Luarea măsurilor asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară sau instanță. Procedura aplicabilă (art. 249 CPP) – partea a II-a: aspecte practice
27 februarie 2023 | Ancuța BLANARIU
Ancuța Blanariu
După o îndelungată şi disciplinată chibzuire cu privire la citarea sau nu a inculpatului și a părților (a se vedea articolul precedent – Partea I), iată că judecătorul se confruntă cu un nou șir de dileme juridice privind procedura aplicabilă la luarea măsurilor asigurătorii. Textul care constituie baza materiei, art. 249 CPP, nu este nici cuprinzător, nici lămuritor, așa că oferă juriștilor șansa manifestării talentului individual în arta interpretării legii.
1. Cât de urgentă este procedura? Arde?
Așa cum am anticipat deja, procedura luării măsurilor asigurătorii are (sau ar trebui să aibă) un caracter urgent, ce ține de însăși natura acestei instituții, de scopul măsurilor asigurătorii, de prevenire a ascunderii/înstrăinării/distrugerii bunurilor. În mod logic, nu se așteaptă ca inculpații sau persoanele responsabile civilmente să vândă bunurile ori să le ascundă, ci se acționează anterior.
Dacă, totuși, argumentul de logică nu este suficient, se adaugă argumentul legii, respectiv de completare a normelor de drept procesual penal în materie de măsuri asigurătorii (art.249 CPP) cu cele de drept procesual civil în materie de sechestru, art. 954 CPC[1], după modelul prezentat în renumita Decizie 19/2017 a ICCJ dată în recurs în interesul legii. Oricât de stranie poate să pară această completarea a penalului cu civilul, procedeul este expres prevăzut de art. 2 alin. 2 CPC[2], nu este unul nou și ajută la rezolvarea multor situații nereglementate în procedura penală.[3] Inclusiv CCR a folosit acest procedeu, în mai multe hotărâri în materie.[4]
Pentru cei greu de convins, se aduce și al treilea argument care susține urgența acestei proceduri: CCR a subliniat și a insistat chiar, în mai multe decizii, asupra caracterului urgent și timpuriu al măsurilor asigurătorii. În Decizia 20/2016, paragraf 20, a stabilit că în cazul infracţiunilor grave, este de dorit ca sechestrul să fie instituit cât mai devreme în cursul urmăririi penale, pentru a împiedica suspectul să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracţiunii, cu mult înainte de a fi evaluată întinderea activităţii infracţionale şi a prejudiciului, organele judiciare având posibilitatea să instituie sechestrul asigurător pe toate bunurile suspectului sau inculpatului, precum şi pe bunurile altor persoane despre care se cunoaşte că provin din infracţiune, iar în Decizia nr. 654/2019, paragraf 25, a reamintit că pentru a avea eficienţă – în sensul împiedicării suspectului/inculpatului să zădărnicească recuperarea prejudiciului şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei penale, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale.
Totuşi, caracterul urgent, în lipsa unei definiţii, ar putea avea un sens subiectiv, relativ. Se impune a se analiza dacă, în lipsa unor norme contrare în procedura penală, s-ar aplica normele corespunzătoare din procedura civilă, respectiv art. 954 alin. 4 CPC, care trimite la art. 999 alin. 4 CPC, unde se prevede că pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Având în vedere încărcătura instanţelor şi lipsa de personal, din instinctul de autoconservare şi de supravieţuire, magistraţii care judecă în penal ar răspunde că nu se aplică în procesul penal aceste termene atât de stricte din procesul civil. Dar raţiunea nu oferă niciun argument pentru a înlătura de la aplicare aceste termene, ba dimpotrivă, se pot găsi explicaţii care să susţină caracterul urgent al procedurii. Partea care solicită luarea unor măsuri asigurătorii în vederea garantării reparării pagubei are interesul ca măsurile să fie eficiente, rapide, astfel încât la punerea în executare a încheierii să se găsească bunuri în patrimoniul inculpatului. Cu cât trece timpul, cu atât şansele de a găsi bunuri în patrimoniul inculpatului scad.
