Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Amânarea executării pedepsei – aplicarea unei pedepse inculpatului concomitent cu amânarea aplicării pedepsei nu are efectele unei condamnări. Studiu de caz: poate fi membru fondator un inculpat căruia instanța i-a aplicat o pedeapsă, dispunând amânarea aplicării pedepsei?
15.03.2017 | Valentin-Viorel RĂDOI

Secţiuni: Drept penal, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Valentin-Viorel Rădoi

Valentin-Viorel Rădoi

1. Scurtă introducere

Speța supusă analizei de față este una pe care nu am găsit-o tratată îndeaproape în doctrină, dar care se pare că suscită neînțelegeri în practică.

Problema care se pune este care sunt efectele pe care le are pedeapsa stabilită de o instanță unei persoane, căreia i s-a dispus în baza art. 83 amânarea executării pedepsei, nefiindu-i interzis expres prin hotărârea judecătorească să își exercite vreo funcție, activitate sau alt drept.

În ceea ce privește studiul de caz, se impune a se stabili dacă sunt diferențe între o hotărâre prin care se dispune amânarea executării pedepsei și una prin care se condamnă un inculpat, în ceea ce privește efectul pe care l-ar putea avea o lege speciale care impune unele interdicții unei persoane condamnate pentru anumite infracțiuni să aibă o calitate anume sau să ocupe o funcție.

Am decis să mă raportez, pentru studiul de caz, la prevederile art. 6 alin. (2) din LSC cu referire la art. 83 și 90 Cod penal.

2. Incidența normelor de drept penal

În doctrină[1] s-a apreciat căDacă persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu a săvârşit nicio infracţiune în cursul termenului de supraveghere şi nici nu s-a dispus faţă de ea revocarea amânării ori nu s-a descoperit vreo cauză de anulare, atunci acesteia nu i se mai aplică pedeapsa şi nici nu suportă vreo decădere, interdicţie sau incapacitate care ar putea rezulta din săvârşirea infracţiunii.

„Prin amânarea aplicării pedepsei, infractorul, pe parcursul termenului de supraveghere, trebuie să respecte măsurile menţionate în primul alineat al textului analizat (N.R. art. 85 alin. (1)) şi să execute obligaţiile stabilite de instanţă [obligaţiile pe care le poate impune instanţa sunt enumerate în alin. (2) al art. 85]. Aşadar, măsurile de supraveghere sunt stabilite prin lege şi ele sunt impuse de drept persoanei faţă de care se dispune amânarea aplicării pedepsei, în timp ce obligaţiile sunt lăsate la latitudinea judecătorului. Acesta poate să impună infractorului una sau mai multe dintre obligaţiile enumerate în textul de lege.”[2]

„Măsurile de supraveghere au rolul de a institui un control general asupra activităţilor persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, fiindu-i supravegheate deplasările, eventualele schimbări de domiciliu sau de loc de muncă, precum şi mijloacele de existenţă. Obligaţiile ce pot fi instituite de instanţă au rolul de a adapta acest regim de supraveghere la specificul cauzei şi la persoana infractorului, fiind puse la dispoziţia instanţei multiple posibilităţi de a configura un regim de supraveghere cât mai eficient, în acord cu circumstanţele concrete ale speţei”.

Într-o altă lucrare de specialitate[3] s-a apreciat că „Efectele amânării aplicării pedepsei reprezintă suma înlesnirilor puse la dispoziţia infractorului care, în cadrul termenului de supraveghere, execută măsurile obligatorii şi obligaţiile individualizate prin hotărârea instanţei de judecată, fără privare de libertate, primeşte ajutorul, controlul şi asistenţa necesare din partea serviciului de probaţiune şi a organelor specializate pentru a îndeplini măsurile şi obligaţiile impuse, în aşa fel încât, după perioada de supraveghere, pedeapsa să nu se mai aplice„.

Într-un studiu[4] comparativ cu privire la amânarea executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei s-a reținut că efectul imediat este că pedeapsa principală și cele accesorii nu se aplică, iar ca efect definitiv la împlinirea termenului ar fi că nu se aplică nicio decădere, interdicție sau incapacitate. S-a apreciat că nu poate interveni reabilitarea, aceasta fiind fără efect, deoarece nu are obiect, neexistând consecințe de înlăturat.

Într-un material apărut pe juridice.ro[5] s-au analizat efectele instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei, amânării, respectiv a suspendării sub supraveghere, apreciindu-se că:

– la renunţare, instanţa nu stabileşte o pedeapsă – unicul element legat de pedeapsă este cel privind maximul special prevăzut de lege.

– la amânare, instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia – în acest sens, art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen. vorbeşte despre ”pedeapsa stabilită”.

– la suspendare sub supraveghere, instanţa stabileşte o pedeapsă şi o aplică – în acest sens, art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen. menţionează ”pedeapsa aplicată”. Din perspectiva dreptului procesual penal, aceasta este singura ipoteză dintre cele tratate în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare.

3. Incidența normelor din Legea specială: art. 6 alin. (2) din L.S.C. – Legea nr. 31/1990

Conform art 6 alin. (2) din L.S.C., nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri(…).

Conform art. 6 alin. (1) din Legea societăţilor, sunt fondatori semnatarii actului constitutiv, precum şi acele persoane care au un rol determinant în constituirea societăţii.[6]

În afară de cerinţa capacităţii juridice, o persoană fizică trebuie să se bucure de onorabilitate (onestitate şi corectitudine). Lipsa onorabilităţii înseamnă, în concepţia legiuitorului, decăderea din dreptul de a fi fondator pentru antecedente penale, într-una una din situaţiile enumerate la art. 6 alin. (2) din Legii societăţilor: existenţa unei condamnări definitive pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare(….)[7].

