI) alege o personalitate remarcabilă a teatrului pentru a scrie mesajul pentru Ziua Mondială a Teatrului, care este sărbătorită din 1962, pe 27 martie, în întreaga lume. În anul 2019, a fost selectat Carlos Celdran din Cuba, regizor de teatru, dramaturg.
Carlos Celdran: „Înainte de trezirea mea întru teatru, maeştrii mei erau deja acolo. Îşi construiseră lăcaşurile şi poetica pe vestigiile propriilor vieţi. Mulţi dintre ei rămân necunoscuţi sau ne vizitează rareori amintirile: au lucrat în taină, în liniştea smerită a sălilor de repetiţie şi-n sălile de spectacole umplute până la refuz de spectatori. Pentru ca, pe nesimţite, la capătul multor ani de muncă presăraţi cu realizări extraordinare, să se facă nevăzuţi şi să dispară. Când am înţeles că profesia mea, că destinul meu personal este acela de a le călca pe urme, am înţeles totodată că am moştenit de la ei tradiţia aceasta sfâşietoare şi unică de a trăi prezentul fără nicio altă speranţă decât atingerea transparenţei unui moment irepetabil. Momentul în care te întâlneşti cu celălalt în întunericul sălii de teatru, protejaţi doar de adevărul unui gest, al unui cuvânt revelator.”
Prof. univ. dr. Cristian Jura
Alina Gaja
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea din București
***
Cristian Jura
Daniela Niculcea
2018: Ziua mondială a teatrului (World Theatre Day) este marcată, anual, la data de 27 martie.
În anul 1961, a fost organizată pentru prima dată la Viena Ziua mondială a teatrului, în timpul celui de-al IX-lea Congres mondial al Institutului Internațional de Teatru, şi din 1962 a devenit un eveniment anual, organizat de Centrele naționale ale Institutului Internațional de Teatru.
În anul 1948, la inițiativa UNESCO, a fost înfiinţat Institutul Internațional de Teatru.
La cea de-a 70-a aniversare a Institutului Internațional de Teatru, pentru a sublinia aspectul transcultural și internațional al teatrului și al ITI, Consiliul Executiv a selectat cinci personalităţi (câte una pentru fiecare regiune UNESCO: Africa, America, țările arabe, Asia și Europa) pentru a scrie un mesaj cu prilejul Zilei mondiale a Teatrului.
Uniunea Teatrală din România (UNITER) prezintă mesajele acestora:
Sabina Berman, Mexic – scriitoare, jurnalistă (America): „Ce paradox! Azi, pe ultima treaptă a Umanismului – epoca numită Antropocen – era în care omul este forţa naturală care a schimbat şi schimbă cel mai mult planeta – misiunea teatrului este exact opusul a ceea ce a strâns împreună tribul atunci când teatrul se juca în adâncul peşterii: azi trebuie să ne salvăm legătura cu lumea naturală.”
:: Mesajul integral aici
Simon McBurney, Marea Britanie – actor, scriitor, regizor de teatru şi co-fondator Théâtre de Complicité (Europa): „Mulţi sunt cei care spun că teatrul nu schimbă sau nu poate schimba nimic din toate acestea. Dar teatrul nu va pleca. Pentru că teatrul e un loc, sunt tentat să spun un refugiu. Unde oamenii se adună şi formează instantaneu comunităţi. Aşa cum am făcut dintotdeauna. Toate teatrele sunt de mărimea primelor comunităţi umane, de la 50 până la 14.000 de suflete. De la o caravană nomadă la o treime din Atena antică.”
:: Mesajul integral aici
Maya Zbib, Liban – regizoare de teatru, interpretă, scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru Zoukak (Țările Arabe): „Azi, viteza informaţiei este mai importantă decât cunoaşterea, sloganurile sunt mai preţioase decât cuvintele, iar imaginile cadavrelor sunt mai venerate decât corpurile umane vii, adevărate. Teatrul are menirea de a ne aminti că suntem făcuţi din carne şi sânge, iar corpurile noastre au greutate. Rolul lui este acela de a ne trezi toate simţurile şi de a ne spune că nu trebuie să luăm şi să consumăm numai cu privirea. Teatrul este aici pentru a ne restitui puterea şi sensul cuvintelor, pentru a le fura discursul politicienilor şi de a-l repune la locul lui… în arena ideilor şi a dezbaterilor, spaţiul viziunii colective.”
:: Mesajul integral aici
Ram Gopal Bajaj, India – regizor de teatru, actor de teatru şi film, academician, fost director al Școlii Naţionale de Teatru din Delhi (Asia Pacific): „Mass media, ştiinţa şi tehnologia, ne-au făcut puternici precum nişte demoni. De aceea, azi nu forma teatrului se află în criză, ci conţinutul, ceea ce transmite. Trebuie să atragem omul de azi, pentru a salva planeta şi, implicit, „teatrul”. La nivel pragmatic, arta actorului şi spectacolele live trebuie să fie accesibile încă de la vârste mici, să fie incluse în educaţia primară. Astfel, generaţiile viitoare vor fi mai sensibile, mai generoase cu viaţa şi cu natura. Folosim limba în acest mod, prin teatru, putem educa oamenii să fie mai respectuoşi cu Pământul şi cu alte planete. Mai mult, teatrul va deveni foarte important pentru viaţă şi supravieţuire; el va da putere atât actorului, cât şi spectatorului, fără ca aceştia să se ameninţe reciproc, în această eră cosmică aşezată sub semnul apropierii, al vieţuirii împreună.”
:: Mesajul integral aici
Were Were Liking, Coasta de Fildeş – artist pluridisciplinar (Africa): „Într-o zi un om se hotărăşte să-şi pună întrebări în faţa unei oglinzi (un public), să-şi inventeze răspunsuri şi, în faţa acestei oglinzi (publicul său) să se critice, să-şi ia în râs propriile întrebări şi răspunsuri, să râdă sau să plângă, nu contează ce, dar la final să salute şi să binecuvânteze oglinda (Publicul său), pentru că i-a acordat această clipă de ciudă şi de răgaz, se apleacă şi o salută pentru a-şi exprima recunoştinţa şi respectul…în adâncul lui, căuta Pacea, Pacea cu el însuşi şi cu oglinda lui: Făcea teatru…”
:: Mesajul integral aici
În România astăzi, 27 martie, de dimineața și până seara, porțile teatrului Odeon vor fi larg deschise publicului de toate vârstele, iar spectatorii vor putea să intre în universul magic din spatele cortinei, fiind ghidați chiar de către actorii Teatrului Odeon. Mai mult decât atât, grație tehnologiilor tip Virtual Reality, Augmented Reality și 3D Scanning, vizitatorii vor putea experimenta un nou mod de a cunoaște și înțelege teatrul. Prin intermediul căștilor neuronale și a instalației interactive prezente prin “Laboratorul de imaginar” spectatorii vor avea șansa de a experimenta ce se întâmplă în mintea lor atunci când vizionează un spectacol, iar în foaierul Sălii Studio va fi inaugurată o serie de portrete digitale ale trupei actuale de actori a Odeonului.
:: Website-ul oficial aici
* Legal Days este un proiect dezvoltat de prof. univ. dr. Cristian Jura cu susținerea Societății de Științe Juridice
Prof. dr. Cristian Jura
Daniela Niculcea, Facultatea de Drept, Universitatea din București, Internship Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