Practica judiciară nu este uniformă sub aspectul duratei procedurii, existând dese situaţii în care pronunţarea este amânată timp de câteva zile, deşi părţile fuseseră chiar citate, inculpatul cunoscând că judecătorul de cameră preliminară sau instanţa urmează să se pronunţe pe luarea unor măsuri asigurătorii şi având timp să ascundă sau să înstrăineze bunurile.
Există şi situaţii în care se iau măsuri asigurătorii faţă de bunuri deja ridicate de la inculpaţi în cursul urmăririi penale, fără ca procurorul să fi întocmit la epoca respectivă ordonanţă de luare a măsurii asigurătorii, iar în aceste cazuri procedura nu mai are un caracter urgent. Astfel, într-o cauză[5], la termenul de judecată din 16.12.2021 s-a constatat existenţa cererii procurorului, formulată prin rechizitoriu, de luare a măsurilor asigurătorii cu privire la o sumă de bani ridicată anterior, la o percheziţie, s-a acordat termen la 09.02.2022 pentru punerea în discuţie a cererii, faţă de lipsa unui inculpat, din motive medicale, iar apoi s-a amânat pronunţarea la 11.02.2022, motivarea fiind făcută la 22.03.2022. În altă cauză[6], în procedura de cameră preliminară, judecătorul a pus în discuţie, din oficiu, în camera de consiliu, luarea măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale asupra cantităţii de 2,0 grame cannabis ambalată și sigilată, ridicată anterior de la inculpat.
Uneori, procurorul formulează cererea de luare a măsurilor asigurătorii prin rechizitoriu, însă aceasta nu este soluţionată în procedura de camera preliminară, ci de-abia în faza de judecată, după o perioadă considerabilă, scăzând şansele găsirii unor bunuri sau sume de bani în patrimoniul inculpaţilor. În acest fel s-a procedat într-o cauză[7] în care rechizitoriul a fost emis la 10.08.2021, iar instanţa s-a pronunţat la primul termen cu procedura de citare completă, la 12.09.2022, deci după 1 an de la formularea cererii, când a admis cererea procurorului şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile, imobile şi sumelor de bani aparţinând unor inculpaţi, până la concurenţa sumelor de 1.495.602,54 lei, respectiv 976.942,12 lei, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Există situaţii în care cererile de luare a măsurilor asigurătorii sunt formulate de părţi în cursul urmăririi penale, însă, din diverse motive, nu sunt soluţionate de procuror, iar judecătorul de cameră preliminară sau instanţa urmează a le soluţiona la o durată semnificativă de la momentul formulării cererilor.[8] Într-o cauză, în faza de judecată s-a admis cererea de luare a măsurilor asigurătorii, formulată de partea civilă încă din cursul urmăririi penale, însă s-a amânat pronunţarea timp de 13 zile.[9]
Există şi situaţii în care pronunţarea s-a făcut în aceeaşi zi cu dezbaterile, iar motivarea s-a făcut în termen scurt. Într-o speţă[10], instanţa, din oficiu, după punerea în discuţia părţilor, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor şi veniturilor prezente și viitoare ale inculpatului, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 244 alin. 1 C.P, până la concurenţa sumei de 130.000 lei, în vederea garantării reparării presupusei pagube produse prin infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
2. Cameră de consiliu sau ședință publică? Biroul judecătorului sau sala de judecată?
Consecvenţa ne impune să ne menţinem opinia exprimată anterior, privind completarea normelor de procedură penală cu normele din procedura civilă, respectiv cu art. 954 alin. 2 CPC, care prevede că cererea se soluţionează în camera de consiliu. Astfel, cererile sau sesizările de luare a măsurilor asigurătorii ar trebui soluţionate în cameră de consiliu, de fiecare dată, indiferent de stadiul procesului, aflat în cameră preliminară sau în faza de judecată.
În practică se observă că cererile soluţionate în faza de judecată sunt soluţionate în şedinţă publică, iar cele din camera preliminară, în camera de consiliu. Distincţia nu prezintă o utilitate practică deosebită, faţă de lipsa unei sancţiuni în situaţia soluţionării unei cauze în şedinţă publică în loc de cameră de consiliu.
Cu privire la locul unde se soluţionează cererea sau sesizarea, se impun unele precizări. În majoritatea instanţelor din România, camera de consiliu este chiar biroul judecătorului, mai ales atunci când se soluţionează cauze fără citarea părţilor şi chiar fără participarea procurorului (abţineri, recuzări, îndreptare eroare materială). Există şi cereri care se soluţionează în biroul judecătorului, deşi procurorul pune concluzii: percheziţie informatică, domiciliară, supraveghere tehnică. Aşadar, cititorii să nu îşi imagineze că există în instanţe o cameră specială, frumos decorată, pe uşa căreia scrie cameră de consiliu. Nu de alta, dar aşa ceva există doar în filme.
3. Cu sau fără participarea procurorului? Sau to be or not to be…
Codul de procedură penală nu prevede expres în materia luării măsurilor asigurătorii că participarea procurorului este obligatorie, cum prevede în cazul altor proceduri: soluţionarea cererii de strămutare, dispunerea măsurii protecţiei martorului în cursul judecăţii, propunerea de luare a măsurii internării nevoluntare, contestaţia împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror în cursul urmăririi penale, în materia măsurilor preventive, contestarea măsurilor asigurătorii etc.
În tăcerea legii, se aplică regula că nu este obligatorie participarea procurorului[11]. Totuşi, nu se poate face abstracţie de avalanşa încheierilor în care procurorul participă la astfel de proceduri, de luare a măsurilor asigurătorii. Bineînţeles, nu există sancţiune dacă participă procurorul, aşa că se utilizează principiul prudenţei sau „mai bine să fie şi să nu fie nevoie decât să trebuiască şi să lipsească”. În plus, în majoritatea cazurilor (cu extrem de puţine excepţii), sunt citate părţile, aşa că este invitat şi procurorul.
4. Se administrează probe?
Faţă de lipsa necesităţii individualizării bunurilor, stabilită cu mult timp în urmă, prin Decizia ICCJ în ril 19/2017, se poate înţelege că nu este necesară administrarea de probe în această procedură. Aceasta este practica majoritară în materie.
Totuşi, există situaţii în care se administrează probe pentru identificarea bunurilor inculpatului, apoi se soluţionează cererea de luare a măsurilor asigurătorii. Aşa s-a întâmplat, spre exemplu, într-o cauză [12] în care s-au solicitat informaţii de la Casa Judeţeană de Pensii şi de la O.C.P.I., din care a rezultat că nu există bunuri imobile care să figureze la O.C.P.I. pe numele inculpatului, în vârstă de 86 de ani, singurul bun mobil cert al acestuia fiind pensia în cuantum de 1707 lei; instanţa a admis în parte cererea părţii civile şi a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, corupere sexuală a minorilor și ultraj contra bunelor moravuri, până la concurenţa sumei de 900 lei şi 20.000 euro. În această cauză nu s-a întocmit dosar asociat, iar luarea măsurilor asigurătorii s-a făcut prin încheierea de şedinţă.
5. Este executorie încheierea?
Încheierea de luare a măsurilor asigurătorii este executorie; sub acest aspect nu am găsit practică neunitară, aşa că nu voi insista.
6. Când se comunică încheierea către părți?
Regula generală este că încheierile sau hotărârile se comunică imediat după redactare. Însă, în materia luării măsurilor asigurătorii, faţă de necesitatea punerii în executare a încheierii şi faţă de nevoia de a mai şi găsi bani sau bunuri în patrimoniul inculpatului, este necesar ca acesta să nu fie citat la soluţionarea cererii sau sesizării şi nici să nu i se comunice încheierea imediat după redactare, ci imediat după punerea în executare. În acest mod i se asigură posibilitatea contestării încheierii, dar fără a periclita eficienţa măsurilor asigurătorii.
În acelaşi sens este şi art. 954 (3) CPC, care prevede că încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanţă, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Sintagma „odată cu luarea măsurii” are înţelesul specific din procedura civilă, adică odată cu punerea în executare a sechestrului, de către executorul judecătoresc. În procedura penală, comunicarea încheierii ar trebui să aibă loc odată cu aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, potrivit art. 251 CPP, de către organele de cercetare penală sau de către organele competente potrivit legii.
Acesta este singura interpretare care corespunde scopului instituţiei şi Directivei nr. 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, care prevede, la art. 8 alin. 2 că Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că ordinul de înghețare a bunurilor este comunicat persoanei afectate cât mai curând posibil după executare.
În practică nu se menţionază în cuprinsul încheierii când se comunică, dar se foloseşte procedura obişnuită de comunicare de către grefierul de şedinţă, imediat după redactare.[13]
7. Până la comunicarea încheierii către inculpat, aceasta are un regim de confidenţialitate?
Potrivit art. 93 alin. 12 din ROI [14] în cauzele care au avut ca obiect propuneri şi sesizări privind încuviinţarea percheziţiilor şi a folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare, precum şi emiterea unui mandat de aducere, consultarea şi eliberarea de copii ale actelor şi hotărârilor din acestea sunt permise doar persoanelor prevăzute la alin. (3), numai după realizarea activităţilor autorizate şi expirarea perioadei pentru care au fost încuviinţate măsurile şi numai dacă nu afectează buna desfăşurare a procesului penal. În acelaşi mod pot fi consultate documentele şi evidenţele speciale ale instanţei referitoare la aceste dosare.
Deşi Regulamentul nu a avut în vedere şi situaţia încheierilor de luare a măsurilor asigurătorii, se impune aceeaşi soluţie, de acces la acestea doar după punerea în executare a încheierii, pentru asigurarea eficienţei măsurilor asigurătorii. Dat fiind că raţiunile sunt aceleaşi, şi soluţiile trebuie să fie aceleaşi. Chiar dacă Regulamentul nu prevede expres această măsură administrativă de asigurare a confidenţialităţii încheierilor de luare a măsurilor asigurătorii, soluţia poate fi aplicată prin analogie, întrucât restricţionarea dreptului de a studia întregul dosar al instanţei are loc pentru un scop legitim (asigurarea eficienţei măsurilor dispuse) şi pentru o durată strict necesară atingerea acestui scop, neaducând atingere însuşi dreptului de a studia dosarul.
8. Cine pune în executare încheierea de luare a măsurilor asigurătorii?
Deşi art. 251 CPP, cu nota marginală „Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii” prevede că ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum şi de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz, acest text a generat practică neunitară şi probleme reale în rândul practicienilor.
După pronunţarea Deciziei 19/2017, prin care s-a stabilit că nu este necesar ca judecătorii să individualizeze bunurile ce urmează a fi sechestrate, judecătorii au putut răsufla uşuraţi. Ei iau încheierea în alb, nu e treaba lor să strângă informaţii despre bunurile inculpaţilor sau să pună în executare încheierea. Dar este treaba lor să stabilească organul care trebuie să pună în executare încheierea.
În doctrină au fost exprimate mai multe opinii privind sintagma „organele competente potrivit legii”, iar în practică soluţiile sunt multiple, în foarte puţine încheieri existând menţiuni exprese privind organul desemnat. Situaţii discutate în doctrină sau întâlnite în practică:
– Executorii judecătoreşti nu ar putea pune în executare decât încheierile din procesele civile.
– Instanţa nu ar putea pune în executare prin intermediul grefierului de şedinţă, prin comunicarea încheierii direct către Casa de pensii sau către OCPI, pentru notarea în cartea funciară, întrucât procedura sechestrului implică pe lângă identificarea bunului, evaluarea acestuia, potrivit art. 251 alin. 1 CPP. Însă există cazuri în care s-a dispus comunicarea încheierii către diverse instituţii.[15]
– Organele de cercetare penală sunt cel mai bine plasate să se ocupe de punerea în executare a încheierii de luare a măsurilor asigurătorii, numai că instanţa nu ştie la ce organ de cercetare să trimită încheierea, aşa că cel mai indicat este să trimită o adresă către parchet pentru ca acesta să desemneze organele de cercetare ce vor pune în executare încheierea.[16] Într-o încheiere s-a menţionat că „în temeiul art. 251 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va stabili ca măsurile asigurătorii instituite prin prezenta să fie aduse la îndeplinire de către organele de urmărire penală” [17], însă nu cunoaştem căror organe le-a fost comunicată în fapt, încheierea.
– Într-o altă cauză[18] s-a menţionat că „în baza art.251 CPP raportat la art. 220 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu referire la art. 1 pct. 2 şi art. 2 alin. 1 din Ordinul MFP-ANAF 3744/2015, stabileşte ca măsurile asigurătorii să fie puse în aplicare de către organele competente ale A.N.A.F. – Direcţia Generală de Executări Silite Cazuri Speciale – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Iaşi”, iar „o copie după prezenta încheiere, se va comunica direcţiei anterior menţionate din cadrul părţii civile pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare a măsurilor asigurătorii dispuse, precum şi pentru a informa, ulterior, instanţa cu privire la măsurile întreprinse în acest sens.”
9. Cum se pune în executare încheierea de luare a măsurilor asigurătorii?
Aici este bucătărie poliţienească, poliţiştii ar putea să povestească mai multe. Putem doar intui că poliţiştii consultă diverse baze de date, pentru a determina bunurile mobile şi imobile ale inculpatului, dar şi conturile deschise pe numele său. Sigur că poliţiştii pot efectua acele exotice „investigaţii financiare”, invocate în unele cazuri complexe.
10. Se comunică încheierea către ANABI?
Potrivit art. 27 din Legea 318/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Agenţia administrează şi ţine evidenţa sumelor de bani care fac obiectul sechestrului potrivit art. 252 alin. (2 ) CPP, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile în condiţiile art. 252 alin. (3) CPP, a sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile şi imobile sechestrate, prevăzute la art. 252 1 CPP, precum şi a sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente, care fac obiectul popririi potrivit art. 254 CPP.
Art. 30 din Legea 318/2015 prevede că ANABI ţine evidenţa imobilelor asupra cărora a fost solicitată intabularea ipotecii legale, în condiţiile CPP, precum şi a imobilelor asupra cărora a fost solicitată notarea măsurii asigurătorii, în baza ordonanţei procurorului sau a încheierii judecătorului. În acest sens, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată care a dispus instituirea sechestrului transmite Agenţiei o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi o copie a procesului-verbal de sechestru.
În practică sunt foarte puţine situaţii în care se menţionează în încheieri faptul că acestea se comunică ANABI[19], deși este posibil ca numărul încheierilor comunicate să fie unul consistent. Oricum, trebuie reţinut că încheierea se comunică ANABI întotdeauna, dar nu pentru punerea în executare a încheierii, pentru că ANABI nu are atribuţii de identificare a bunurilor de pe teritoriul ţării, de efectuare a investigaţiilor financiare interne (astfel de atribuţii privesc doar bunurile dinafara ţării), ci pentru luarea în evidenţă a sechestrelor dispuse, pentru administrarea bunurilor şi a banilor, valorificarea anticipată, distribuirea sumelor etc.
Concluzii.
Nu mi-am imaginat vreodată că de la simpla problemă a citării se poate ajunge la atât de multe întrebări şi că misterul se adânceşte cu atât mai mult cu cât se caută răspunsuri. Dreptul este plin de surprize, iar profesioniştii dreptului “se bucură” de suspans. Bineînţeles că este nevoie de multă receptivitate în domeniul măsurilor asigurătorii, domeniu neexplorat suficient în doctrină şi în practică.
În timpul cursurilor la INM am fost uimită să constat că i-a luat 10 ani Curţii Constituţionale să îşi schimbe jurisprudenţa şi să admită că obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate poate fi şi un text de lege abrogat, cu condiţia să fie aplicabil în speţa în care s-a formulat sesizarea. Vreme de 10 ani înainte de vestita Decizie CCR 766/2011, o opinie separată frumos argumentată de un judecător constitutional a trecut neobservată. Sper ca la luarea măsurilor asigurătorii revirimentul jurisprudential să nu întârzie să apară şi încheierile să se soluţioneze de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Dacă se va întâmpla aşa, atunci toate care au fost nu au fost în zadar.
Din nou mulţumesc cititorilor pentru răbdarea de a fi citit aceste rânduri şi pentru curiozitatea ştiinţifică.
[1] Art. 954 alin. 2 CPC prevede: (2) Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie.
[2] Potrivit căruia: “De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare”.
[3] Exemple:
– Anularea plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată pentru lipsa semnăturii, potrivit art. 196 alin. 2 CPC (Încheiere finală camera consiliu nr. 100/2022 din 08.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, dosar nr. 8818/327/2021, cod RJ 98899478d);
– Respingerea ca lipsită de interes, potrivit 32 alin. 1 lit. d şi art. 33 CPC, a contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, întrucât deținutul a fost deja liberat la termen (Hotărâre nr. 2203/2022 din 24.11.2022 pronunțată de Judecătoria Medgidia, dosar nr. 8739/256/2022, cod RJ 39ge9343e);
– Retragerea diverselor cereri, care nu este reglementată de CPP
– Suspendarea judecății până la pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sesizată de Curtea de Apel Brașov în altă cauză, similară, potrivit art. 2 alin. 2 din Cpc şi art. 413 alin. 1 11 din Cpc (Încheiere – Suspendare din 16.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, dosar nr. 6355/109/2019, cod RJ ee9269d6e).
[4] Decizia nr. 20/2016, paragraf 21: Curtea reţine că dispoziţiile art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală, ce fac obiect al prezentei excepţii, reglementează situaţiile în care nu poate fi dispus sechestrul, având în vedere titularul bunurilor sau categoria bunurilor ce urmează a fi sechestrate. Codul de procedură penală nu cuprinde însă norme care să stabilească expres categoria „bunurilor exceptate de lege” de la instituirea sechestrului, într-o atare situaţie dispoziţiile procesual penale completându-se cu dispoziţiile procesual civile referitoare la bunurile care, potrivit legii, au un regim privilegiat, neputând face obiectul unei executări silite, fiind neurmăribile.
Curtea Constituţională a României a statuat că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale – cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii – se completează cu dispoziţiile procesual civile, în temeiul art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii contrare.
[5] Încheiere finală măsuri preventive (faza de judecată) nr. 16/2022 din 11.02.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț, dosar nr. 1114/103/2021/a2, cod RJ de5egde39.
[6] Încheiere finală camera consiliu nr. 90/2023 din 16.02.2023 pronunțată de Tribunalul Maramureș, dosar nr. 227/100/2023/a1.1, cod RJ 625449g7g.
[7] Încheiere finală măsuri preventive (faza de judecată) nr. 71/2022 din 12.09.2022 pronunțată de Tribunalul Alba, dosar nr. 2896/107/2021/a2, cod RJ 722g43664.
[8] Într-o cauză având ca obiect pornografie infantilă și act sexual cu un minor, judecătorul de cameră preliminară a respins ca inadmisibilă cererea de luare a măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, cu motivarea că în rechizitoriu nu a fost lămurit cadrul procesual şi calitatea persoanei vătămate de parte civilă, deşi formulase în cursul urmăririi penale cerere de constituire ca parte civilă şi de luare a măsurilor asigurătorii – Încheiere finală măsuri preventive (faza de judecată) nr. 218/2022 din 26.10.2022 pronunțată de Tribunalul Olt, dosar nr. 3319/104/2022/a1.2, cod RJ 866e96g65, desființată de instanța superioară.
[9] Încheiere finală (dezinvestire) din 09.02.2023 pronunțată de Tribunalul Iași, dosar nr. 7034/99/2021/a2, cod RJ de9d77794, dezbaterile fiind în data de 26.01.2023.
[10] Încheiere finală (dezinvestire) din 06.12.2022 pronunțată de Judecătoria Buzău, dosar nr. 2978/200/2020/a2, cod RJ ee9d97995, motivată la 09.12.2022 .
[11] Încheiere finală (dezinvestire) din 20.02.2023 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, dosar nr. 2524/236/2023/a1.1, cod RJ 238g977e9 – prin rechizitoriu se formulase cererea de luare a măsurilor asigurătorii până la concurenţa valorii de 6.000 de lei, într-o cauză ce avea ca obiect infracţiunea de agresiune sexuală sau
Încheiere finală (dezinvestire) din 08.09.2022 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, dosar nr. 11347/236/2022/a1.3, cod RJ eee367524, menţinută de Tribunalul Giurgiu – prin rechizitoriu se formulase cererea de luare a măsurilor asigurătorii până la concurenţa valorii de 10.000 de lei, pentru repararea pagubei produsă prin infracţiune, persoanele vătămate fiind minore.
[12] Încheiere de şedinţă din 14.06.2021 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, dosar nr. 7495/279/2019, cod RJ ede486g8d.
[13] Există o încheiere în care s-a dispus comunicarea încheierii către inculpat după aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin încheiere, pentru a se respecta art. 8 alin. 2 din Directiva 2014/42: Încheiere finală (dezinvestire) din 31.08.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, dosar nr. 22192/245/2021/a8, cod RJ 399d46682.
[14] Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM Nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015, abrogat între timp, înlocuit de Regulamentul aprobat prin HOTĂRÂREA CSM nr. 3.243 din 22 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022, în care au fost menţinute dispoziţiile art. 93 alin. 12, doar că acum se regăsesc la alin. 10.
[15] S-a dispus emiterea de adrese către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi către Primăria X, jud. Constanţa, cu copia încheierii de dispunere a măsurii, în vederea punerii în executare a acesteia, într-o cauză având ca obiect infracţiunea de viol în formă continuată, măsurile asigurătorii fiind luate până la concurenţa sumei de 80.000 de euro, la cererea procurorului prin rechizitoriu – Încheiere finală (dezinvestire) nr. 1195/2022 din 19.10.2022 pronunţată de Judecătoria Constanţa, dosar nr. 22146/212/2022/a4, cod RJ 866e49g2e.
[16] Această propunere se regăseşte şi în Ghidul publicat pe site-ul inm-lex (aici), intitulat GHID PENTRU COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR DESTINAT JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR.
[17] Încheiere finală camera consiliu nr. 1368/2022 din 29.11.2022 pronunţată de Tribunalul Cluj, dosar nr. 4370/117/2022/a1.1, cod RJ ee9834d88.
<[18] Încheiere finală (dezinvestire) din 09.02.2023 pronunțată de Tribunalul Iași, dosar nr. 7034/99/2021/a2, cod RJ de9d77794 – măsurile asigurătorii au fost luate la cererea părţii ciivle, într-o cauză de evaziune fiscală.
[19] “La rămânerea definitivă a prezentei încheieri, copii de pe aceasta se vor comunica ANABI (conf. art. 27 L. 318/2015)” – Încheiere finală (dezinvestire) din 22.02.2022 pronunțată de Tribunalul Iași, dosar nr. 609/99/2022/A1/a1, cod RJ 2357d9243.
Judecător Ancuţa Blanariu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