Prin urmare, LSC face mențiune strict despre o condamnare pe care a suferit-o persoana fizică pentru una dintre infracțiunile expres prevăzute de lege, dar nu se referă și la alte ipoteze, efecte pe care însăși legea penală le-a prevăzut pentru anumiți inculpați.

4. Poate fi membru fondator un inculpat căruia instanța i-a dispus amânarea aplicării pedepsei?

Discuția care se ivește este în ce măsura amânarea aplicării pedepsei este sau nu este asimilată unei condamnări și  poate antrena după sine unele interdicții pentru inculpat.

4.1. Într-o primă ipoteză, se poate merge pe ideea că, atât timp cât LSC a menționat faptul că persoana fizică a suferit o condamnare penală, este irelevantă modalitatea de executare a pedepsei sau alte măsuri care au fost dispuse, având de-a face cu o condamnare, iar L.S.C. este lege specială care derogă de la dreptul comun.

De exemplu, în practică am întâlnit și o situație în care o sentință prin care s-a dispus aplicarea unei pedepse de 6 luni și amânarea executării pedepsei a fost transcrisă în cazierul judiciar ca și condamnare la o perioadă de 6 luni. Acest fapt îmi arată că este interpretată chiar de către unele organe judiciare care efectuează notarea în cazierul judiciar ca și o condamnare.

4.2. Cu toate acestea, consider că ar fi corectă a doua ipoteză și anume: chiar dacă L.S.C. este o lege specială, aceasta nu poate face abstracție/nu poate deroga de la celelalte norme de drept penal incidente, respectiv de la noua instituție a amânării executării pedepsei și de la efectele pe care aceasta le produce.

În opinia mea, art. 6 alin. (2) din LSC nu poate să creeze inculpatului, care nu a fost condamnat și nici nu i s-a interzis sau limitat vreun drept, o situație mai grea decât cea pe care legiuitorul a prevăzut-o, respectiv judecătorul a înțeles să o aplice prin coroborarea art. 83-85, respectiv 90 Cod penal.

A se veni cu o interpretare contrară, în sensul în care LSC este lege specială și nu distinge în sensul în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și atât timp cât este notată în cazier înseamnă că este o condamnare, nu consider că este o interpretare în litera și spiritul art. 90 alin. (1) din Codul penal, fiind practic golite de conținut prevederile care menționează expres că persoanei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită.

Trebuie circumstanțiate clar efectele pe care le produce amânarea aplicării pedepsei, inculpatului stabilindu-i-se o pedeapsă, dar aplicarea acesteia a fost amânată.

Totuși, nu se poate să nu se țină cont că aplicarea pedepsei se amână, inculpatul nesuferind nicidecum o condamnare în acest moment procesual.

Evident, în analiză am pornit de la premisa că nu sunt incidente prevederile art. 89 Cod penal, neputând fi vorba despre anularea amânării pedepsei.

Consider că instituția amânarii aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronuntarea unei soluții de condamnare și, în consecință, în cazul în care reine incidența dispozițiilor art. 83 C. pen., instanța nu pronunță o soluție de condamnare, ci stabilește pedeapsa și dispune amânarea aplicării acesteia, după cum s-a pronunțat și Î.C.C.J. într-o decizie de speță[8].

5. Concluzie

Atât timp cât s-a dispus amânarea executării pedepsei și judecătorul nu a dispus vreo interdicție prin sentința penală, inculpatul nu poate suferi nicio decădere, interdicție sau incapacitate. Dacă s-ar considera că i se aplică art. 6 alin. (2) din L.S.C., ar fi o contradicție flagrantă cu prevederile art. 83, 84 și 90 din Codul penal și cu efectele pe care aceste norme le au.

Aplicabilitatea instituției amânării executării pedepsei a fost inserată expres în cuprinsul altor legi care reglementează anumite profesii cum ar fi: polițiști, notari, judecători sau funcționari publici[9], nefiind însă menționate în cuprinsul Legii nr. 31/1990.

De lege ferenda, s-ar impune ca legiuitorul să modifice și prevederile art. 6 alin. (2) din LSC pentru a clarifica această situație legată de apariția unor noi instituții de drept penal, precum este și instituția amânării executării pedepsei.



[1] Tudorel TOADER și colectiv, Noul Cod Penal – Comentariu pe articole, Editura Hamangiu, 2014, astfel cum au fost redate pe idrept.ro.
[2] Tudorel TOADER și colectiv, op. cit.
[3] Vasile DOBRINOIU și colectiv, Noul Cod penal comentat; Editura Universul Juridic, 2014, astfel cum au fost redate pe idrept.ro.
[4] Daniel NIȚU, Legea penală mai favorabilă: comparaţie între amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei în lumina Noului Cod penal, pe site-ul INM, pag. 15-16.
[5] Daniel NIȚU, Anularea renunţării şi amânării aplicării pedepsei. Incongruenţe în aplicarea practică, pe juridice.ro în data de 19.04.2014.
[6] Sebastian BODU, Legea societatilor comentată și adnotată, Editura Rosetti Internațional, 2016, conform idrept.ro.
[7] Sebastian BODU, op. cit.
[8] Înalta Curte de Casatie și Justitie – Sectia penală – Decizia nr. 17/A din 19 ianuarie 2015.
[9] Daniel NIȚU, op. cit., pag. 17-20.


Av. Valentin-Viorel Rădoi
Baroul București
Partener IK Rokas& Partners- Constantinescu, Radu& Ionescu S.P.A.R.L.

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti